Sistemul politic in viziune politologica

Sistemul politic in viziune politologica

1.1. Aspecte de ordin general

Sistemul politic se inscrie in sfera de cuprindere a politologiei - care este considerata a fi stiinta despre politica.

Politica (gr.polis = cetate) - activitate de guvernare a societatii prin decizii prin care se asigura directionarea dezvoltarii pentru atingerea unor obiective, mobilizarea si alocarea resurselor necesare, stabilitatea sociala, reglarea raporturilor unui stat cu mediul international.

Stiinta politica este disciplina stiintifica consacrata studiului fenomenelor politice, descrierii si analizei sistemelor politice si a comportamentului politic.

Sistem politic este ansamblul stabil de raporturi si roluri sociale institutionalizate care asigura exercitarea puterii (autoritatii) asupra societatii in intregul ei.

Societatea nu este sinonima cu sistemul social, ci este o totalitate complexa ce ia nastere ca urmare a interactiunii diferitelor sisteme sociale (mediu-scena).

Sistemul politic, in viziunea lui Jean William Lapierre - este 'ansamblul proceselor de decizie care vizeaza totalitatea unei societati globale' (in lucrarea Analiza sistemelor politice) sau 'un sistem politic produce decizii obligatorii pentru orice societate globala.

Sistemele de activitate sociala formeaza impreuna conditiile universale de existenta a societatii umane.

Sistemele de activitate sociala sunt considerate a fi:

sistemul politic - ansamblul proceselor prin care se reglementeaza raporturile sociale;

sistemul economic - ansamblul proceselor prin care se produc si schimba bunurile;

sistemul ecologic - ansamblul proceselor prin care isi amenajeaza spatiul, combinat cu alte specii vii;

sistemul biosocial - ansamblul proceselor prin care o populatie umana se mentine in viata si se reproduce;

sistemul cultural - ansamblul proceselor prin care membrii societatii comunica unii cu altii;

sistemul social.

1.2. Structura sistemului politic

1.2.1. Notiuni introductive

Politologia a acordat o atentie deosebita sistemului politic in care natura sistemului politic, a raporturilor politice, evolutia lor actuala, reprezinta teme de interes pentru analiza politica.

Situatia politica este - dupa scoala politologica franceza - un ansamblu de date ce conditioneaza enuntul si solutia unei probleme. Ea este conditionata de o serie de factori si imprejurari, cum ar fi:

- mediul luptei politice;

- gradul de politizare a unei situatii de fapt;

- constientizarea acestei realitati;

- dinamica procesului de politizare.

Situatia politica se distinge prin anumite componente specifice de recunoastere, cum ar fi:

- problema politica 'la ordinea zilei';

- raportul de forte care pune in cauza problema respectiva;

- metode tehnice (instrumente) ce fac posibila rezolvarea problemei.

De retinut ca in descifrarea situatiei politice un rol important revine cunoasterii structurii si ierarhiei fortelor politice care se confrunta, a obiectivelor urmarite in evaluarea corecta a doctrinelor si ideologiilor pe care le anima.

Societatea, in ansamblul sau - din perspectiva sistemica - poate fi considerata ca un sistem macrosocial alcatuit dintr-un ansamblu de elemente aflate in conexiune si interactiune reciproca, avand drept scop crearea bunurilor materiale si spirituale necesare existentei si dezvoltarii.

In interiorul acestui sistem functioneaza o diversitate de subsisteme, care luate in parte, actioneaza de sine statator.

Sistemul politic reprezinta un subsistem al sistemului social global si cuprinde conceptiile politice, institutiile politice si relatiile politice prin care se asigura organizarea si conducerea de ansamblu a societatii, functionalitatea ei. Ca parte a sistemului social global, sistemul politic se afla in stransa interactiune cu celelalte subsisteme, slujind atat societatea in  ansamblul sau, cat si fiecare subsistem in parte.

Institutiile politice reprezinta o componenta de baza a sistemului politic, ce indica gradul de organizare politica a societatii la un moment dat, si cuprind:

- statul;

- partidele politice;

- grupurile de presiune (in viziunea unor politologi).

