POLITICI MACROECONOMICE IN ECONOMIILE DESCHISE

In aceasta ultima parte a disciplinei:

se va extinde analiza in domeniul masurilor de politica macroeconomica ce pot fi luate de autoritatile guvernamentale, pentru indeplinirea scopurilor interne si externe;

natura parghiilor de politica economica ce pot fi aplicate, precum si caracterul masurilor din acest domeniu, depind in mare masura de:

caracteristicile cursului valutar al monedei nationale,

precum si de mobilitatea capitalurilor la nivel international.

POLITICI ECONOMICE IN ECONOMIILE DESCHISE - SITUATIA CURSURILOR VALUTARE FIXE

Obiective si instrumente ale politicii economice

Analiza politicilor economice intr-o economie deschisa o incepem prin intermediul unui model macroeconomic simplificat, care va permite examinarea interactiunii dintre tipurile de politici economice ce sunt destinate a asigura echilibrul extern, precum si cele care vizeaza asigurarea echilibrului intern (de exemplu, destinate asigurarii unei rate cat mai scazute a somajului si a inflatiei).

Astfel, modelul Mundell-Fleming diferentiaza efectele politicilor monetare de cele ale politicilor fiscale, in situatia unei economii deschise.

Acest model are calitatea ca trateaza echilibrul extern de pe pozitia echilibrului balantei rezervelor oficiale nete ale unei tari, tinand astfel seama, alaturi de balanta contului curent, si de cea a miscarilor de capital.

Realizarea acestui obiectiv implica atat folosirea unor parghii de politica fiscala, cat si de politica monetara.

De exemplu:

cresterea ofertei de bani din economie T scaderea ratei dobanzii, T scaderea intrarilor de capital pe termen scurt, sau chiar la o crestere a iesirilor de capital pe termen scurt, T deficite in structura balantei de plati.

Modelul Mundell-Fleming porneste de la premisa evidenta conform careia o politica fiscala expansionista trebuie insotita de o politica monetara care sa determine restrangerea activitatii economice si invers.

Aceeasi relatie intre tipurile de politici economice se manifesta si in ceea ce priveste scopul obtinerii echilibrului intern.

De exemplu:

orice crestere a ofertei de bani din economie T scaderea ratei dobanzii T cresterea investitiilor in active reale.

Dar, pentru a nu se degenera intr-o rata inalta a inflatiei, cresterea investitiilor trebuie compensata printr-o diminuare a cheltuielilor guvernamentale, sau prin marirea taxelor si impozitelor care vor reduce cheltuielile de consum.

In mod asemanator, in scopul mentinerii echilibrului intern, o crestere a cheltuielilor guvernamentale (sau o crestere a cheltuielilor pentru consum, datorata scaderii taxelor si impozitelor din economie) este necesar sa fie compensata de o diminuare a investitiilor din economie, prin masuri de politica monetara, pentru a se evita presiunile inflationiste.

Problema conjugarii parghiilor de politica economica poate fi demonstrata pe cale grafica prin intermediul figurii 1, denumita diagrama Mundell-Fleming.

Instrumentul politicii monetare este evidentiat, in aceasta diagrama, prin reprezentarea pe axa verticala a diferitelor niveluri ale ratei dobanzii.

Instrumentul politicii fiscale este reprezentat prin diferitele niveluri ale cheltuielilor guvernamentale nete (G - T), pe axa orizontala.

Relatia invers proportionala existenta intre cele doua instrumente ale politicii economice este redata prin intermediul celor doua drepte cu panta crescatoare, stiind ca unei rate a dobanzii mai mare ii corespunde o oferta de bani in economie de valori mai mici.

Echilibrul intern este reprezentat prin intermediul dreptei EI, iar cel extern, prin dreapta EE.

In aceasta situatie, cele doua drepte indica diferite combinatii de parghii ale politicii fiscale si monetare (d si G - T), care produc atingerea conjugata a celor doua scopuri (echilibrul extern si cel intern).

Desi, ambele drepte sunt caracterizate prin pante ascendente, se poate observa cum dreapta EE are panta mai putin accentuata decat EI, deoarece modificarile marimii ofertei de bani (si, implicit, modificarile ratei dobanzii) se presupune ca au efecte relativ mai puternice asupra echilibrului extern, decat asupra celui intern.

