Izvoarele internationale de consacrare si de protectie a drepturilor omului

Izvoarele internationale de consacrare si de protectie a drepturilor omului

1. Izvoarele conventionale

Izvoarele cutumiare

3. Izvoarele jurisprudentiale

4. Alte izvoare

OBIECTIVE

Izvoarele internationale de consacrare si de protectie a drepturilor omului sunt formele de exprimare a normelor juridice care consacra si garanteaza, in planul dreptului international public, drepturile omului.

Clasificam aceste izvoare in: izvoare conventionale, izvoare cutumiare, izvoare jurisprudentiale si alte izvoare.

1. Izvoarele conventionale

Sursele conventionale sunt cele mai importante izvoare ale dreptului international al drepturilor omului si reprezinta tratatele care consacra si garanteaza drepturile omului, asadar acordurile incheiate in scris intre state ori intre state si organizatii internationale, oricare ar fi denumirea lor particulara: pact, conventie, carta, protocol, etc.[2]

Exista mai multe criterii de clasificare a tratatelor:

a) dupa legatura cu problematica drepturilor omului:

1. tratate specializate in domeniul drepturilor omului;

tratate nespecializate, dar care au legatura cu domeniul drepturilor omului; de ex. tratate constitutive ale unor organizatii internationale, care au in obiectul de activitate si problematica drepturilor omului.

b) dupa sfera de aplicare teritoriala distingem

1. tratate internationale cu valoare universala, ceea ce semnifica faptul ca orice stat din lume are vocatie de a deveni parte la acel tratat (tratatele internationale adoptate in cadrul O.N.U.);[3]

tratate internationale regionale, deschise doar statelor dintr-o anumita parte a globului (tratatele internationale adoptate la nivel regional european, interamerican si african) .

Mentionam ca normele juridice cuprinse in tratatele internationale trebuie sa fie conforme cu cele cuprinse in tratatele universale[5].

c) dupa obiectul lor identificam:

a) tratate internationale generale, care se refera la ansamblul drepturilor omului;

b) tratate internationale specializate care se refera fie la un anumit drept, fie la o anumita categorie de beneficiari.

Combinand ultimele doua criterii rezulta patru tipuri de tratate:

I. tratate internationale cu vocatie universala, cu valoare generala, cum sunt: Pactul international referitor la drepturile civile si politice caruia i s-au adaugat 2 protocoale facultative, primul referitor la admiterea plangerilor individuale, iar cel de-al doilea la interzicerea pedepsei cu moartea, si Pactul International referitor la drepturile economice, sociale si culturale[6].

II. tratate cu valoare universala specializate, de exemplu: Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante[7] (se refera la un anumit drept) si

Conventia privind drepturile copilului[8] (vizeaza o anumita categorie de beneficiari).

III. tratate internationale cu vocatie regionala si valoare generala[9]

La nivel regional european au fost consacrate Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentalei[10], cu cele 14 protocoale, vizeaza drepturile civile si politice si Carta sociala europeana , cu 3 protocoale aditionale , la nivel regional american a fost adoptata Conventia americana relativa la drepturile omului , la nivel regional african - Carta africana a drepturilor omului si ale popoarelor si la nivelul lumii arabe - Carta araba a drepturilor omului .

IV. tratate cu vocatie regionala, specializate sunt Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale[16], Conventia privind drepturile omului si biomedicina (insotita de Protocolul aditional privind interdictia clonarii umane intrat in vigoare la 1 martie 2001 si de Protocolul aditional privitor la transplantul de organe si tesuturi de origine umana din 24 ianuarie 2002, neintrat inca in vigoare), Conventia pentru protejarea persoanelor fata de prelucrarea automatizata a datelor cu caracter personal , etc.

Izvoarele cutumiare

Cutuma internationala, ca practica generala, constanta, relativ indelungata si repetata a statelor si considerata de ele ca avand forta juridica obligatorie reprezinta in cadrul protectiei internationale a drepturilor omului o sursa de drept.

Cutuma are doua elemente:

a) elementul material (constand in practica indelungata, constanta si repetata)

b) elementul psihologic (considerarea acestei practici ca fiind obligatorie de catre subiectele dreptului international public)[19].

In materia drepturilor omului exista cutume precum: interzicerea sclaviei, interzicerea genocidului, egalitatea dupa sex, interzicerea torturii. Aceste norme juridice au asadar pe langa o valoare conventionala si una cutumiara, devenind astfel obligatorii si impunandu-se si pentru statele care nu sunt parte la tratatele internationale continand respectivele norme juridice.

