STADIILE DEZVOLTARII PSIHICE. REPERE ALE EVOLUTIEI IN ONTOGENEZA

In conceptia lui J. Piaget, de exemplu, schemele si structurile operatorii sunt elaborate in ontogeneza, ca urmare a prelucrarii, de catre copil, a rezultatelor activitatii sale, prin invariantele pe care le manifesta si descopera. Conform lui J. P. Changeux, citat de M Reuchlin (1988) activitatea este cea care imprima sistemului nervos o anumita organizare, adoptata selectiv dintre organizarile care erau genetic posibile, acesta fiind, in conceptia sa, fundamentul procesului de invatare.

Evolutia sistemului psihic uman se realizeaza stadial.

Stadiile reprezinta, in conceptia lui J. Piaget, citat de P. Popescu-Neveanu (1978), "decupaje" in evolutia genetica care satisfac urmatoarele conditii:

ordinea diverselor achizitii este intotdeauna aceeasi,

fiecare stadiu se caracterizeaza printr-o structura si nu printr-o simpla juxtapunere de proprietati,

structurile construite la o anumita varsta devin parte a structurii varstei urmatoare,

fiecare stadiu comporta un moment de pregatire si unul de inchegare,

se pot distinge procesele de geneza si forme de echilibru finale (care sunt  intotdeauna relative).

Deoarece fiecare subiect are un ritm propriu de dezvoltare, situarea dupa varsta si durata stadiului pot varia de la un individ la altul, insa ordinea lor de succesiune este intotdeauna aceeasi (dupa P. Popescu-Neveanu, 1978).

Conceptul de stadiu si diferitele modele ale dezvoltarii stadiale existente in literatura de specialitate, pun in evidenta faptul ca fiecare etapa din viata are o anumita potentialitate si forta interioara. De aceea, valorificarea eficienta a acestora ca urmare a unor influente educative adecvate, creeaza sansa ca subiectul sa isi dezvolte armonios personalitatea si sa isi valorifice la un nivel superior potentialul genetic.

Ereditate

T1

Omul potential

T2

Ereditate Mediu

asimilat

T3

Er

T4

Fig. nr. 1. - Formarea structurilor psihice prin asimilare si acomodare

In literatura de specialitate, o serie de autori au impus modele ale evolutiei stadiale a diferitelor laturi, componente ale sistemului psihic uman, printre cele mai cunoscute fiind:

MODELUL DEZVOLTARII PSIHOSOCIALE ELABORAT DE ERIKSON, 1963

S. Freud a atras atentia asupra importantei covarsitoare pe care o au primii ani de viata asupra dezvoltarii personalitatii viitorului adult, accentuand in special rolul sexualitatii, ca forta interioara a dezvoltarii.

El a ajuns la concluzia ca exista 5 stadii psihosexuale in dezvoltarea personalitatii: stadiul oral, anal, falic, perioada de latenta si stadiul genital. Primele etape au loc in perioada 0-5 ani, de aici rezultand si importanta deosebita pe care Freud o acorda primilor 5 ani in dezvoltare.

Cercetarile elaborate de Freud au influentat puternic lumea stiintifica fiind continuate si dupa moartea acestuia. Desi multi psihologi accepta in principiu abordarea sa, si-au modificat opiniile, insa, in anumite privinte. Dupa Nicky Hayes si Sue Orrell (1993), multi autori contesta ideea ca dezvoltarea emotionala este dependenta de rezolvarea conflictelor intre impulsurile biologice si exigentele societatii, considerand, de exemplu, mai importante pentru dezvoltarea copilului relatiile sociale pe care acesta le dezvolta cu cei din jurul sau.

Unul dintre cei mai renumiti "neofreudieni" este Erik Erikson. El considera ca, pe langa stadiile studiate de Freud exista si stadii psihosociale de formare a Eului, elaborand o teorie bazata pe opt conflicte psihosociale, care necesita o rezolvare in etape de-a lungul intregii vieti a individului:

MODELUL DEZVOLTARII COGNITIVE ELABORAT DE J. PIAGET

O serie de autori si-a concentrat cercetarile asupra modului cum copiii proceseaza informatiile si organizeaza experienta traita. Ei privesc dezvoltarea congnitiva ca un proces structurat sistematic.