Relatiile politice reprezinta acele raporturi care se stabilesc intre diferite categorii si grupuri sociale prin care se coordoneaza si asigura actiunile ce vizeaza satisfacerea intereselor in raport cu puterea politica. Exemplu: relatii intre grupuri de indivizi, intre partide si organizatii politice, intre acestea si puterea politica, intre natiune si nationalitati (interetnice) etc.

Performanta sociala a sistemului politic este dedusa din modul in care institutiile politice, prin deciziile lor, fac fata cerintelor ce vin din mediul intern, intrasocietal (sistemul economic, demografic, cultural etc.) si din partea mediului extrasocietal reprezentat de viata internationala.

Functiile vitale ale sistemului politic:

directionarea dezvoltarii prin decizii ce privesc ansamblul vietii sociale;

asigurarea stabilitatii societatii prin contracararea proceselor de dezintegrare si haos social;

adaptarea dinamica la schimbarile din interiorul si din afara unei societati;

deschiderea fata de tendintele de innoire a structurilor care dau viabilitate sistemului.

Trasaturile (capacitatile) sistemului politic:

reglementarea prin drept si lege in vederea controlului asupra comportamentelor indivizilor si grupurilor sociale;

mobilizarea efectiva a resurselor umane si materiale;

distributia-alocarea de bunuri, servicii, onoruri membrilor societatii in functie de criterii cat mai obiective;

raspunsul rational si operativ la cererile si presiunile ce se executa asupra sistemului.

Pentru a fi viabil, sistemul politic trebuie sa fie:

universal in destinatia si functiile sale, extinzandu-se asupra tuturor membrilor societatii;

coercitiv, fara discriminari, avand controlul asupra respectarii normelor si regulilor;

legitim si autoritar, avand dreptul de a lua decizii obligatorii pentru toti, fiind emanatia unei operatiuni democratice exprimate.

In functie de modul cum reprezinta vointa si interesele cetatenilor, regimurile politice sunt:

democratice;

autoritare.

In raport cu modul de exercitare a puterii, distingem:

regimul parlamentar-republican sau monarhic - in care parlamentul detine un rol preponderent, seful  statului, avand un rol nesemnificativ;

regimul prezidential, presedintele fiind si sef al guvernului, fiind alesi, atat parlamentul cat si presedintele, de catre popor;

regimul semiprezidential - o combinata intre primele doua, presupune un presedinte ales prin sufragiu universal, un prim-ministru si un guvern care raspund in fata parlamentului;

regimul militar - puterea politica este preluata si exercitata de catre cadrele militare. In functie de imprejurari, regimul poate fi dictatorial sau cu caracter general democratic;

regimul unanimitar - propriu sistemelor totalitare - votarea de liste.

1.2.2. Statul - ca element al sistemului politic

Statul este o institutie vitala a sistemului politic care isi exercita autoritatea suverana asupra unui teritoriu si a unei populatii - fiind subiect de drept international.

Politologic, este considerat un ansmblu de organisme politice, administrative si judecatoresti, prin care se exercita puterea politica in societate, in cadrul unui anumit teritoriu.

Tipuri de state

Dupa structura - raportul dintre organele sale centrale si locale se disting:

state unitare;

state federative;

confederatii de state.

Statul unitar constituie o comunitate in care puterea centrala dirijeaza si controleaza activitatile organelor administrative locale (judete, regiuni).

Statul federal este o comunitate de state nesuverane care constituie un stat central, cu personalitate si competente distincte de cele ale statelor membre. In statul federal se intalnesc paralel  organe ale puterii si ordinii de drept federale si organe ale puterii de drept ale statelor membre cu delimitari ale competentelor.

Confederatiile de state suverane sunt compuse din state membre care isi pastreaza independenta in mod integral, competentele statului federal referindu-se la luarea unor decizii in comun in domeniul relatiilor internationale.

Functiile statului:

legislativa;

organizatorica;

economica;

sociala;

administrativa;

de aparare etc.

Statul de drept

Conceptul a fost invocat de Montesquieu in 'Spiritul legilor', in care a formulat celebra cerinta ca nimeni sa nu fie constrans sa faca lucrurile pe care legea nu-l obliga si sa le faca pe cele pe care legea nu i le ingaduie.

