Elementele procesului decizional

ELEMENTELE  PROCESULUI DECIZIONAL

Problematica complexa ridicata de adoptarea unor decizii fundamentate stiintific necesita cunoasterea elementelor ce trebuie avute in vedere la elaborarea acestora.

Decidentul reprezinta persoana care, in virtutea functiei pe care o ocupa, are dreptul de a decide, sau organul de conducere ale unitatii economice cu putere decizionala.

In procesul de luare a deciziei se presupune ca decidentul este nemultumit de o situatie existenta sau de perspectiva unei situatii viitoare si poseda dorinta, prin autoritatea pe care o are, de a initia masuri sa modifice aceasta situatie. Pentru a urmari realizarea obiectivelor sale, decidentul trebuie sa dispuna de mijloacele necesare prin care sa poata influenta starea lucrarilor pe care doreste sa o realizeze.

Totodata, calitatea deciziilor adoptate de cadrele de conducere dintr-o unitate economica depinde, in mare masura, de pregatire profesionala, experienta in activitatea de conducere, intuitie etc. Un rol deosebit de important in cresterea capacitatii decizionale a cadrelor de conducere din unitatatile economice il au diferitele forme de colaborare ale acestora cu specialisti in probleme de conducere, cum ar fi consultatii, cooptarea acestori specialisti in diferite organe de conducere ale unitatii etc., precum si frecventarea unor forme de specializare.

Complexitatea fenomenelor si proceselor economice din unitatile economice a determinat ca adoptarea deciziilor ce privesc problemele de ansamblu si perspectiva sa se realizeze de catre oganele de conducere colectiva ale acestora.

Mediul ambiant, al doilea element al procesului decizional, reprezinta cadrul in care actioneaza decidentul. Acesta are o influenta deosebita in asigurarea cresterii eficientei procesului decizional. In acest sens pot fi amintite urmatoarele: perfectionarea relatiilor de productie; imbunatatirea continua a sistemului de planificare, perfectionarea formelor de organizare;cresterea nivelului de pregatire generala si de specialitate a lucrarilor din unitatile economice; cresterea nivelului tehnic al unitatilor ca urmare a investitiilor alocate; introducerea unor metode moderne de programare si urmarire a productiei prin prelucrarea automata a datelor; aplicarea in practica rezultatelor cercetarii etc.

Obiectivul sau obiectivele urmarite de decident, prin adoptarea deciziilor: folosirea integrala a capacitatilor de productie, sporirea randamentului unitate de capacitate de productie, cresterea productivitatii muncii, reducerea costurilor de productie, rationalizarea consumurilor specifice, cresterea rentabilitatii fiecarui produs etc. realizarii obiectivelor propuse.

Multimea alternativelor, reprezinta variantele posibile de adoptat in vederea Particularitatile tehnice si economice ale economiei isi pun amprenta asupra procesului decizional si amplifica elementele necesare de luat in considerare. Tot in acest context se inscrie si importanta tehnologiilor si a conditiilor de productie care, pe langa faptul ca maresc numarul de variante, au implicatii directe asupra rezultatelor economice finale ale intreprinderii.

Multimea criteriilor posibile de luat in considerare necesare in aprecierea variantelor de decizie. Criteriile pot fi de natura economica, tehnica sociala etc., fiecarui criteriu ii corespunde unul sau mai multi indicatori. Unele au un caracter obligatoriu, la care trebuie sa raspunda fiecare varianta luata in considerare, iar altele au un caracter relativ, exprimat de elementele prin care se realizeaza diferentierea variantelor si aprecierea lor. Pentru realizarea obiectivelor, trebuie elaborate, in primul rand, variante de structura la nivelul intreprinderii si, in al doilea rand, repartizarea acestora pe subdiviziunile organizatorice. Variantele de structura, atit la nivelul intreprinderii, cat si pe subunitati organizatorice ce satisfac criteriul urmarit se compara intre ele, recurgandu-se la unele criterii relative de natura economica, tehnica etc.

Multimea consecintelor alternativelor. Fiecarei alternative ii corespund anumite consecinte, concretizate la nivelul indicatorilor luati in considerare la aprecierea acestora. Alegerea variantei optime inseamna alegerea alternativei careia ii corespund consecintele cele mai avantajoase in raport cu scopul urmarit.

De aici necesitatea cunoasterii cerintelor pentru ca decizia sa asigure realizarea obiectivelor stabilite:

sa fie fundamentata stiintific, ceea ce presupune ca aceasta sa fie adoptata in conformitate cu conditiile concret-istorice ale perioadei la care se refera, cu tendintele dezvoltarii economico-sociale;

sa fie luata de organul de conducere care are dreptul legal sa ia decizia respectiva;

sa asigure maximul de eficienta, care depinde de competenta profesionala a decidentului si de modul cum aceasta este utilizata;

sa fie strict coordonata, adica sa fie corelata cu deciziile luate anterior care se refera la aceiasi problema sau acelasi domeniu;

sa fie precisa, sa nu dea nastere la interpretari diferite;

sa fie luata operativ, sa puna imediat in valoare posibilitatile umane, materiale, financiare ale sistemului de conducere, sa preintampine si sa rezolve, la timp contradictiile care apar in desfasurarea proceselor economice;

sa se caracterizeze prin claritate, simplitate, sa fie concisa, sa aibe succesiune logica.