Consiliul uniunii europene

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

Denumit si Consiliul de Ministri, Consiliul Uniunii Europene11 reprezinta Statele Membre, la reuniunile sale participand ministri ai acestora.

Istoric: Consiliul a fost infiintat prin tratatele fondatoare, in anii 1950. Spre deosebire de Parlamentul European, care a fost, inca din 1958, o institutie comuna pentru toate cele trei Comunitati Europene, a existat cate un Consiliu pentru fiecare comunitate, pana la intrarea in vigoare a Tratatului de fuziune, in 1967.

Functii: Consiliul are sase functii principale:

- Functia legislativa: Cea mai mare parte a legislatiei UE este adoptata de catre Consiliu, impreuna cu Parlamentul European .

- Coordonarea politicilor Statelor Membre: Consiliul UE coordoneaza politicile economice ale Statelor Membre, in baza unor orientari generale in acest domeniu. De asemenea, Consiliul este responsabil cu "metoda deschisa de coordonare"[1], aplicata in domenii precum educatia, ocuparea fortei de munca sau sanatatea publica.

- Incheierea acordurilor internationale intre UE si alte state sau organizatii internationale: Consiliul semneaza acorduri intre UE si state nemembre sau intre UE si diferite organizatii internationale. In interiorul UE, Consiliul poate incheia acorduri intre Statele Membre in domenii cum ar fi impozitarea, dreptul societatilor comerciale, protectia consulara, precum si in cadrul pilonului al treilea (Cooperare politieneasca si judiciara in materie penala.

- Functia bugetara: Bugetul UE este decis anual de catre Consiliul UE, impreuna cu Parlamentul European , Consiliul luand deciziile finale cu privire la cheltuielile obligatorii.

- Elaborarea politicii externe si de securitate comuna (PESC): Politica externa, securitatea si apararea sunt domenii in care fiecare Stat Membru actioneaza independent. Cu toate acestea, actiunea comuna se dovedeste, de multe ori, mai eficienta. Statele membre UE iau decizii comune in acest domeniu, in cadrul Consilului UE, principalul for de desfasurare a cooperarii interguvernamentale in acest domeniu.

Secretarul general al Consiliului UE detine functia de Inalt Reprezentant pentru PESC, asistand Consiliul in elaborarea si in aplicarea deciziilor politice. De asemenea, poate derula, in numele Consiliului, dialog politic cu state terte.

Pentru a putea raspunde mai eficient la crizele internationale, a fost creata o "Forta de reactie rapida", care poate indeplini numai misiuni umanitare, misiuni de salvare, de mentinere a pacii si alte misiuni de gestiune a  crizelor. In astfel de operatiuni, Consiliul este asistat de Comitetul Politic si pentru Securitate, Comitetul Militar al Uniunii Europene si Statul Major Militar al Uniunii Europene.

- Coordonarea cooperarii politienesti si judiciare in materie penala18: Pentru a combate infractiunile transfrontaliere, este necesara o cooperare intre tribunalele, fortele de politie, serviciile vamale si serviciile de imigratie din toate Statele Membre.

Componenta: Consiliul Uniunii Europene este compus din ministri ai Statelor Membre, abilitati sa angajeze prin voturile lor guvernele pe care le reprezinta. Membrii Consiliului sunt deci responsabili din punct de vedere politic in fata parlamentului statului din care vin si in fata opiniei publice.

Componenta Consiliului Uniunii variaza functie de subiectele abordate. Sunt astfel posibile noua formatii:

- Consiliul Afacerilor Generale si Relatiilor Externe (CAGRE);

- Consiliul Afacerilor Economice si Financiare (ECOFIN);

- Consiliul Ocuparii Fortei de Munca, Politicii Sociale, Sanatatii si Consumatorilor (EPSCO);

- Consiliul Competitivitatii, Consiliul Cooperarii in domeniul Justitiei si Afacerilor Interne (JAI);

- Consiliul Transporturilor, Telecomunicatiilor si Energiei (TTE);

- Consiliul Agriculturii si Pescuitului;

- Consiliul Mediului;

- Consiliul Educatiei, Tineretului si Culturii.

Fiecare dintre acestea reuneste ministrii de resort ai Statelor Membre. Formatia CAGRE are responsabilitati largi de politica generala, astfel incat la reuniune poate participa orice ministru sau secretar de stat, a carui pariticipare este necesara.

Presedintia este detinuta de catre fiecare Stat Membru timp de sase luni, prin rotatie, si are rolul de a organiza si prezida reuniunile si de a veghea la coerenta si la continuitatea procesului de decizie.

Coreper: Fiecare Stat Membru are la Bruxelles o misiune permanenta (reprezentanta), condusa de un ambasador. Ambasadorii, denumiti "reprezentanti permanenti", se reunesc saptamanal in Comitetul Reprezentantilor Permanenti (Coreper), pentru a pregati lucrarile Consiliului, pe baza rapoartelor grupurilor de lucru specializate, formate din experti din fiecare Stat Membru.

Coreper efectueaza un prim studiu al propunerilor si proiectelor de documente inaintate de catre Comisia Europeana. Rezultatele discutiilor din cadrul Coreper se reflecta in ordinea de zi a Consiliului UE. Aceasta include puncte de tip A, care sunt supuse votului fara a fi discutate, ca urmare a acordului din cadrul Coreper, si puncte de tip B, care trebuie discutate in Consiliu si pentru care Coreper formuleaza posibile optiuni si solutii.

Reguli de vot: In functie de domeniu, deciziile in Consiliul UE sunt adoptate prin vot in unanimitate, in majoritate simpla sau, cel mai adesea, prin vot in majoritate calificata. In sistemul votului in majoritate calificata, fiecare Stat Membru detine un anumit numar de voturi, ponderea fiind diferita.

Sediul Consiliului UE este la Bruxelles, in Belgia (Cladirea Justus Lipsius). O serie de reuniuni au insa loc la Luxembourg.