Trasaturile statului de drept:

suprematia legii;

eligibilitatea organelor puterii de stat;

pluralismul politic;

separatia puterilor in stat;

delimitarea clara intre stat si partidele politice;

respectarea drepturilor omului in concordanta cu reglementarile internationale;

circulatia libera a informatiilor si persoanelor;

economie de piata functionala;

controlul societatii civile asupra fortelor militare si al politicii.

Societatea civila este expresia formelor libere de asociere nationale, locale, profesionale ale cetatenilor - asocieri care sa fie benevole, autentice, democratice, tolerante si, in nici un caz, controlate sau manipulate de catre partide sau de catre stat.

Trasaturi ale societatii civile:

varietatea structural-organizatorica a elementelor sale;

autonomia autentica;

comportamentul politicos, tolerant si neviolent;

simtul civic.

1.2.3. Partidele politice

Partidul desemneaza o grupare relativ organizata si stabila care exprima sintetic interesele unui grup social, le reprezinta si le promoveaza in forme specifice, luptand pentru cucerirea sau mentinerea puterii politice.

Membrii unui partid trebuie sa:

impartaseasca aceeasi conceptie ideologica;

subscrie la un set comun de valori social-politice;

actioneaza pentru cucerirea puterii si aplicarea programului propriu de guvernare.

Trasaturile partidelor politice

caracterul constient  pronuntat (uneste oameni cu acelasi crez politic);

caracterul de grupare sociala (servesc interesele unei grupari sociale);

caracterul istoric (evolueaza odata cu societatea).

Functiile partidelor politice:

constientizarea intereselor unor grupuri de cetateni si atragerea lor la viata politica;

organizarea cetatenilor pe temeiul unor principii si reguli care concura la atingerea scopului propus;

formarea si pregatirea cadrelor in vederea asigurarii calificarii pentru aparatul de stat, pentru a asigura guvernarea;

asigurarea guvernarii prin elaborarea de programe de guvernare;

mentinerea tonusului luptei politice si concurentei de oferte in cadrul opozitiei politice.

1.2.4. Grupurile de presiune

Acestea exista in toate sistemele politice, dar nu sunt recunoscute oficial sub aceasta titulatura decat in SUA. Sunt colective de cetateni care actioneaza organizat, unit, in vederea realizarii unor scopuri comune, politice, economice, culturale, religioase, morale etc.

Spre deosebire de partidele politice, ce cauta explicit sa cucereasca puterea politica si sa o exercite, grupurile de presiune nu participa (explicit si 'la lumina zilei') la lupta pentru cucerirea puterii politice. Ele actioneaza indirect asupra puterii, cautand sa influenteze pe cei ce detin puterea si sa nu-si puna proprii oameni in locul acestora.

Elementul definitoriu al grupului de presiune il constituie presiunea ca tactica sau mijloc specific de actiune politica.

Tipuri de grupuri de presiune

sindicatele;

asociatiile patronale;

organizatiile corporatiste;

asociatiile de femei;

miscarile de tineret;

asociatiile unor nationalitati;

academii;

universitati;

biserici;

organe de presa;

asociatii ale intelectualilor etc.

Forme de actiune:

presiunea indirecta prin influentarea si manipularea opiniei publice, pentru ca aceasta sa actioneze impotriva puterii politice;

influentarea puterii politice in sensul dorit;

violenta (mai rar).

ANEXA NR.1

SISTEMUL POLITIC

SE REALIZEAZA INTRE: GRUPURI DE INDIVIZI PARTIDE NATIUNE-NATIONALITATI ETC.

STATUL PARTIDELE POLITICE GRUPURILE DE PRESIUNE

SOCIAL-DEMOCRATE NEOLIBERALE CRESTIN -DEMOCRATE AUTORITARE

ANEXA NR.2

STATUL - CA ELEMENT AL SISTEMULUI POLITIC

			COMUNTATE DE STATE IN CARE STAELE MEMBRE ISI PASTREAZA INDEPENDENTA UNELE DECIZII SE IAU IN COMUN LA NIVEL CENTRAL