3. Izvoarele jurisprudentiale

Jurisprudenta internationala reprezinta o importanta si vasta sursa a protectiei internationale a drepturilor omului. Jurisprudenta elaborata de organele instituite prin anumite tratate internationale face corp comun cu textul tratatului. In numeroase cazuri, interpretarea si aplicarea corecta a normelor conventionale nu sunt posibile decat in lumina jurisprudentei dezvoltate pe baza acestora. Dar ce se intelege prin jurisprudenta, potrivit acceptiunii internationale a termenului? Jurisprudenta desemeneaza ansamblul solutiilor cu caracter juridic pronuntate de organe internationale cu atributii in materia drepturilor omului.

Jurisprudenta poate sa provina de la tribunalele internationale specializate in materia drepturilor omului, si anume Curtea europeana a drepturilor omului, Curtea Interamericana a drepturilor omului si Curtea Africana a drepturilor omului si popoarelor.

Exista insa si organisme nespecializate in materie, deci tribunale internationale care nu au ca rol principal protectia drepturilor omului. Este vorba aici de Curtea Internationala de Justitie, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si de tribunalele penale internationale ad hoc (Tribunalul International pentru fosta Iugoslavie care functioneaza la Haga si Tribunalul International pentru Rwanda cu sediul la Arucha, Tanzania) .

Insa locul cel mai important il ocupa jurisprudenta Curtii europene, intrucat aceasta interpreteaza, explica si, daca este cazul, completeaza dispozitiile Conventiei si ale Protocoalelor acesteia. Dispozitiile Conventiei nu mai pot fi interpretate si aplicate decat cu referire sistematica la jurisprudenta Curtii europene a drepturilor omului. Sistemul creat astfel este deci un sistem mixt, care imbina elementul de drept continental (bazat pe legea scrisa, adica pe Conventia europeana) si elementul de drept anglo-saxon (bazat pe precedentul judiciar, adica pe jurisprudenta Curtii). S-a format astfel un bloc de conventionalitate, format din doua elemente, Conventia si Protocoalele la aceasta pe de o parte si jurisprudenta Curtii, pe de alta parte, ambele elemente avand forta juridica obligatorie si constituind sursa de drept[21].

4. Alte izvoare

In afara surselor clasice conventionale, jurisdictionale si cutumiare mai exista si alte categorii de izvoare ce pot fi clasificate astfel:

A) dupa forta lor juridica distingem: surse cu forta juridica propriu-zisa - hard law si surse cu valoare declaratorie- soft-law.

B) dupa modul de adoptare aceastea se impart in: acte interne adoptate de organe ale unor organizatii internationale si acte cu caracter politic si juridic.

In practica cele doua criterii se combina rezultand urmatoarele situatii:

In primul rand exista actele interne adoptate de organe ale unor organizatii internationale, cu forta juridica propriu-zisa prin care se creeaza organe subsidiare ale unor organizatii internationale, se atribuie competente unor organe ori se stabilesc proceduri de protectie a drepturilor omului in fata unor organe ale organizatiilor internationale.

In acest sens amintim: Rezolutia Adunarii Generale a O.N.U. 428 din 14 decembrie 1950 prin care se adopta Statutul Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, Statutul Tribunalului International pentru fosta Iugoslavie, adoptat de Consiliu de Securitate al O.N.U. la 25 mai 1993, cu modificarle ulterioare, Regulamentul Curtii europene a drepturilor omului adoptat de aceasta la 1 noiembrie 1998 si intrat in vigoare la 4 noiembrie 1998.

In al doilea rand exista acte interne adoptate de organe ale unor organizatii internationale, cu caracter declarativ (soft-law), adica acele acte a caror forta juridica este mult inferioara celei a surselor obisnuite ale protectiei internationale a drepturilor omului.

In cadrul O.N.U. un tratat international in materia drepturilor omului este deseori precedat de un act declarator.

Astfel, interpretarea tratatului international se face si in lumina actului de soft-law care l-a precedat, acest act avand o valoare juridica indirecta, de interpretare, el fiind indicat expres uneori in preambului tratatelor internationale. Exemplul cel mai semnificativ este insusi actul care marcheaza nasterea protectiei internationale a drepturilor omului, Declaratia universala a drepturilor omului, care nu este un tratat intdernational, ci o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a O.N.U., un act de soft-law. Valoarea ei juridica este insa crescuta de frecventa referire la ea, atat in preambului multor tratate internationale, cat si in constitutiile nationale .

