Tratatul de la roma (1957)

TRATATUL DE LA ROMA (1957)

Integrarea progresiva a celor sase state fondatoare ale CECO a fost incredintata unei comisii prezidate de ex-ministrul belgian de externe, Paul-Henri Spaak. In primavara anului 1956, el a prezentat guvernelor celor sase state membre CECO un raport care a servit drept baza negocierilor Tratatelor Euratom-ului si Pietei Comune (sau CEE).

Comitetul pus sub egida belgianului Spaak, reunit pentru cateva luni la castelul Val-Duchesse de langa Bruxelles, a redactat tratatele, plecand de la modelul propus de raportul ministrului belgian si tinand cont de diferitele pozitii nationale. Pe 25 martie 1957, cele doua tratate care instituiau Piata Comuna si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice erau semnate de reprezentantii celor sase state membre ale CECO in Capitoliul de la Roma. Ratificate in iulie de parlamentarii francezi, germani si italieni, iar in octombrie si decembrie de cei din Benelux, tratatele au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. Dupa semnare, tratatul a fost modificat in primul rand prin Actul Unic European din 17-28 februarie 1986 si prin Tratatul privind Uniunea Europeana, cunoscut ca Tratatul de la Maastricht din 7 februarie 1992, cat si prin numeroase acte normative speciale, ca Tratatul de fuziune a executivelor din 1965, Tratatele care modifica anumite pozitii bugetare etc. Modificari i-au fost aduse cu ocazia celor patru largiri ale Comunitatii Europene, prin actele de adeziune din 22 ianuarie 1972 (adeziunea Danemarcei, Irlandei si Marii Britanii), din 28 mai 1979 (aderarea Greciei), din 12 iunie 1985 (aderarea Spaniei si Portugaliei), si din 24 iunie 1994 (aderarea Austriei, Finlandei, Suediei) si prin diverse alte acte.

Obiectivul prioritar al Tratatului de la Roma privind Piata Comuna specifica faptul ca prin infiintarea unei asemenea piete si apropierea progresiva a politicilor economice ale statelor membre, sa fie promovate pe ansamblul Comunitatii dezvoltarea armonioasa a activitatii economice, cresterea stabilitatii economice si sociale, sporirea standardului de viata precum si relatii mai stranse intre tarile membre.

Tratatul de la Roma prevazuse o perioada de tranzitie de doisprezece ani pentru desfiintarea treptata a barierelor vamale dintre statele membre si adoptarea tarifului extern unic; acest obiectiv a fost atins in iulie 1968. Din anul 1963, Comunitatea incheie cu fostele colonii franceze si belgiene Acordul de la Yaoundé care permite statelor africane asociate (EAMA) sa-si introduca aici marfurile scutite de taxe.

Incepand cu anul 1961, se semneaza diferite acorduri si cu unele tari mediteraneene.