J. Piaget, considera ca inteligenta (in esenta ei un sistem de operatii vii si active), reprezinta "adaptarea mentala cea mai inaintata, instrumentul indispensabil al schimburilor dintre subiect si univers, atunci cand circuitele lor depasesc contactele immediate si momentane, pentru a atinge relatii cuprinzatoare si stabile" 1 . El considera ca evolutia inteligentei si dezvoltarea cognitiva, in general, se realizeaza prin formarea de scheme. Acestea se elaboreaza ca urmare a necesitatii adaptarii la conditiile mereu variabile ale mediului, fenomen ce se realizeaza, asa cum am discutat si anterior, prin interactiunea dinamica a doua procese: asimilarea informatiei noi si acomodarea schemelor existente la noile date. Dezvoltarea cognitiva in conceptia psihogenetica este un proces dinamic care se desfasoara sub impulsul nevoii de cunoastere, prin interiorizarea actiunii. Aceasta presupune dezvoltarea si angrenarea a doua mecanisme: mecanimsul operatoriu (transformarea actiunii in operatie prin dobandirea reversibilitatii) si mecanismul semiotic (trecerea de la actiunea asupra obiectelor la operarea in reprezentare si la operatii asupra semnelor si simbolurilor obiectelor). Ontogeneza cognitiva se prezinta  in viziunea lui J. Piaget, ca o succesiune de stadii, fiecare stadiu al dezvoltarii intelectuale dispunand de organizare totala, prin includerea achizitiilor stadiului precedent, dar depasindu-le pe acestea, constituindu-se in structuri global-complexe.

Primul stadiu este cel senzorio-motor (0-2 ani) -  corespunzand dezvoltarii si coordonarii capacitatii senzoriale si motorii a copilului- si cuprinde ca substadii:

De la activitatea reflexa la aparitia intentionalitatii :

Exercitiul reflexelor (0-1 luna)

Reactiile circulare primare (1-4 luni)

Reactiile circulare secundare (4-8/9 luni)

De la intentionalitate la reprezentare:

Coordonarea schemelor secundare (9-12 luni)

Reactia circulara tertiara (12-18 luni)

Combinatia mintala (18-24 de luni)

Copilul incepe sa-si dezvolte mecanismele de prelucrare si interpretare a informatiei primite prin intermediul organelor de simt. Treptat, el incepe sa invete sa-si dezvolte coordonarea motorie si sa-si construiasca schema corporala. Principalele achizitii in aceasta perioada sunt : permanenta obiectului si persoanei (capacitatea copilului de a-si reprezenta obiectele si persoanele in absenta lor) si primele conduite inteligente: conduita suportului (9 luni), conduita sforii (11 luni) si conduita bastonului (12 luni). Elaborarea acestor conduite are la baza antrenarea schemelor senzorio-motorii si coordonarea lor pana la gasirea alternativei eficiente). Aceste conduite apar catre sfarsitul primului an de viata, odata cu cresterea capacitatii de operare in reprezentare, ceea ce da posibilitatea combinarii mintale a schemelor.

Perioada preoperatorie 8 ani) - se centreaza in jurul functiei semiotice (sau simbolice) ce presupune interiorizarea actiunii sau "mentalizarea" acesteia. Ea are ca substadii:

Substadiul gandirii simbolice (2-4 ani)

Substadiul gandirii intuitive (4 - 8 ani)

Dupa varsta de 1 an si jumatate, copilul trece in etapa lingvistica. Dezvoltarea limbajului reprezinta una dintre cele mai importante achizitii pentru evolutia. Odata cu aceasta, copilul incepe sa-si dezvolte si capacitatea de "descentrare" (de adoptare a punctului de vedere al altei persoane), deosebit de importanta in reducerea egocentrismului. Copilul incepe sa cunoasca mediul, sa inteleaga principiile conservarii (masei si volumului), sa exerseze operatiile gandirii si in special generalizarea.

Urmatorul stadiu este cel al operatiilor concrete (7/8 ani- 11/12 ani). In aceasta etapa gandirea copilului este foarte asemanatoare cu cea a adultului, principala diferenta constand in faptul ca este inca ancorata in concret, el intampinand adeseori dificultati atunci cand trebuie sa opereze in abstract. Pentru a intelege va trebui sa gaseasca corespondente concrete ale notiunilor abstracte, sa faca legaturi cu lumea reala.

In etapa operatiilor formale (11/12 ani - 16/17 ani) - din punct de vedere functional copilul atinge cea mai inalta forma de gandire. Aceasta dobandeste caracteristica dublei reversibilitati, ceea ce permite operarea cu notiuni abstracte si elaborarea de ipoteze si teorii asupra realitatii. Are ca substadii: substadiul operatiilor formale (11 12 ani- 14 ani) si substadiul structurilor operatorii formale (14 - 16 17 ani).

