Evolutia ulterioara tratatului de la Mastricht, Tratatul de la Amsterdam

Evolutia ulterioara tratatului de la Mastricht, Tratatul de la Amsterdam

Dintre momentele mai importante in perioada ulterioara Tratatului de la Mastricht amintim:

- intrarea in vigoare la 1 ianuarie 1994 a Acordului pentru crearea unui Spatiu Economic European (SEE) care cuprinde statele membre UE si AELS (mai putin Elvetia datorita opozitiei poporului elvetian la participarea la SEE). SEE reprezinta o zona economica in care functioneaza cele patru libertati fundamentale: libera circulatie a produselor, serviciilor persoanelor si capitalurilor[1];

- adoptarea strategiei de preaderare pentru statele asociate din Europa Occidentala la reuniunea Consiliului European de la Essen (9-10 decembrie 1994). Instrumentele strategiei sunt dialogul structurat (in cadrul caruia in domeniul economic si financiar s-a stabilit un dialog multilateral intre UE si tarile asociate) si acordurile europene (in aceasta privinta dialogul fiind bilateral intre UE si fiecare dintre tari). S-a adoptat totodata si masura elaborarii de catre Comisie a unei Carte Albe privind pregatirea tarilor asociate pentru integrarea in piata interna si o evaluare a posibilului impact al aderarii asupra politicilor comune ale UE;

- intrarea in vigoare, in februarie 1994 a acordurilor de asociere la UE semnate de Polonia si Ungaria, iar in februarie 1995 acordurile semnate de Romania, Cehia, Slovacia si Bulgaria;

- reuniunea de la Madrid (la 29 martie 1996) a Consiliului European pentru lansarea Conferintei interguvernamentale de revizuire a tratatelor UE. Conferinta si-a inceput lucrarile la 29 martie 1996 si le-a inchis in 18 iunie 1997. Lucrarile Conferintei au privit:

1. reforma sistemului institutional care sa functioneze cu o mai mare eficienta, coerenta si legitimitate; simplificarea si consolidarea tratatelor;

2. elaborarea unor masuri care sa raspunda nevoilor si preocuparilor oamenilor ce privesc protectia indivizilor impotriva crimei internationale, terorismului si traficului de droguri, politici national adecvate in domeniul somajului, protectia mediului;

3. intarirea capacitatii de actiune externa, definirea mai clara a relatiei dintre UE si UEO[2].

Tratatul de la Amsterdam (17 iunie 1997) privind modificarea tratatelor constitutive ale Comunitatilor Europene cat si a Tratatului asupra Uniunii Europene marcheaza o noua etapa in procesul de creare a unei Uniuni din ce in ce mai stransa intre popoarele Europei in care deciziile sunt luate cat mai transparent si pe cat de mult posibil la nivelul cetateanului (art. 1 si 2 din Tratat). Tratatul aduce modificari in patru domenii importante:

- cetatenia si drepturile fundamentale;

- infiintarea unei zone a libertatii, securitatii si justitiei;

- promovarea unei politici externe si de securitate comuna;

- reforma institutiilor in vederea extinderii Uniunii.

Tratatul prevede - in art. 1§5 - ca obiectivele Uniunii sunt:

- promovarea progresului economic si social si a unui inalt nivel de ocupare a fortei de munca si realizarea unei dezvoltari echilibrate si durabile, in particular prin crearea unei zone fara frontiere, prin intarirea coeziunii economice si sociale prin infiintarea Uniunii economice si monetare (vizand in final introducerea unei monede unice);

- afirmarea identitatii sale pe arena internationala, in particular prin implementarea unei politici externe si de securitate comune, incluzand introducerea progresiva a cadrului unei politici de aparare comune, care ar putea conduce la apararea comuna;

- intarirea protejarii drepturilor si intereselor cetatenilor statelor membre prin introducerea cetateniei Uniunii;

- mentinerea si dezvoltarea Uniunii ca o zona a libertatii, securitatii si justitiei, in care libera dezvoltare a persoanelor este asigurata in conjunctie cu luarea unor masuri adecvate privind controlul frontierelor externe, azilul, emigrarea, prevenirea si combaterea crimei organizate;

- mentinerea in integralitate a acquis-ului comunitar si dezvoltarea pe aceasta baza, cu luarea in considerare a masurii in care politicile si formele introduse de acest Tratat, pot necesita revizuiri, in vederea asigurarii eficacitatii mecanismelor si institutiilor Comunitatii[3].

Tratatul de la Amsterdam aduce modificari si sub aspect institutional pentru ca au fost largite atributiile legislative si de control politic ale Parlamentului European, au fost sporite atributiile celorlalte organe consultative care intervin in procesul decizional; au fost mai bine fixate raporturile dintre institutii, organele complementare si subsidiare.

In anul 1998, politica UE si majoritatea activitatii organelor proprii a fost consacrata menedei unice Euro, iar de la 1 iunie 1998 a inceput sa functioneze Banca Centrala Europeana.

In baza Regulamentului adoptat de Consiliu la 1 ianuarie 1999 a intrat in vigoare actul privind instituirea Euro ca moneda a statelor membre, stabilindu-se si taxele de conversie intre monedele nationale si Euro. La actul privind moneda unica au aderat 11 state Austria, Belgia, Franta, Finlanda, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Irlanda. Din ianuarie 2002 Euro functioneaza efectiv pentru spatiul comunitar in paralel cu monedele nationale[4].

In concluzie, procesul de integrare europeana se particularizeaza prin:

- UE se intemeiaza pe baze economice solide care au creat o interdependenta crescuta intre statele membre si o reala solidaritate de fapt.