Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

. Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

Tratatul Atlanticului de Nord a fost semnat in 04.04.1949 la Washington de 12 state: Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Islanda, Italia, Norvegia, Portugalia, Canada, SUA, Anglia, Franta .

Tratatul a intrat in vigoare la 24.08.1949. In 31.03.1954 URSS a cerut aderarea la NATO. Aceasta cerere la data respectiva a fost respinsa, dar in 1997 s-a semnat un document de baza intre Rusia si NATO.

Aderari:

• 1952: Grecia si Turcia;
• 1955: RFG;
• 1982: Spania;
• 1997: Ungaria, Polonia, Cehia;
• 2004: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romania[3], Slovacia, Slovenia.

Organizatia are la baza principiile Cartei O.N.U.:

• rezolvarea pasnica a diferendelor;
• nerecurgerea la forta si la amenintarea cu forta, contrar scopurilor O.N.U.;
• apararea pacii si securitatii statelor membre;
• consultarea partilor in caz ca integritatea teritoriala, independenta politica sau securitatea uneia dintre parti ar fi amenintata.

Semnificative sunt dispozitiile art. 5 din Pact conform carora atacul armat impotriva unuia dintre membri este considerat ca un atac impotriva tuturor statelor membre.

Structura NATO - constituita din organe militare si civile. Organele civile sunt :

• Consiliul NATO, creat prin Pact (art. 9) in care toti membrii sunt reprezentati;
• Comitetul pentru planurile de aparare (art. 3-5);

Consiliul Atlanticului de Nord se reuneste de 2 ori la nivel de ninistrii de externe sau de sefii de stat si de guvern, la care participa si Secretarul general . Are reuniuni saptamanale la nivelul ambasadorilor statelor membre acreditate la NATO. Aderarea are loc invitatia unanima a Consiliului si dupa ratificarea acordului de aderare de catre statele membre si candidati.

Comitetul pentru planurile de aparare (la nivelul ministrilor apararii) si Grupul de protectie nucleara.

Reuniunea Parlamentala este formata din parlamentari nationali delegati)

Secretariatul coordoneaza activitatea mai multor comitete si grupuri de lucru.

Organele militare sunt:

• Comitetul militar, format din sefii de stat-major si asistat de un stat major integrat;
• Comandamente militare regionale integrate pentru Europa, Zona Atlanticului si Marea Manecii;

Adunarea Parlamentara a NATO.

La summitul din 1999 a fost adoptat noul concept strategic al NATO prin care s-a extins aria de interes de la teritoriul statelor membre la:

• Zonele din jurul regiunii euro-atlantice;
• Noile riscuri si amenintari de securitate  cum ar fi terorismul, armele nucleare si alte pericole privind pacea.