STADIALITATEA EVOLUTIEI JUDECATII MORALE REALIZATA DE PIAGET SI KOHLBERG

Teoria lui Piaget asupra dezvoltarii morale

In conceptia lui J. Piaget, evolutia judecatii morale se realizeaza in stransa legatura cu dezolvarea ontogenetica cognitiva. Teoria sa afirma ca, pe masura ce se maturizeaza, copiii strabat o etapa "heteronoma" evoluand catre una "autonoma":

In stadiile incipiente ale judecatii morale, aceasta este heteronoma (preluand norme si valori, reguli si interdictii) din anturajul imediat, caracterizandu-se prin faptul ca este neselectiva, nesituativa, rigida, vizand doar fapta nu si motivatia. Disciplina in aceasta etapa este impusa de autoritati iar copilul accepta regulile lor.

Ulterior ea devine autonoma, prin interiorizarea si implicarea propriului sistem valoric in actul de judecare. In aceasta etapa copilul poate gandi pentru el insusi si moralitatea sa este mai curand un produs al propriului sau rationament decat al constrangerilor altor persoane.

3. Teoria lui Kholberg asupra dezvoltarii morale

L. Kohlberg construieste un model al evolutiei judecatii morale in ontogeneza, pe trei niveluri mari de evolutie, fiecare dintre ele cu 2 faze distincte. Deci modelul sau teoretic prezinta 6 stadii ale genezei rationamentului moral:

NIVELUL I - Nivelul premoral sau preconventional (4-10 ani) -

Cuprinde:

Faza 1 - a moralitatii ascultarii - stadiul supunerii sau al moralei "heteronome". Copilul se supune exigentelor pentru a evita pedeapsa);

Faza 2 - a moralitatii hedonismului instrumental naiv - stadiul orientariii instrumental-relativiste. Alinierea copilului la norme se realizeaza pentru obtinerea recompensei sau a simpatiei adultului. Regula morala este respectata pentru ca satisface interesele imediate, pragmatice ale copilului; ea apare si ca o sursa de beneficii).

NIVELUL II - al moralei conventionale (10-13 ani)

Faza 3 - a moralitatii bunelor relatii - sau stadiul "doritului moral" . Copilul respecta norma pentru a evita dezaprobarea; evenimentele sociale incep sa fie judecate si dupa intentia lor, nu numai dupa consecinte.

Faza 4 - a moralitatii legii si ordinii - sau stadiul "sistemului social". Copilul incepe sa sustina cu putere respectarea autoritatii, a legilor si ordinii, acest lucru fiind si in beneficiul sau, precum si pentru a evita sentimentul de culpabilitate- "nu-si realizeaza obligatiile".

Nivelul III- al moralei postconventionale (dupa 13 ani)

Faza 5 - a moralitatii contractuale si acceptarii democratice a legii - Standardele morale sunt acceptate ca fiind adoptate democratic, pentru binele tuturor. Legile nu sunt intangibile si pot fi schimbate pe criterii rationale, vizand utilitatea lor generala.

Faza 6 - a moralitatii principiiilor individuale de conduita sau stadiul "eroilor morali", al responsabilitatii morale universale. Se caracterizeaza prin elaborarea unor principii etice personale, alegerea unor criterii etice in spiritul dreptatii, egalitatii si demnitatii. Individul actioneaza pe baza acestor reguli morale personale, care nu intotdeauna corespund regulilor societatii, pentru a evita remuscarea.

Studiile lui Kholberg si Elfenbein, 1975, au aratat ca multi copii de 10 ani se afla inca la primul nivel de dezvoltare morala si ca foarte multi adulti nu ating niciodata nivelurile finale.

Dezvoltarea gandirii si a cognitiei, in general, influenteaza profund evolutia morala in ontogeneza, de aceea parintii si educatorii vor avea un rol hotarator in dezoltarea morala a copiilor, daca vor ajuta la elucidarea dilemelor morale ale acestora.

"Nu vom sublinia niciodata indeajuns faptul ca etapele cele mai timpurii sunt si cele mai fragile si importante, ca fiecare etapa este o sansa atat pentru copil sa-si dezvolte abilitatile si structurile personalitatii, cat si pentru noi, ca educatori, de a ne implica armonios in hermeneutice umana, aducand in fapt posibilitatile nenumarate care stau inchise intr-o fiinta"