Teoria anomiei

Teoria anomiei

Nasterea sociologiei deviantei

Atat actul de nastere, pe care il gasim in teoria sociala formulata de catre Emile Durkheim (1850-1917), cat si afirmarea ca domeniu distinct al sociologiei, ce se produce la sfarsitul anilor 30, in spatiul sociologiei americane, evidentiaza faptul ca "devianta este o trasatura a modernitatii . .modernizarea referindu-se la intreaga colectie de procese sociale implicate in aparitia capitalismului industrial si in formarea statului bunastarii.

In acest sens, procesul care conteaza in intelegerea deviantei si in clarificarea contextului istoric al nasterii sale, este deseori descris in sociologie prin sintagma " prabusirea controlului social traditional", iar in criminologie, prin " cresterea criminalitatii (Sumner,C.,1994,p.viii)

De numele sociologului francez Emile Durkheim (1850-1917) se leaga nasterea sociologiei deviantei. El a fost primul ganditor care a conceput si construit un cadru de referinta sistematic in care sociologia poate exista si opera ca o stiinta de sine statatoare si viabila. Faptele pe care ea le studiaza sunt tot atat de obiective precum sunt fenomenele pe care le studiaza stiintele naturii.Totodata, el a insistat asupra ideii ca fenomenele sociale sunt fapte sociale si ca tocmai acestea constituie obiectul sociologiei. (Mihu,A., 1992 p.82).

" Sa tratam faptele sociale ca lucruri" ne indemna E. Durkheim, acesta devenind un postulat al sociologiei, care ne conduce spre ideea ca , pe de o parte, daca faptele sociale sunt lucruri atunci ele trebuie observate empiric, iar pe de alta parte, pentru individul care actioneaza, faptul social este exterior, i se impune acestuia intr-un mod consrangator, fiind parte a mediului inconjurator obiectiv.

Pentru a-si concretiza ideile, Durkheim a studiat sinuciderea. Colectand si analizand date despre statistica sinuciderii in diferite tari europene, intr-o anumita perioada de timp, Durkheim a prezentat sinuciderea intr-o noua perspectiva, descoperindu-i cauzele la nivelul mediului social. El a demonstrat existenta unei relatii indubitabile intre gradul in care indivizii sunt integrati in grupurile sociale din care fac parte si inclinatia lor catre anumite tipuri de sinucidere . Astfel, au fost identificate urmatoarele tipuri de sinucidere :

Sinuciderea egoista, produs al unei relativ slabe integrari in grup ,de ex. persoanele singure,

Sinuciderea anomica, datorata nerespectarii normelor sociale,este incurajata de schimbarile bruste, caracteristice timpurilor moderne;

Sinuciderea altruista, se leaga de ideea de solidaritate, de ex. cazul militarilor;

Sinuciderea fatalista, de leaga de cvasi-absenta oricarei schimbari in grupurile/societatea din care individul face parte.

Ideea fundamentala a teoriei anomiei este aceea ca conduitele deviante sunt produsul disolutiei constiintei colective si a solidaritatii morale, fenomene ce se produc in conditiile schimbarilor sociale profunde si rapide. Analiza lui Durkheim asupra procesualitații schimbarilor sociale implicate in industrializare, este realizata in prima sa lucrare majora publicata in 1893 "Diviziunea muncii sociale".

Contextul istoric in care a trait Durkheim si a elaborat teoria a fost unul marcat de profunde transformari economice si sociale si de procesul de tranzitie de la societatea traditionala la cea moderna. Revolutia industriala si procesul de expansiune al capitalismului ca sistem politic si economic, au generat o serie de probleme sociale noi cum ar fi somajul, perturbarea ordinii sociale, crizele economice, inegalitatea sociala, alienarea etc. Incercarile de descriere si analiza a acestor fenomene sociale au introdus in cadrul stiintelor sociale din aceea perioada, o serie de notiuni noi cum sunt: dezordine sociala, criza sociala, conflict social, patologie sociala etc. In acelasi timp, aparitia acestor noi fenomene sociale a condus la ideea ca noul sistem social este caracterizat de irationalitate si are o problema in asigurarea ordinii sociale. Durkheim aprecia ca,in comparatie cu societatea traditionala, caracterizata prin stabilitate, conformism, slaba mobilitate sociala si o ierarhie clara a autoritat, societatea moderna se caracterizata prin instabilitate, nonconformtate, o mobilitate sociala accentuata si o disolutie aautoritatii.

Tranzitia de la societatea traditionala la societatea moderna face sa se piarda atasamentul fata de valorile comune,prin urmare, se pierde sentimentul apartenentei la comunitate iar normele sociale isi pierd astfel, capacitatea de influentare a comportamentelor nemaiputand sa defineasca raporturi echitabile intre membrii societatii.

Pentru a descrie si explica aceasta ruptura a solidaritatii morale a indivizilor datorata proceselor de schimbare sociala, Durkheim a elaborat conceptul de anomie.

