MOTIVAREA

In cadrul organizatiilor si managementul lor, o componenta majora o reprezinta motivarea, fenomen care a inregistrat, ca multe altele, o mare varietate de abordari. Ea reflecta o anumita conceptie manageriala si economica promovata in cadrul organizatiilor, si poate asigura o corelare adecvata a intereselor si necesitatilor oamenilor cu realizarea obiectivelor organizationale. Motivarea indeplineste mai multe roluri, printre care: rolul managerial (toate functiile manageriale, deciziile, sistemul informational etc. - sunt conditionate de motivarea personalului); rolul organizational (prin motivare se asigura succesul si eficienta unei organizatii); rolul individual (motivarea asigura satisfactia sau insatisfactia membrilor organizatiei); rolul economic (gradul de satisfactie sau insatisfactie al oamenilor se reflecta in performantele organizatiei); rolul social (se refera la faptul ca motivarea influenteaza relatiile din cadrul grupurilor si climatul psihosocial).

Asupra motivatiei oamenilor in obtinerea performantelor actioneaza diversi factori, insa pot fi grupati in doua mari categorii. Este vorba de:

a) factori interni sau individuali care se refera la perceptia sarcinilor, atitudini, nevoi, interese, comportamente, sistemul de valori etc.

b) factori externi sau organizationali care se refera la sistemul de salarizare, precizarea sarcinilor, grupul de munca, comunicarea, feed-back-ul, timpul liber etc.

Au existat multiple abordari ale motivatiei si s-au realizat diverse sistematizari ale acestora, concretizate in doua mari categorii de teorii:

a) teorii de continut - care pun accent pe factorii specifici, individuali, ce motiveaza oamenii - motivatia individuala

b) teorii de proces - care pun accent pe factorii organizationali si dinamica motivarii - motivatia organizationala

Abordarile    privind motivatia individuala presupun trei elemente fundamentale (interesele, atitudinile si nevoile) iar teoriile reprezentative sunt: Teoria ierarhiei nevoilor (A. Maslow), Teoria achizitiei succeselor (Mc.Clelland), Teoria Imaturitate - Maturitate (Chris Argyris), Teoria X - Y (Mc.Gregor), Teoria echitatii (J.S. Adams).

In a doua categorie de abordari cele mai importante teorii sunt: Teoria factorilor duali (Herzberg), Teoria conditionarii operante (B.F.Skinner), Teoria performantelor asteptate (Victor Vroom).

Multitudinea de teorii ale motivarii demonstreaza faptul ca nu exista o reteta unica privind motivarea in organizatii; ea este un fenomen care are un specific anume, plasat in zona managementului; managerii au menirea de a gasi formula potrivita pentru organizatiile pe care le conduc.

Din toate aceste teorii, rezulta o multitudine de elemente implicate, direct si indirect, in conceperea si exercitarea motivarii. Acesti factori (elemente, variabile) pot fi grupati in trei categorii:

a)   Variabile individuale care reflecta caracteristicile fiecarui angajat (acesti factori explica si impun necesitatea unei motivari diferentiate, personalizate la nivelul fiecarui component al organizatiei): calitate, efort, pregatire, comportament etc.;

b)   Variabile organizationale prin care desemnam acele elemente din cadrul firmei care reflecta starea si caracteristicile sale, indiferent de natura lor, ce influenteaza abordarea, continutul si rezultatele motivarii personalului: conceptia manageriala generala, cultura organizationala, climatul organizational, situatia economica a organizatiei, comunicatiile etc.;

c)   Variabile contextuale - incorporeaza acele elemente din mediul exterior al firmei, ce au influenta importanta asupra continutului si efectelor proceselor motivationale din cadrul sau: cultura nationala, nivelul de dezvoltare a tarii, taxele si impozitele, nivelul veniturilor populatiei etc.

Managementul fiecarei organizatii este necesar sa constientizeze existenta acestor categorii de variabile organizationale si sa actioneze diferentiat asupra lor, in sensul amplificarii acelor variabile care potenteaza motivarea si performantele salariatilor si organizatiei, iar pe de alta parte, in sensul limitarii influentelor acelor variabile cu impact negativ.

Exista numeroase tipuri de motivare, de regula prezentate pereche, constituindu-se pe principiul contrastului motivatiilor.

Motivarea pozitiva si negativa - au la baza criteriul influentei motivatiilor asupra marimii satisfactiilor personalului:

motivarea pozitiva - are in vedere cresterea eforturilor si contributiei personalului la realizarea obiectivelor firmei, pe baza amplificarii satisfactiilor sale din participarea la procesul muncii ca urmare a realizarii sarcinilor atribuite;

motivarea negativa - vizeaza sporirea eforturilor oamenilor pe baza diminuarii satisfactiilor in procesul muncii, daca sarcinile si obiectivele de realizat nu sunt realizate.

Motivarea economica si moral - spirituala - sunt partajate in functie de natura mijloacelor utilizate pentru motivarea personalului firmei:

motivarea economica - se refera la motivarea realizata prin satisfacerea nevoilor de ordin economic: salarii, prime, gratificatii, penalizari, amenzi, autoturisme de serviciu etc.;

motivarea moral - spirituala - are in vedere satisfacerea aspiratiilor de ordin moral, ce vizeaza in primul rand sistemul de valori, atitudinile si comportamentele salariatilor: acordarea de incredere, laude, multumiri, critici, mustrari, medalii etc.

Motivarea intrinseca si extrinseca - bazate pe natura relatiilor motivationale care se produc si amplasarea sursei care genereaza efectul motivational:

motivarea intrinseca (interna, directa) - consta in determinarea salariatului sa se implice si sa obtina rezultate in cadrul firmei, determinand astfel satisfactii ce tin de personalitatea sa, de Eul sau;

motivarea extrinseca (externa, indirecta) - consta in determinarea salariatului de a obtine rezultate, care vor genera din partea organizatiei anumite reactii (formale sau informale, economice sau moral - spirituale) care ii vor produce satisfactii.

Motivarea cognitiva si afectiva - in functie de componenta personalitatii umane avuta in vedere in procesul motivarii:

motivarea cognitiva - are in vedere latura intelectuala a angajatilor, axandu-se pe satisfacerea nevoilor individuale de a fi informat si a cunoaste, a invata, a inova etc.;

motivarea afectiva - vizeaza dimensiunea afectiva a oamenilor, concentrandu-se asupra satisfacerii nevoilor cum ar fi: sa se simta bine la locul de munca, sa fie apreciati si simpatizati de colegi, sa se bucure de prestigiu etc.