Izvoare de drept comunitar

IZVOARE DE DREPT COMUNITAR

Ca orice ordine de drept intern, ordinea juridica comunitara rezulta din diferentierea normelor in raport de izvorul lor formal si din ierarhizarea normelor in raport de autoritatea care le-a fost conferita. Ca orice ordine de drept dispune de propria sa autonomie.

In cadrul sistemului de drept comunitar distingem patru mari categorii, pe care le putem denumi generic: drept comunitar originar, drept comunitar derivat, drept comunitar complementar si drept comunitar jurisprudential. Ansamblul dreptului comunitar se particularizeaza prin anumite caractere, modalitati proprii de punere in aplicare si de integrare in ordinea juridica a statelor membre.

A.    Dreptul comunitar originar

Dreptul comunitar originar sau primar este dat de ansamblul actelor internationale ce privesc constituirea si modificarea CE precum si alte instrumente conventionale de aceeasi importanta.

In cadrul izvoarelor de drept originar putem distinge trei categorii:

-Tratatele constitutive: Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951 privind CECO, Tratatele de la Roma din 25 martie 1957 privind CEE si CEEA;

-Tratatele si acordurile de modificare sau adaptare a tratatelor constitutive, in ordine cronologica sunt: Conventia privind unele institutii comune (prima fuziune) - 25 martie 1957; Tratatul de la Bruxelles privind instituirea unui Consiliu si a unei Comisii unice - 8 aprilie 1965; Decizia si Tratatul de la Luxemburg privind modificarea unor dispozitii financiare si bugetare - 21-22 aprilie 1970; Tratatul si Actul de aderare privind Danemarca, Irlanda si Marea Britanie - 22 ianuarie 1972; Tratatul de la Bruxelles privind modificarea unor dispozitii bugetare - 22 iulie 1975; Decizia si Actul privind alegerile universale si directe pentru Parlamentul european - 20 septembrie 1976; Tratatul si Actul de aderare privind Grecia - 28 mai 1979; Tratatul de la Bruxelles privind Groenlanda - 13 martie 1984; Tratatul si actul de aderare privind Spania si  Portugalia - 12 iunie 1985; Actul Unic European - 1 iulie 1987; Tratatul de la Maastricht - 1 noiembrie 1993; Tratatul de la Amsterdam - 17 iunie 1997;

-Protocoale, conventii, documente si tabele anexe la diferitele tratate, pe care Curtea de Justitie le-a considerat ca avand aceeasi forta obligatorie ca si actele de baza pe care le insotesc si completeaza.

Aceste trei categorii de acte internationale formeaza un tot unitar ce se prizinta sub forma unui ansamblu de tratate incheiate si ratificate de statele membre dupa toate regulile dreptului international.

Tratatele au ca obiect crearea si functionarea unor organizatii internationale si contin dispozitii particulare ce privesc aplicarea in spatiu si timp, modificarea, revizuirea si adaptarea lor. Insusi tratatele prevad coexistenta lor si faptul ca formeaza un tot unitar.

Cea mai mare parte a materiei parcursa pana in prezent a reprezentat analiza unor norme de drept comunitar originar: constituirea, scopul, structura organica si functionala, CECO, CEE si CEEA; crearea si evolutia sistemului institutional; aplicarea in spatiu la teritoriul geografic al Europei si al tarilor aflate sub jurisdictia unui stat membru; aplicarea in timp in principiu nelimitat; adaptarea tratatelor cu ocazia aderarii lor succesive; compunerea, statutul, functionarea si atributiile Institutiilor si a celorlalte organe; sistemul bugetar si de finantare; reprezentarea si relatiile cu tertii; actele ce pot fi adoptate de fiecare organ si valoarea lor; regulile de drept substantial si procedural; regimul lingvistic si sediul; principiile constitutive si ale politicilor generale si sectoriale etc.

In mod firesc categoria normelor de drept comunitar este cea mai importanta, avand o forta juridica superioara in raport cu celelalte norme comunitare.

B.    Dreptul comunitar derivat

Dreptul comunitar derivat este dat de actele unilaterale ale Institutiilor. El este tot un drept normativ, dar are un caracter derivat in raport cu prima categorie prin faptul ca este elaborat in aplicarea si pentru aplicarea tratatelor.

Tratatele prevad nomenclatura izvoarelor de drept derivat, in ordinea caracterului general si obligatoriu distingem:

a)Regulamentul (si decizia generala CECO) este un act cu caracter obligatoriu ce cuprinde norme generale si abstracte ce au in vedere o categorie larga de situatii obiectiv determinate si de subiecte determinate generic. El se aplica direct statelor membre si resortisantilor.

Curtea de Justitie a precizat ca aceasta categorie de acte are o putere normativa completa, fiind un act comunitar integrat in ordinea juridica nationala a statelor membre.

Regulamentul si decizia generala  CECO au acelasi regim juridic.

Acest tip de act intra in vigoare de regula la data prevazuta in insusi actul respectiv, iar daca nu se prevede o data va intra in vigoare dupa implinirea a 20 de zile de la publicarea in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. Ca orice norma de drept se supune principiilor neretroactivitatii in timp si aplicarii imediate.

b)Directiva (si recomandarea CECO) este un act obligatoriu care se particularizeaza prin faptul ca leaga statele membre sub aspectul rezultatului ce trebuie obtinut si lasa autoritatilor nationale competente formele si mijloacele de realizare efectiva a finalitatii (art.189 CEE, art.161 CEEA si art.14 CECO).