Eetimologic, termenul provine din limba greaca (a nomos - fara norme) si semnifica o stare de dezordine, nedreptate si abuz. Semnificatia conferita de Durkheim acestui termen este aceea de stare a societatii caracterizata printr-o dereglare normativa,o incapacitate a normelor sociale de a coordona adecvat conduitele si o dislocare a constiintei colective si a moralitatii. In opinia sociologului francez, moralitatea este o sursa a solidaritatii sociale si are un rol important in limitarea reciproca a intereselor egoiste ale indivizilor. Potrivit lui S. M. Radulescu, "Este moral - sublinia Durkheim tot ce leaga indivizii intre ei, tot ce ii limiteaza in libertatea lor absoluta, pentru a-i face dependenti unul de celalalt, in cadrul aceleiasi forme de asociere umana. Este moral tot ceea ce contribuie la asigurarea solidaritatii umane, asa cum este cazul religiei sau dreptului. Pentru acest motiv, principala regula de conduita morala care actioneaza in fiecare societate - considera Durkheim - este realizarea in fiecare individ a tipului uman colectiv, adica capacitatea de a semana cu ceilalti, de a se raporta la ei, de a le impartasi sentimentele si credintele. Este imoral dimpotriva tot ce se abate de la caracterele tipului colectiv, toate acele conduite prohibite sau ilicite care deviaza de la exigentele intaririi constiintei colective si de la similitudinea cu conduitele celorlalti".

Conceptul de anomie a fost utilizat pentru prima data de Durkheim in lucrarea sa "Diviziunea muncii sociale" in care a dezvoltat o teorie referitoare la procesul de evolutie al societatilor de la o stare simpla (societate traditionala) la una complexa (societatea moderna). Pe masura ce societatea evolueaza, viata economica se dezvolta, iar tehnologiile se perfectioneaza, populatia sporeste numeric, creste si densitatea acesteia, societatea devine mai complexa, sarcinile devin mai specializate iar structura relatiilor sociale se modifica si evolueaza spre un nou tip de solidaritate sociala numit de Durkheim solidaritate organica. In societatea moderna oamenii nu mai dezvolta in aceeasi masura ca in societatea traditionala relatii sociale stranse, personalizate, ci, acestea, tind sa devina impersonale. In cadrul aceleiasi lucrarisociologul francez a sustinut ca functionarea adecvata a sistemelor sociale este dependenta de integrarea partilor lor component, iar diviziunea sociala a muncii nu afecteaza solidaritatea sociala ce caracterizeaza orice societate functionala deoarece, aceasta solidaritate cere indivizilor sa actioneze convergent in spiritul valorilor promovate de catre societate si la care membrii sai adera

Asadar, daca solidaritatea sociala trebuie sa existe in orice societate, formele prin care acestea se exprima difera. Astfel, in societatea traditionala diviziunea sociala a muncii este bazata pe solidaritatea mecanica. In opozitie cu societatea traditionala, societatea moderna este mentinuta de un sistem de interdependente functionale; rolurile si pozitiile sociale sunt diferentiate si specializate, iar oamenii depind unii de altii pentru a supravietui. Solidaritatea sociala se exprima sub forma solidaritatii organice.

Trecerea naturala de la societatea traditionala la societatea moderna si de la solidaritatea mecanica la solidaritatea organica, nu se realizeaza intotdeauna usor. Durkheim a considerat ca starea, numita de el stare de anomie este caracteristica societatii moderne si impiedica diviziunea sociala a muncii sa conduca la integrarea partilor si la functionarea adecvata a societatii, deoarece partile actioneaza independent unele de altele, necorelate si nu se realizeaza coordonarea adecvata a functiilor sociale.

Anomia reprezinta asadar, o stare de dereglare normativa determinata de incapacitatea de a realiza constiinta colectiva, stare ce afecteaza grupurile sociale prin ruperea echilibrului ordinii sociale, prin starea de dezorientare normativa.

Anomia apare ca efect al ruperii solidaritatii sociale la nivelul institutiilor sociale mediatoare (familie, scoala, comunitate, etc.) si ca urmare a neputintei de a asigura integrarea sociala a indivizilor in societate deoarece nu mai exista repere,norme clare. Existenta starii de anomie nu inseamna insa o absenta a normelor sociale ci mai degraba, o suspendare temporara a capacitatii acestora de a regla comportamentele indivizilor, ceea c, conduce la aparitia comportamentelor deviante.

In situatiile in care societatea este caracterizata de o stare de anomie, indivizii sunt aruncati intr-o situatie inferioara celei anterioare si o parte dintre ei nu se mai supun regulilor impuse de societate din exterior iar societatea la randul ei ca urmare a acestor schimbari bruste, nu mai este capabila sa impuna respectatea normelor sociale.

Infractiunea - un fapt social normal

In lucrarea " Regulile metodei socilogice " publicata pentru prima oara de E. Durkheim in anul 1895, acesta argumenta ideea conform careia, infractiunea este un aspect inevitabil si normal al vietii sociale.

Infractiunea este prezenta in toate tipurile de societati; rata infractionalitatii fiind mai ridicata in societatile avansate, industrializate.

Conform lui Durkheim, infractiunea este o " parte integranta a tuturor societatilor sanatoase".

Ea este inevitabila pentru ca nu fiecare membru al societatii este la fel preocupat de sentimentele colective (valori si convingeri morale impartatite) in societate. Indivizii sunt expusi unor influente si circumstante diferite de-a lungul vietii lor , astfel incat, este imposibil ca toti, tot timpul, sa fie prin comportamentul lor, in conformitate cu aceste sentimente colective.

Infractiunea nu este in conceptia durkheim-iana doar inevitabila , ci si functionala; infractionalitaea devine disfunctionala (daunatoare societatii ) abia atunci cand ratele sale devin neobisnuit de ridicate sau de scazute (Haralambos, 2000, p.353). Durkheim argumenteaza si faptul ca toate schimbarile sociale incep cu anumite forme de devianta. Pentru ca schimbarea sa se produca, ceea ce ieri era devianta azi devine normalitate.