Structura de stat

Structura de stat

Dupa modul de organizare a puterii de stat, in raport cu teritoriul pe care il ocupa, distingem statul unitar (simplu) si statul federativ (compus)

Pe langa structurile de stat fundamentale (simplu si compus), pe parcursul dezvoltarii istorice au aparut asociatii de state si ierarhii de state.

Statul unitar este statul format dintr-o singura entitate politico-juridica, avand un singur centru de impulsuri politice si guvernamentale, ceea ce ii confera urmatoarele caracteristici :

constituie o singura formatiune statala;

are un regim constitutional unic, consacrat printr-o singura constitutie;

isi constituie un singur rand de organe de varf (legislative, executive, judecatoresti) care exercita autoritatea de la nivel central, in raport cu intregul teritoriu si cu intreaga populatie;

populatia are, de regula, o singura cetatenie;

unitatile administrativ-teritoriale constituite in interiorul sau sunt dependente de organele centrale, chiar daca beneficiaza de autonomie, pe care o exercita prin organe proprii, intrucat organele locale au competentele stabilite de organele centrale si functioneaza sub controlul acestora;

statul unitar este el insusi si numai el subiect de drept international public.

Arhitectura unitara a statului nu este determinata de intinderea lui teritoriala, nici de densitatea sau numarul locuitorilor, nici de existenta unei singure nationalitati, si nici de regimul politic . Consideram ca structura unitara a statului este determinata de un complex de factori obiectivi si subiectivi, de natura interna si externa, care au actionat in devenirea istorica a statului respectiv.

Desi statul este unitar, teritoriul sau poate fi impartit in unitati administrativ teritoriale care au un caracter eminamente administrativ, neconstituind state in interiorul statului.

Statul unitar nu este incompatibil cu descentralizarea, care semnifica recunoasterea competentei de decizie, in anumite domenii si intre anumite limite, a organelor constituite in diviziunile si subdiviziunile teritoriale ale statului (provincii, regiuni, departamente, judete, comune). Cu toate ca modalitatile descentralizarii sunt diverse, doua elemente se regasesc intotdeauna:

1. autonomia locala

2. controlul administrativ asupra autoritatilor teritoriale, cunoscut si sub numele de tutela administrativa

Autonomia locala semnifica recunoasterea, de catre puterea centrala, a existentei unor autoritati teritoriale care exercita anumite competente de natura administrativa in nume propriu; controlul administrativ semnifica modalitatile prin care Guvernul controleaza activitatea autoritatilor teritoriale.

Raportul dintre autonomia locala si controlul administrativ, precum si formele lor de exprimare confera statului unitar, de la caz la caz, diverse particularitati. Aceste particularitati sunt insa elemente de gradatie, de intensitate a procesului descentralizarii, care nu afecteaza natura juridica a statului unitar, daca nu se depasesc anumite limite.

Statul federativ, compus sau unional este constituit din doua sau mai multe state membre (state federate) care, in limitele si conditiile precizate prin constitutia federatiei, isi transfera o parte dintre atributele suveranitatii in favoarea statului compus, dand astfel nastere unui nou stat, distinct de statele care il alcatuiesc. Statele federate isi pastreaza insa identitatea si cealalta parte a atributelor lor suverane[4].

Cercetand statul federativ vom constata existenta unei situatii aparte, in sensul ca pe cuprinsul unuia si aceluiasi teritoriu (statul federat) se aplica atat normele statului federal, cat si normele de drept ale statului federat respectiv.