Aceasta, pentru ca, de regula, modificarea ratei dobanzii afecteaza situatia balantei de plati externe atat prin intermediul efectelor asupra balantei contului curent, cat si prin cele aferente conturilor miscarilor de capital.

De exemplu:

o crestere a ratei dobanzii genereaza atat cresterea intrarilor de capital pe termen scurt, cat si restrangerea activitatii economice interne, ceea ce, mai apoi, determina restrangerea importurilor. Astfel, modificarea ratei dobanzii genereaza atat efecte directe, cat si indirecte asupra balantei de plati externe. In acelasi timp, nivelul ratei dobanzii afecteaza echilibrul intern doar prin intermediul impactului asupra marimii investitiilor.

Cele precizate pana acum faciliteaza gasirea celei mai bune combinatii de masuri de politica economica, destinata a indeplini cele doua scopuri (cat si intocmirea unei clasificari a masurilor de politica economica).

In figura 1, se evidentiaza faptul ca exista doar o singura combinatie de instrumente ale politicilor monetara si fiscala care permite atingerea simultana a ambelor scopuri, si anume aceea pentru care rata dobanzii este d*, iar cheltuielile guvernamentale nete ating valoarea (G - T)*.

Orice alta combinatie conduce doar la indeplinirea unui singur scop dintre cele doua propuse.

. Toate punctele situate la stanga, sau deasupra dreptei EI, reprezinta combinatii de instrumente pentru care

T   nivelul ratei dobanzii este prea inalt, corespunzator conditiilor politicii fiscale aplicate, rezultand o rata a somajului ridicata, datorata restrangerii activitatii economice.

. Toate punctele situate sub dreapta EI, sau la dreapta acesteia,

T   reflecta niveluri prea inalte ale investitiilor reale, ceea ce determina cresterea ratei inflatiei.

. Punctele situate la stanga, sau deasupra, dreptei EE reflecta

T   rate ale dobanzii mai ridicate decat este necesar pentru a asigura echilibrul din structura balantei de plati externe, la un anumit curs valutar, generandu-se excedente ale posturilor din balanta care reflecta miscarile de capital, datorate cresterii intrarilor de capital.

. Punctele situate la dreapta, sau sub curba EE reflecta

T   deficite in structura balantei de plati externe

T   "Spatiul instrumentelor de politica economica" poate fi impartit in patru cadrane:

- rata a somajului inacceptabil de mare; excedent in structura balantei de plati;    

2 - rata a inflatiei inacceptabil de mare; excedent in structura balantei de plati;

3 - rata a inflatiei inacceptabil de ridicata; deficit in structura balantei de plati;

4 - rata a somajului inacceptabil de ridicata; deficit in structura balantei de plati.

T   Se observa cum atingerea simultana a celor doua scopuri de politica economica propuse se poate realiza doar printr-o coordonare atenta a parghiilor alese.

T   De exemplu, daca economia se situeaza in punctul a, modificarea uneia dintre parghii permite atingerea unui singur scop si nu a ambelor. Pentru a se ajunge la echilibru, este necesar sa se foloseasca ambele parghii de politica economica.

Data fiind natura functiilor EI si EE, pentru asigurarea echilibrului extern este mai eficient sa se actioneze prin intermediul instrumentelor de politica monetara, iar pentru asigurarea echilibrului intern, prin intermediul celor de politica fiscala.

Acest fapt devine evident daca vom considera o posibila secventa de decizii de politica economica care ar putea avea loc daca se porneste din punctul a.

De exemplu:

Daca politica monetara ar viza scopul asigurarii echilibrului intern,

este necesara scaderea ofertei de bani din economie (implicit, cresterea ratei dobanzii).

Daca instrumentul politicii fiscale este orientat abia mai apoi catre atingerea echilibrului extern,

atunci este necesara o politica fiscala expansionista.

Aceste etape sunt simbolizate prin sagetile reprezentate cu linii intrerupte, amplasate in cadranul 2 al figurii 1.

Folosirea in acest mod a parghiilor conduce la indepartarea treptata de pozitia de echilibru (si, implicit, de valorile d* si (G - T)*).

Pe de alta parte, insa,

daca parghia de politica monetara este folosita in scopul obtinerii echilibrului extern, iar cea de politica fiscala, pentru atingerea celui intern,

aceasta conduce la o secventa de etape specifice care orienteaza economia catre nivelul de echilibru

(in figura 1, aceasta secventa de etape este simbolizata prin intermediul sagetilor cu linie continua, situate in cadranul 2).