Alte documente care se incadreaza in aceasta categorie sunt: recomandarile Organizatiei Internationale a Muncii, Declaratia privind drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale sau etnice, religioase ori lingvistice, adoptata prin Rezolutia Adunarii Generale a O.N.U. din 199

In ultimul rand se regasesc actele cu caracter politic si juridic in materia drepturilor omului, adica acte internationale adoptate in cursul unor conferinte sau alte reuniuni internationale, desfasurate sau nu in cadrul unor organizatii internationale.

Aceste documente fac de asemenea parte din soft-law, avand o forta juridica redusa. Indicam cu titlu de exemplu urmatoarele acte: Actul Final al Conferintei de la Helsinky, adoptat in cadrul Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa, la 1 august 1975, Declaratia si Programul de actiune adoptate de Conferinta mondiala asupra drepturilor omului de la Viena, din 25 iunie 1993, Carta de la Paris pentru o noua Europa adoptata in cadrul C.S.C.E in 1990, etc.

SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE

Definitia izvoarelor internationale de consacrare si de protectie a drepturilor omului este ca acestea sunt formele de exprimare a normelor juridice care consacra si garanteaza, in planul dreptului international public, drepturile omului.

Clasificarea izvoarelor internationale in materia drepturilor omului distinge:

1. izvoare conventionale;
2. izvoare cutumiare;
3. izvoare jurisprudentiale:
4. alte izvoare.

Izvoarele conventionale sunt tratatele, si reprezinta cele mai importante izvoare ale dreptului international al drepturilor omului. In cadrul acestei categorii analizam mai multe forme ale tratatelor:

a) dupa legatura cu problematica drepturilor omului identificam: tratate specializate si tratate nespecializate

b)    dupa sfera de aplicare teritoriala distingem: tratate cu valoare universala si tratate regionale

c) dupa obiectul lor exista tratate generale si tratate specializate

Combinand criteriile mentionate rezulta patru tipuri de tratate:

tratate internationale cu vocatie universala, cu valoare generala;

tratate cu valoare universala specializate;

tratate internationale cu vocatie regionala si valoare generala;

tratate cu vocatie regionala, specializate.

Cutuma internationala, ca practica generala, constanta, relativ indelungata si repetata a statelor si considerata de ele ca avand forta juridica obligatorie reprezinta in cadrul protectiei internationale a drepturilor omului o alta sursa de drept.  Mai mult, cutumele internationale in materia drepturilor omului devin obligatorii si se impun si pentru statele care nu sunt parte la tratatele internationale continand respectivele norme juridice.

Jurisprudenta internationala (ansamblul solutiilor cu caracter juridic pronuntate de organe internationale cu atributii in materia drepturilor omului reprezinta o importanta si vasta sursa a protectiei internationale a drepturilor omului. Jurisprudenta elaborata de organele instituite prin anumite tratate internationale face corp comun cu textul tratatului.

Jurisprudenta poate sa provina de la tribunalele internationale specializate in materia drepturilor omului, si anume Curtea europeana a drepturilor omului, Curtea Interamericana a drepturilor omului si Curtea Africana a drepturilor omului si popoarelor si de la organisme nespecializate in materie, deci tribunale internationale care nu au ca rol principal protectia drepturilor omului. Este vorba aici de Curtea Internationala de Justitie, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si de tribunalele penale internationale ad hoc

In afara surselor clasice conventionale, jurisdictionale si cutumiare mai exista si alte categorii de izvoare.

INTREBARI DE AUTOEVALUARE

1. Clasificati izvoarele internationale de consacrare si de protectie a drepturilor omului.
2. Analizati categoria izvoarelor conventionale.
3. Dati exemple de tratate cu vocatie regionala specializate.
4. Comentati forta juridica a izvoarelor jurisprudentiale.

TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Cele mai importante izvoare ale dreptului international al drepturilor omului sunt:

a) izvoarele jurisprudentiale

b) izvoarele conventionale;

c) izvoarele cutumiare.

Conventia privind drepturile copilului este:

a) un tratat regional specializat;

b) un tratat international cu vocatie universala, cu valoare generala;

c)       un tratat universal cu valoare universala specializat.

3. Este un tratat international cu vocatie regionala si valoare generala:

a) Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului;

b) Pactul international cu privire la drepturile civile si politice;

c) Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale.

4. Jurisprudenta internationala:

a) are o forta juridica inferioara tratatului pe care il interpreteaza;

b) face corp comun cu textul pe care il dezvolta;

c) are valoare juridica de soft-law.

5. Actul de soft-law care precede de regula un tratat international:

a) nu are valoare juridica;

b) are valoare juridica directa;

c) are valoare juridica indirecta.