In relatiile dintre statul federativ si statele federate, intalnim, de regula, urmatoarele elemente definitorii:

a) In termenii dreptului constitutional

statul federativ reprezinta o entitate statala cu urmatoarele caracteristici:

exista o ordine constitutionala comuna statelor federate, astfel cum aceasta a fost consacrata prin legea fundamentala a federatiei;

exista o legislatie comuna statelor federate, emanand de la organele cu competenta legislativa constituite la nivelul federatiei;

exista organe legislative, executive si jurisdictionale la nivelul federatiei;

populatia reprezinta un corp unitar, desi persoanele care o alcatuiesc detin, de regula, doua cetatenii: cetatenia statului federativ si cetatenia unui stat federat (cele doua se implica reciproc);

statul federat prezinta urmatoarele caracteristici:

sub rezerva respectarii constitutiei federatiei, fiecare stat federat are o ordine constitutionala proprie, consacrata prin constitutia sa;

sub rezerva aceleiasi conditii, statul federat are o legislatie proprie, emanand de la organele sale legislative;

isi constituie organe legislative, executive si jurisdictionale proprii;

populatia statului federat reprezinta o comunitate distincta, avand cetatenia acestuia, integrata insa in colectivitatea unificata a statului federativ;

statul federat este subiect de drept constitutional si, in anumite limite, poate fi si subiect de drept international;

teritoriul statului federat constituie o parte din teritoriul statului federativ;

in conditiile stabilite de constitutia federatiei, statul federat participa la constituirea principalelor organe federative, la stabilirea ordinii constitutionale federative si a legislatiei comune.

b) In termenii dreptului international public, statul federativ este subiect distinct de drept international, actionand ca atare in relatiile internationale.

Mentionam ca adesea, concilierea intereselor federatiei cu interesele statelor membre se realizeaza cu dificultati si tensiuni. In situatia unor conflicte intre statele federate acestea vor fi solutionate de catre curtile si tribunalele federale, si nu pe cale diplomatica sau prin recurs la organele de jurisdictie internationala , intrucat raporturile dintre statele membre ale federatiei sunt raporturi de drept intern.

Retinem asadar ca statul compus este format din mai multe entitati statale reunite intr-un stat suprapus lor si legate intre ele prin raporturi juridice.

Asociatiile de state sunt categorii de relatii inter-statale, care se deosebesc de federatii, prin faptul ca nu dau nastere unui nou stat, ci unei uniuni de state, cu regim juridic de organizatie internationala. Asadar ele sunt forme ale vietii internationale, constituite si functionand pe baza tratatelor internationale.

Principalele forme ale asociatiilor de state sunt: confederatia, uniunea personala si uniunea reala.

Confederatia de state este o asociere relativ durabila intre doua sau mai multe state care, pastrandu-si suveranitatea si calitatea de subiecte ale dreptului international, convin sa-si creeze unele organe comune si sa-si unifice legislatia in anumite domenii, in vederea rezolvarii in comun a unor probleme.

Prin urmare, confederatia:

este o uniune de tipul organizatiilor de drept international;

se limiteaza la cateva domenii de interes comun ale statelor confederate, cum ar fi apararea si integrarea economica;

implica dreptul de secesiune al acestora, sub rezerva respectarii clauzelor tratatului de confederare;

functioneaza potrivit principiului limitarii si al medierii puterii confederate:

pe de o parte, puterea acordata confederatiei este limitata la prevederile exprese ale tratatului de confederare;

iar pe de alta parte, actele organelor confederate dobandesc eficacitate prin confirmarea ulterioara de catre organul competent al fiecarui stat confederat.

Confederatia are acum mai mult un caracter istoric, deoarece cele mai cunoscute confederatii s-au transformat ulterior in state federale[7].

Uniunea personala reprezinta asocierea a doua sau mai multe state, prin existenta unui sef de stat comun. Seful de stat comun poate sa apara fie ca o consecinta a legilor de succesiune la tron sau a combinatiilor matrimoniale dinastice, fie ca o consecinta a unor decizii luate de organe nationale sau de organizatii internationale, statele uniunii pastrandu-si insa plenitudinea suveranitatii.

Caracteristicile uniunii personale sunt:

mentinerea independentei statelor componente;

nu are drept consecinta juridica formarea unui nou stat.