Lucrurile stau asemanator si in situatia in care economia ar porni din punctele b, c, sau e.

Bazandu-ne pe cele expuse pana acum, in concluzie, observam cum acest model faciliteaza munca de clasificare a parghiilor de politica economica, tinand seama de scopul urmarit, el transformandu-se intr-un important instrument practic de administrare eficienta a politicii economice intr-o economie deschisa.

Echilibrul general intr-o economie deschisa.

Modelul "IS/LM/BP"

In acest paragraf vom analiza in detaliu efectele pe care le produc schimburile comerciale externe si miscarea internationala a capitalului asupra unei economii deschise.

Echilibrul simultan pe piata monetara si pe cea a bunurilor si serviciilor

Prezentarea situatiei de echilibru simultan, din ambele sectoare ale economiei (sectorul real si de pe piata monetara), prin determinarea nivelului venitului si a ratei dobanzii de echilibru, implica construirea unui grafic in care sa figureze ambele curbe IS si LM (vezi figura 2).

Este evident ca echilibrul are loc in punctul E, punctul de intersectie al celor doua curbe, rezultand un nivel al venitului de echilibru Y_e si o rata a dobanzii d_e.

Aceasta reprezinta singura combinatie dintre venit si rata dobanzii care determina situatia de echilibru in ambele sectoare ale economiei.

Daca situatia economiei nu ar fi echivalenta punctului E, s-ar manifesta diferite forte economice care ar orienta-o catre pozitia de echilibru.

De exemplu,

sa presupunem ca starea economiei ar echivala cu un punct A.

Acest punct se afla la dreapta curbei IS, de unde rezulta ca S + M + T este mai mare decat I + X + G, deci se manifesta o presiune care "contracta" treptat venitul.

Dar, punctul A se afla si la dreapta curbei LM.

Cererea de bani depaseste oferta de bani, ceea ce ridica rata dobanzii. Astfel de forte conduc treptat economia catre punctul E.

Evolutia economiei poate diferi in functie de rapiditatea cu care au loc ajustarile in diferite sectoare economice.

De exemplu: 

Pornind din punctul A, este posibila o deplasare pe verticala, pana la intersectia cu LM.

Aici, piata monetara se va afla in echilibru, in timp ce piata bunurilor si serviciilor, nu.

De aceea, va avea loc o deplasare pe orizontala, pana la curba IS, unde aceasta din urma piata va fi in echilibru, insa la stanga lui LM.

Se va manifesta un surplus de oferta de bani.

Se va genera scaderea ratei dobanzii si, implicit, o deplasare pe verticala pana este intalnita din nou curba LM, intr-un punct aflat

sub curba IS

Din aceasta cauza, procesul va continua, orientand economia, treptat, catre pozitia de echilibru.

Echilibrul in structura balantei de plati externe. Curba BP

Pentru a putea analiza echilibrul din structura balantei de plati externe, este necesar sa introducem un nou concept si anume curba BP.

Aceasta surprinde diferitele combinatii intre nivelul venitului si rata dobanzii care produc echilibrul in structura balantei de plati externe.

In acest context, ne referim atat la balanta contului curent, cat si la conturile miscarilor internationale ale capitalului, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung.

Pentru a obtine curba BP, trebuie sa observam modul in care nivelul venitului si rata dobanzii isi pun amprenta asupra situatiei balantei de plati externe a unei tari.

Ne vom referi, pentru inceput, la curba BP in conditiile cursurilor fixe si considerand neschimbate o serie de alte variabile, cum ar fi: rata dobanzii din alte tari, nivelul preturilor in alte tari, nivelul prognozat al cursului valutar si a avutiei altor state.

Orice crestere a venitului induce o crestere a importurilor (conform inclinatiei marginale catre importuri).

Variatia exporturilor fiind considerata independenta de marimea venitului, cresterea importurilor determina deteriorarea balantei contului curent (genereaza aparitia deficitului), proportional cu marimea cresterii importurilor.

Situatia se prezinta invers in cazul unei scaderi a venitului.

Pe de alta parte, rata dobanzii influenteaza, in primul rand, balanta conturilor de capital, mai precis, miscarile de capital pe termen scurt.

