Bunurile economice

Bunurile economice

Factorii de productie se combina intre ei dupa anumite reguli. Rezultatul combinarii factorilor de productie este productia, care ofera spre consum bunurile. Acestea sunt bunuri economice, caracterizate prin raritate, respectiv prin faptul ca sunt insuficiente in raport cu nevoile oamenilor, in conditii date de loc si timp.

Alaturi de bunurile economice in societate exista si bunuri libere, respectiv bunuri care nu se caracterizeaza prin raritate, sunt abundente fata de nevoi. Desigur, aceasta grupare in bunuri libere si bunuri economice este relativa, un bun oarecare poate in anumite conditii de spatiu si timp sa fie bun liber si in alte conditii sa fie si un bun economic. De pilda, aerul curat este un bun liber, in marile metropole - datorita fenomenelor de poluare - tinde sa devina un bun economic.

Bunurile economice, la randul lor, sunt de mai multe feluri. Exista diferite criterii de grupare a lor in functie de interesele stiintei economice in cercetarea producerii, distributiei, circulatiei si consumului acestora si in functie de modul de comportare a bunurilor in practica economica.

Astfel, avand in vedere destinatia bunurilor economice, acestea se grupeaza in bunuri destinate consumului populatiei (bunuri de consum sau satisfactori) si bunuri destinate consumului productiei (prodfactori). Din punct de vedere al formei pe care o imbraca, bunurile se impart in bunuri corporale, respectiv bunuri materiale, bunuri incorporale, respectiv servicii si informatii. In functie de modul in care circula de la producator la consumator, bunurile sunt bunuri economice marfare (comerciale) si bunuri economice nonmarfare (noncomerciale). Bunurile economice se mai pot grupa in bunuri complementare sau substituibile, in bunuri normale si bunuri inferioare, in bunuri publice si bunuri private, etc.