Acest tip de act prezinta urmatoarele caractere: este obligatoriu pentru statele membre doar in ceea ce priveste atingerea unui rezultat; nu este general si de aceea trebuie adus la cunostinta statelor carora se adreseaza prin notificare de catre organul care a emis actul; nu are aplicabilitate directa intrucat rezultatul prevazut va fi obtinut numai in urma adoptarii de catre statul membru a unui act normativ intern care va contine formele si mijloacele de aplicare. Aplicare directa asupra subiectelor de drept are numai actul national care face parte din ordinea juridica interna. Actul national va avea caracterele juridice prevazute de sistemul de drept intern si in acest cadru va primi aplicare.

Fata de cele aratate, directiva si recomandarea CECO reprezinta un mijloc de coordonare a legislatiilor nationale si implicit de armonizare a acestora cu sistemul comunitar.

c)Decizia (decizia individuala CECO) este un act cu caracter obligatoriu, individual si cu aplicare directa asupra subiectului avut in vedere. De regula, decizia se adreseaza particularilor, persoane fizice sau juridice. Prin exceptie se poate adresa unui stat si in aceste conditii, la fel ca si o directiva va primi aplicare doar dupa ce statul va adopta normele de drept intern prin care va pune in aplicare decizia respectiva.

Fiind un act cu caracter individual, decizia este supusa notificarii. Lipsa acestei formalitati atrage inopozabilitatea actului fata de subiectul avut in vedere nu si valabilitatea deciziei.

Decizia poate fi retrasa sau abrogata de organul emitent.

d)Recomandari si avize sunt acte cu caracter consultativ si in aceste conditii ele nu sunt un veritabil izvor de drept, avand valoarea unor mijloace de orientare a comportamentului si a legislatiilor.

Curtea de Justitie le-a calificat drept izvoare indirecte de apropiere a legislatiilor nationale.

Un loc aparte il ocupa avizele date de Curtea de Justitie in procedura necontencioasa si care sunt acte obligatorii pentru celelalte Institutii si statele membre.

e)Acte atipice neprevazute de tratate: regulamente interioare, regulamente de procedura, rezolutii, comunicate, declaratii comune. Ele sunt rezultatul practicii, nevoii de reglementare interna a activitatii organelor de baza sau de consemnare a unor atitudini comune ale statelor membre sau ale membrilor Institutiilor.

In afara regulamentelor interioare si de procedura, celelalte acte nu au forta obligatorie, fiind mai mult acte cu caracter politic si deci nu sunt izvor de drept.

Actele de drept comunitar derivat sunt date cu respectarea principiului competentelor atribuite fiecarui organ al sistemului institutional si trebuie sa fie conforme cu obligatiile tratatelor si cu normele dreptului comunitar originar. Ele se supun unei ierarhii, in principiu cea urmata de noi in prezentarea actelor de drept comunitar derivat.

C.    Dreptul comunitar complementar

Dreptul comunitar complementar este dat de ansamblul actelor conventionale ce privesc Comunitatile. Intra in aceasta categorie hotararile luate de reprezentantii statelor membre reuniti in Consiliu. Aceste acte desi au un caracter conventional nu sunt inferioare normelor de drept comunitar derivat intrucat sunt date in executarea propriu-zisa a tratatelor.

Distingem doua tipuri de acte: acorduri incheiate in temeiul prevederilor tratatelor si hotarari (decizii) ale reprezentantilor statelor membre reuniti in Consiliu luate in limitele puterilor acordate si in realizarea atributiilor acestui organ.

Acordurile si hotararile sunt supuse ratificarii statelor membre conform procedurilor nationale si dupa ratificare ele intra in vigoare avand un caracter obligatoriu pentru parti.

In categoria actelor de drept comunitar intra si acordurile incheiate de Comunitati cu statele terte si organismele internationale. Este o categorie foarte vasta si diversa de acte internationale ce pot imbraca forma acordurilor de asociere la UE a unor state sau grupuri de state terte, acorduri comerciale, vamale, de asistenta, cercetare, protectia mediului etc.

Toate aceste acte, dupa ce au fost ratificate de partile contractante devin obligatorii, iar in ceea ce priveste UE, ele fac parte din ordinea proprie de drept.

D.    Dreptul comunitar jurisprudential

Jurisprudenta Curtii de Justitie este in sistemul de drept comunitar un izvor de drept. In general, jurisprudenta nu este considerata ca o veritabila sursa de drept, solutiile fiind date in aplicarea normelor de drept comunitar scris, continute in tratate si celelalte acte anterior prezentate. Cu privire insa la precizarea principiilor generale si a drepturilor fundamentale, statuarile Curtii de Justitie sunt izvoare de drept nemijlocit.

Toate hotararile Curtii de Justitie, cu exceptia celei date in solutionarea recursului in anulare sunt obligatorii si au autoritate de lucru judecat.

In mod particular Curtea de Justitie are importanta misiune de a interpreta dispozitiile tratatelor si de a preciza, in raport de ansamblul normelor comunitare principiile generale si drepturile fundamentale ce guverneaza acest sistem de drept.

Aceasta situatie particulara se datoreaza imprejurarii ca tratatele au fost preocupate indeosebi de elaborarea unor reglementari economice, acordand mai putina atentie principiilor si regulilor de drept. Uneori aceste principii sunt doar prezumate. In toate situatiile, tinand cont de ansamblul normelor comunitare, de finalitatea constructiei europene si de particularitatile sistemului institutional, Curtea de Justitie are misiunea de a elabora principiile generale de drept si de a preciza care sunt drepturile fundamentale recunoscute de acest sistem.

Principiile generale trebuie sa corespunda naturii Comunitatilor, dar sa fie si in concordanta cu principiile recunoscute de sistemele nationale de drept ale statelor membre. Aceleasi caracteristici au si drepturile fundamentale comunitare. Pentru toate aceste situatii, solutiile Curtii de Justitie sunt izvoare directe de drept.