Daca rata dobanzii creste, se creeaza conditiile favorabile intrarilor de capital de peste hotare in tara de referinta, care urmaresc a beneficia de pe urma conditiilor relativ mai favorabile.

In plus, o parte a capitalurilor autohtone vor ramane in tara.

Intrarile de capital pe termen scurt, precum si scaderea iesirilor de capital propriu, determina formarea excedentului conturilor de capital.

In situatia scaderii ratei dobanzii, reactiile din economie se manifesta in directie opusa.

Pe baza celor expuse pana aici, vom trece la examinarea curbei BP, prin intermediul figurii 3.

Dupa cum am mentionat, aceasta curba prezinta combinatiile dintre marimea venitului si rata dobanzii pentru care se realizeaza echilibrul in structura balantei de plati externe.

Punctul E₀ reprezinta una dintre aceste combinatii.

Nivelul venitului asociat acestui punct este Y₀, iar rata dobanzii, este d₀.

De ce prezinta curba BP panta crescatoare?

Sa consideram ca punct de pornire E₀,

iar venitul inregistreaza o crestere cauzata de modificarea anumitor parametri din economie.

Aceasta crestere a venitului, fara nici o modificare in marimea ratei dobanzii,

o deplasare pe orizontala, catre dreapta lui E₀, pana in punctul M.

Balanta de plati externe va prezenta un deficit in structura, deoarece, un nivelul mai mare al venitului genereaza cresterea importurilor.

Cresterea ratei dobanzii, de la d₀ la d₁, este in masura a elimina, apoi, acest deficit.

De ce? Deoarece cresterea ratei dobanzii genereaza intrari de capital pe termen scurt care vor compensa in intregime deficitul contului curent, atunci cand se va ajunge in punctul E₁.

In mod corespunzator, combinatia E₂, dintre nivelul mai scazut al venitului, Y₂ si d₂ al ratei dobanzii, arata o noua situatie in care structura balantei de plati inregistreaza echilibrul.

Daca starea economiei corespunde unui punct situat sub curba BP, atunci se manifesta un deficit in structura balantei de plati externe, deoarece, la respectiva rata a dobanzii, nivelul venitului conduce la cresterea "excesiva" a importurilor, iar rata dobanzii este "prea scazuta" pentru a putea determina intrarile de capital care sa compenseze deficitul contului curent.

Pe de alta parte, daca economia corespunde unui punct situat deasupra curbei BP, atunci apare excedentul in structura balantei de plati externe.

Observatie

Valoarea pantei ascendente a curbei BP depinde, in principal, de rapiditatea reactiei miscarilor de capital pe termen scurt la modificarea ratei dobanzii.

Situatia in care curba BP are panta ascendenta este una caracteristica pentru o mobilitate imperfecta a capitalului la nivel international.

Se presupune, in acest sens, ca deplasarea capitalului pe termen scurt intre tari nu reuseste sa elimine complet diferentele intre rata interna a dobanzii si cea internationala (cazul este ilustrat in figura 4(b)).

Situatiei in care curba BP prezinta panta ascendenta i se poate asocia cea in care capitalul prezinta o mobilitate perfecta, unde curba BP este orizontala, la nivelul ratei internationale a dobanzii (d_I) (vezi figura 4(a)).

Nu este greu sa intalnim, astazi, economii cu monede nationale ale caror cursuri valutare sunt mentinute sub control, fapt care are anumite consecinte asupra pietelor marfurilor si serviciilor si a pietelor de capital.

Intr-o astfel de situatie, relatia oferita de curba BP se incadreaza in  asa-numita imobilitate perfecta a capitalului (redata prin figura 4(c)).

Cand fluxurile de capital pe termen scurt sunt strict controlate,    nepermitandu-li-se sa reactioneze la modificarea ratei dobanzii, curba BP este verticala, la un anumit nivel al venitului, ceea ce corespunde unei utilizari controlate a valutelor (la o anumita compozitie a balantei de plati externe), in vederea urmaririi atingerii anumitor scopuri ale politicii economice.

Sintetizand toate elementele puse pana acum in discutie, constatam cum curba BP reflecta, de fapt, gradul de mobilitate a capitalului propriu economiei tarii de referinta.

Cu cat fluxurile de capital sunt mai "sever" controlate, cu atat panta curbei BP este mai accentuata si invers, cu cat miscarile capitalului sunt mai putin restrictionate, cu atat economia respectivei tari se constituie, din punct de vedere financiar, intr-o economie mica, panta curbei BP fiind mai putin accentuata.