Uniunea reala reprezinta o asociere mai stransa a doua sau mai multe state care au nu doar seful de stat comun, ci si unul sau mai multe organe comune. Caracteristicile uniunii reale sunt:

se creeaza printr-o manifestare de vointa a statelor ce convin sa desfasoare anumite activitati in comun, manifestare de vointa care poate rezulta din doua legi interne convergente sau dintr-un tratat international;

exista unul sau mai multe organe comune;

statele care formeaza uniunea trebuie sa fie vecine;

lasa neschimbate structurile interne ale statelor componente.

Ierarhiile de state s-au constituit dupa principiul paternalismului, al dominatiei unui stat sau a unei coalitii de state asupra altui stat, ceea ce afecteaza, pentru acesta din urma, exercitiul suveranitatii. Intre statul dominant, respectiv coalitia dominanta si statul dominat exista anumite relatii de asociere, insa de pe pozitii de inegalitate. Tipurile de state supuse dominatiei, cunoscute pana in prezent, sunt: statele vasale, statele protejate, dominioanele britanice,  statele sub mandat si statele sub tutela internationala.

Statul vasal. Prin vasalitate se intelege situatia juridica a unui stat care, desi are o structura politico-juridica si un teritoriu propriu, dispune de o suveranitate incompleta, datorita faptului ca si-a asumat fata de alt stat anumite obligatii care ii ingradesc suveranitatea. Obligatiile statului vasal, impuse acestuia cu caracter perpetuu, sunt, de regula, doua: de a da asistenta militara statului caruia ii este vasal in caz de razboi si de a-i plati anumite contributii banesti. In schimb, statul vasal este protejat si ajutat de statul al carui vasal este.Vasalitatea este caracteristica feudalismului.

Statul protejat (Protectoratul) este varianta moderna a statului vasal. Obligatiile reciproce dintre statul protejat si statul protector sunt insa diferite de obligatiile din cadrul raporturilor de vasalitate si se refera, in principal, la domeniile apararii si relatiilor internationale. Esenta relatiilor, in cadrul acestei ierarhii de state, consta in limitarea suveranitatii statului protejat, in favoarea statului protector.

Dominioanele britanice sunt foste colonii care, la ora actuala, dispun de suveranitate deplina, devenind subiecte independente de drept international (Canada, Australia, Noua-Zeelanda, Africa de Sud). Dupa al II-lea razboi mondial, aceste state au format Commonwealth of Nations (Comunitatea de natiuni), fiind in acelasi timp si membre ONU.

Teritoriile sub mandat erau fostele colonii germane si unele dintre fostele provincii ale Imperiului Otoman a caror administrare si-a asumat-o Liga Natiunilor, in perioada interbelica. Aceasta a dat mandat unora dintre puterile membre, pentru a exercita efectiv administrarea acestor teritorii, sub controlul sau.

Statele sub tutela internationala. Potrivit Cartei ONU, tutela internationala se instituie asupra unor state in scopul sprijinirii evolutiei lor spre deplina independenta sau pentru asigurarea stabilitatii si a integritatii lor ori pentru rezolvarea unor conflicte interne, de regula interetnice sau pentru garantarea acordurilor convenite. Este, de fapt, forma actuala a 'teritoriilor sub mandat'. Evident, suveranitatea acestor state este limitata, intrucat cea mai mare parte a atributelor suverane se exercita de catre structuri externe anume create.

Dupa ce am trecut in revista structurile de stat aparute de-a lungul istoriei, inclusiv asociatiile si ierarhiile de state, este interesant de analizat in ce categorie se situeaza Romania. Raspunsul la aceasta problema ni-l da art.1 alin. 1 din Constitutia actuala a Romaniei: Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil . Din textul constitutional rezulta fara echivoc, in primul rand, ca Romania nu face parte din nici o asociatie sau ierarhie de state, iar in al doilea rand, ca Romania este un stat unitar.