Daca cursul monedei nationale se modifica, va rezulta o noua curba BP.

Regula generala, in acest sens, este:

o devalorizare a monedei tarii de referinta determina deplasarea curbei BP spre dreapta,

o revalorizare a monedei nationale determina deplasarea curbei BP catre stanga.

Daca moneda tarii de referinta se devalorizeaza, aceasta determina o imbunatatire a balantei contului curent, daca ramane valabila conditia Marshall-Lerner.

Se manifesta un excedent in structura balantei de plati externe a acestui stat, pentru orice nivel al ratei dobanzii

propriu "vechii" curbe BP

Corespunzator fiecarui d, este nevoie de un nivel mai mare al venitului (Y), in scopul de a mentine echilibrul in structura balantei de plati externe, deoarece cresterea venitului va induce mai multe importuri, eliminand astfel excedentul respectiv.

Fiecare nivel al ratei dobanzii va trebui acum sa fie reprezentat in corespondenta cu un nivel mai inalt al venitului, pentru a arata combinatiile de variabile care conduc la echilibrul in structura balantei de plati externe.

"Noua" curba BP care va rezulta va trebui sa fie amplasata la dreapta celei "vechi".

In situatia perfectei mobilitati a capitalului, modificarile cursului valutar conduc doar la deplasari de-a lungul aceleiasi curbe BP, deoarece "inaltimea" la care este pozitionata orizontala BP reprezinta si nivelul ratei internationale a dobanzii.

De asemenea, deplasarea curbei BP mai este influentata si de alti factori.

De exemplu, o crestere a exporturilor autonome va determina deplasarea curbei BP catre dreapta, deoarece, in aceasta situatie, va fi suficienta o rata mai scazuta a dobanzii pentru a mentine echilibrul in structura balantei de plati externe, data fiind situatia mai buna a contului curent.

O situatie similara este cea a scaderii importurilor autonome ale tarii de referinta, sau a scaderii ratei internationale a dobanzii.

Echilibrul general intr-o economie deschisa. Utilizarea simultana a curbelor LM, IS si BP

Etapa finala a analizei acestor elemente caracteristice unei economii deschise, este reprezentarea curbelor LM, IS si BP pe acelasi sistem de axe de coordonate (vezi figura 5).

Figura 5 indica situatia de echilibru simultan de pe piata monetara, din sectorul real si din cadrul structurii balantei de plati externe, in punctul E, unde are loc intersectia tuturor curbelor respective.

Nivelul venitului de echilibru este Y_E, in timp ce rata dobanzii de echilibru este d_E.

In termenii obiectivelor economice avute in vedere de tara de referinta, aceasta pozitie de echilibru poate sa nu reflecte situatia optima sub aspectul variabilelor macroeconomice. De aceea, atingerea acestor obiective necesita "intrarea in scena" a politicilor macroeconomice si deci aplicarea diferitelor parghii specifice.

Pentru inceput, vom lua in discutie mecanismul automat de ajustare a balantei de plati externe, in conditiile cursurilor valutare fixe.

In figura 6, vom porni din punctul de echilibru E (Y*, d*), observand ce se intampla daca are loc un "soc" cu consecinte asupra sistemului.

Modificarea marimii exporturilor, cauzata de factori exogeni, determina

deplasarea curbei BP catre dreapta pana in pozitia BP'

Daca situatia economiei ramane echivalenta punctului E, aceasta va genera aparitia excedentului in structura balantei de plati externe a tarii de referinta.

Echilibrul nu va mai corespunde marimilor Y* si d*, deoarece expansiunea exporturilor determina deplasarea curbei IS catre dreapta, pana la pozitia IS', marind nivelul venitului si pe cel al ratei dobanzii.

In noul punct E' se formeaza un excedent in structura balantei de plati externe, ceea ce modifica din nou situatia din economie.

Daca tara de referinta aplica sistemul cursurilor valutare fixe, atunci este normal ca ea sa-si fi propus sa mentina valoarea monedei la un nivel nemodificat.

Moneda straina va fi cumparata cu moneda nationala si astfel va avea loc o crestere a ofertei de moneda nationala in economie.

In termenii analizei prin prisma modelului "IS/LM/BP", acest din urma fenomen are drept consecinta deplasarea curbei LM catre dreapta.

In concluzie, in conditiile sistemului cursurilor fixe, mecanismul de ajustare automata consta in modificarea ofertei de bani din economie, determinata de aparitia excedentului sau deficitului in structura balantei de plati externe, in conditiile pastrarii nivelului cursului valutar nemodificat.

Efecte ale politicii fiscale in conditiile cursurilor fixe

Ne propunem sa analizam o serie de efecte generate de politica fiscala, in conditiile cursurilor valutare fixe si in diferite situatii de mobilitate a capitalurilor la nivel international.

Daca fluxurile internationale de capital sunt mai putin sensibile la modificarea ratei dobanzilor in comparatie cu piata interna de capital:

In vederea unei cat mai clare reflectari a impactului politicii economice asupra economiei nationale, folosim diagramele din figura 7.

In figura 7(a), este reprezentata situatia in care exista un anumit grad de mobilitate a capitalului, dar fluxurile internationale de capital reactioneaza relativ slab la modificarea ratei dobanzii interne, din tara de referinta.

In diagrama, curba BP prezinta o panta mai accentuata decat cea a curbei LM.

Pornind de la nivelul initial Y₀ si d₀, o crestere a cheltuielilor guvernamentale nete conduce la un nou echilibru intern, reflectat prin nivelurile Y₁ si d₁.

Dar, acest nou echilibru se afla sub curba BP, in structura balantei de plati externe existand un deficit.

Pentru a sustine cursul monedei nationale, autoritatile sunt nevoite sa procure resursele necesare in moneda straina pentru a cumpara moneda nationala si a compensa deficitul respectiv.

Atunci cand o vor face, oferta de moneda nationala va scadea, ceea ce determina deplasarea curbei LM catre stanga, pana cand nivelurile venitului si ratei dobanzii corespund echilibrului din structura balantei de plati externe.

Acest nou echilibru se realizeaza pentru Y₂ si d₂. Observam, in aceasta a doua situatie, ca politica fiscala are un anumit grad de eficacitate in sporirea venitului si a diminuarii ratei somajului, desi o parte a efectelor expansioniste din economie au fost compensate de diminuarea investitiilor, ca urmare a noii rate a dobanzii de echilibru, situate la un nivel mai inalt.

Se observa deja cum, in conditiile cursului fix, cu cat capitalul este mai putin mobil la nivel international, cu atat politica fiscala este mai putin eficienta in cresterea nivelului venitului.

Prin intermediul diagramei 7(b) ne propunem sa demonstram ce se intampla in situatia in care mobilitatea capitalului este relativ accentuata, fluxurile internationale de capital fiind mai sensibile la modificarea ratei interne a dobanzii in comparatie cu piata monetara interna (curba LM).

Din pozitia initiala Y₀ si d₀, o politica fiscala expansionista face ca economia sa caute un nou echilibru in Y₁ si d₁, care produce un excedent in structura balantei de plati externe.

Acesta se datoreaza faptului ca, la valori mai mari ale lui Y si d, intrarile de capital pe termen scurt cresc mai rapid decat cresterea importurilor.

Avand acest excedent, banca centrala este fortata sa cumpere moneda straina in exces pe piata, pentru a mentine neschimbat nivelul cursului valutar, ceea ce determina cresterea ofertei de bani din economie si deplasarea curbei LM catre dreapta.

Cresterea ofertei de bani determina expansiunea economica pana la nivelul Y₂ si d₂. Astfel, efectele politicii fiscale sunt completate de efectele monetare proprii mecanismului de ajustare automata, in conditiile mentinerii cursului fix. 

Analiza pe care am realizat-o efectelor politicii fiscale, in conditiile cursurilor fixe, ne conduce la concluzie finala: politica fiscala este relativ eficienta in influentarea marimii venitului, cu exceptia cazului in care capitalul este perfect imobil la nivel international. Pe masura ce creste mobilitatea capitalului, creste si eficienta parghiilor de politica fiscala. In acest paragraf am abordat doar efectele politicii economice expansioniste. Argumentele sunt asemanatoare, dar de sens opus, in situatia ca se propune reducerea cheltuielilor guvernamentale.

Efectele politicii monetare in conditiile cursurilor fixe

In continuare, vom analiza efectele unei politici monetare expansioniste, pentru diferite grade de mobilitate a capitalului (vezi figura 8).

Vom considera pozitia de echilibru corespunzatoare nivelului Y₀ si d₀ si vom examina efectele determinate de deplasarea curbei LM catre dreapta, fenomen datorat cresterii ofertei de bani din economie.

Din cauza ca cresterea ofertei de bani din economie deplaseaza curba LM catre dreapta, rezulta un nou punct de intersectie intre IS si LM', situat la dreapta curbei BP (la o noua combinatie Y si d), ceea ce releva existenta unui deficit in structura balantei de plati externe.

Acest deficit declanseaza pierderea unor rezerve monetare internationale, pe masura ce banca centrala intervine pe piata pentru a suplimenta oferta de moneda straina.

Moneda straina se vinde in schimbul monedei nationale, ceea ce determina scaderea ofertei de bani din economie.

Reducerea ofertei de bani din economie face ca LM sa se deplaseze catre stanga.

Deplasarea continua pana cand LM ajunge iar in punctul initial, de echilibru general.

Din acest motiv, se considera ca parghia de politica monetara este total ineficienta in influentarea nivelului venitului, in conditiile cursurilor fixe si la diferitele grade de mobilitate a capitalului.

Desi, in anumite conditii, autoritatile monetare ale tarii de referinta pot intarzia deplasarea inapoi a curbei LM, totusi acest efort nu poate fi sustinut prea mult timp. De aceea, in conditiile unui sistem de cursuri valutare fixe, statul de referinta pierde parghiile de politica monetara in indeplinirea scopurilor interne, acestea dovedindu-se ineficiente.

Impactul modificarii oficiale a cursului valutar

Periodic, unele modificari structurale din economie necesita devalorizarea sau revalorizarea monedei nationale, asemenea modificari avand diferite influente. Vom proceda in aceeasi maniera de lucru ca si lucrarile de profil, considerand, in figura 9, unele situatii specifice de pe piata interna a statului de referinta.

Curbele IS si BP sunt afectate deoarece modificarea oficiala a cursului valutar conduce la reorientarea inspre bunuri autohtone, sau dinspre acestea catre produse din strainatate.

De exemplu, daca are loc o devalorizare a monedei nationale, importurile devin relativ mai scumpe pentru rezidentii din tara de referinta, exporturile devenind relativ mai avantajoase.

In consecinta, devalorizarea va genera expansiunea exporturilor si contractia importurilor, ceea ce determina deplasarea curbei IS catre dreapta (presupunem, din nou, ca este indeplinita conditia Marshall-Lerner).

Revalorizarea monedei nationale determina situatia inversa. In aceste conditii, dimensiunile impactului modificarii oficiale a cursului de schimb valutar asupra curbei BP vor depinde de gradul de mobilitate a capitalului la nivel international.

Aceasta face ca IS sa se deplaseze, la randul sau, catre dreapta. O data ce se produc aceste modificari, vor fi necesare unele ajustari ale variabilelor economice, prin intermediul modificarii marimii ofertei de bani din economie (in absenta actiunii de "sterilizare").

In conditii de mobilitate imperfecta a capitalului peste hotare (vezi figurile 9(a) si 9(b)), devalorizarea monedei nationale conduce, si de aceasta data, la deplasarea catre dreapta a curbelor BP si IS.

Efectul expansionist asupra economiei nationale se va materializa in cresterea nivelului venitului si a ratei dobanzii, insotite de excedentul din structura balantei de plati externe.

Interventia bancii centrale, facuta in scopul de a pastra nemodificata noua valoare a monedei nationale, conduce la cresterea detinerilor de rezerve internationale ale acestei banci si deci, la cresterea ofertei de moneda nationala din economie.

Cresterea ofertei de moneda nationala conduce, la randul sau, la deplasarea catre dreapta a curbei LM, pana cand economia se va afla din nou in echilibru, la nivelul Y₂, d₂, la care are loc din nou intersectia celor trei curbe.

Devalorizarea a determinat, astfel, modificarea amplasamentului punctului de echilibru, iar economia s-a adaptat noilor niveluri ale venitului si ratei dobanzii, aferente noului curs valutar.

Din punct de vedere al politicii macroeconomice, observam cum devalorizarea monedei nationale a creat un efect expansionist asupra economiei.

Orice revalorizare a monedei nationale are, in aceste conditii, efectul opus, stimuland importurile si descurajand exporturile, conducand in final la un nivel inferior al venitului.