Izvoarele formale si locul dreptului constitutional in sistemul de drept

IZVOARELE FORMALE SI LOCUL DREPTULUI CONSTITUTIONAL IN SISTEMUL DE DREPT

Folosind o definitie simpla, in sensul careia prin izvoare de drept intelegem formele de exprimare a normelor juridice care sunt determinate de modul de edictare sau sanctionare a lor de catre stat, urmeaza sa identificam, in ansamblul izvoarelor dreptului, care sunt izvoarele formale (juridice) ale dreptului constitutional.

Izvoarele dreptului constitutional sunt formele juridice in care se exprima in mod concret normele juridice.

Cel putin doua criterii sunt in masura sa ajute la identificarea izvoarelor formale ale dreptului constitutional roman si acestea sunt: autoritatea publica emitenta si continutul normativ al actului. Vom observa ca, in principiu, sunt izvoare ale dreptului constitutional roman numai actele normative care sunt adoptate de autoritatile publice reprezentative. in al doilea rand, aceste acte normative trebuie sa indeplineasca cumulativ si conditia de a contine norme juridice care sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii.

Cat priveste obiceiul (cutuma), trebuie sa aratam ca el a fost si este unul din izvoarele principale ale dreptului si implicit deci este considerat in unele sisteme constitutionale ca fiind si izvor al dreptului constitutional.

Vom cerceta aici cele mai importante izvoare formale ale dreptului constitutional roman: Constitutia si legile de modificare a constitutiei, legea ca act juridic al Parlamentului, regulamentele Parlamentului, ordonantele Guvernului, tratatele internationale.

1. Constitutia si legile de modificare a Constitutiei

Constitutia este izvorul principal al dreptului constitutional. Asa cum am mai precizat, deoarece toate normele cuprinse in Constitutie sunt norme de drept constitutional, Constitutia este in totalitate izvor al dreptului constitutional. Aceleasi constatari sunt valabile si pentru legile de modificare a Constitutiei.

2. Legea ca act juridic al Parlamentului

Imediat dupa constitutie, izvor al dreptului constitutional este legea, inteleasa in acceptiunea sa restransa de act juridic al Parlamentului. Vom observa ca nu toate legile sunt izvoare ale dreptului constitutional, ci numai unele dintre ele, in timp ce celelalte sunt izvoare ale unor ramuri de drept. Astfel, de exemplu, codul civil este izvor de drept pentru dreptul civil, codul muncii pentru dreptul muncii etc.

Legile ordinare sunt izvoare ale dreptului constitutional, cu conditia sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. Sunt izvoare ale dreptului constitutional, printre altele, legea privind cetatenia romana, legile electorale etc.

3. Regulamentele Parlamentului

Sunt izvoare de drept constitutional pentru ca reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. in sistemul nostru parlamentar exista trei regulamente si anume Regulamentul Camerei Deputatilor, Regulamentul Senatului si Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

4. Ordonantele Guvernului

Se emit in baza art. 108 din Constitutie. Ele pot fi izvoare ale dreptului constitutional daca indeplinesc conditia de a reglementa relatii sociale fundamentale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Cat priveste cealalta conditie, ea se considera indeplinita ca urmare a delegarii legislative date de Parlament.

5. Tratatul international

Un alt izvor de drept, de asemenea intalnit mai rar ca izvor al dreptului constitutional, este tratatul international. Pentru ca un tratat international sa fie izvor al dreptului constitutional, trebuie sa fie de aplicatie directa, nemijlocita, sa fie ratificat conform dispozitiilor constitutionale si sa cuprinda reglementari ale relatiilor specifice dreptului constitutional. De asemenea, tratatul trebuie sa fie licit, caci numai tratatele licite sunt izvoare de drept. Ca exemple, sunt conventiile incheiate cu alte state privind reglementarea cetateniei, precum si tratatele in domeniul drepturilor si libertatilor cetatenesti.

In afara de izvoarele de drept constitutional recunoscute de majoritatea cercetatorilor din tara noastra, mai sunt unele asupra carora exista puncte de vedere diferite.

In ceea ce priveste obiceiul (cutuma), in unele sisteme de drept este acceptat ca izvor constitutional. Totusi, dupa cum afirma prof. I. Muraru, 'nu trebuie confundat obiceiul constitutional cu constitutia cutumiara, deoarece primul se naste in interiorul unui stat organizat printr-o constitutie scrisa si exista alaturi de ea (cu conditia de a fi recunoscut)'. Cand nu exista o constitutie scrisa, este vorba de un sistem de reguli nescrise care tin locul unei legi fundamentale. Deocamdata putem afirma cu certitudine ca obiceiul nu este admis ca izvor in dreptul constitutional romanesc. in orice caz, majoritatea opiniilor inclina sa considere ca relatiile din acest domeniu, data fiind importanta lor si perioada in care se afla tara noastra, este bine sa fie reglementate de norme juridice de autoritatile publice stabilite prin lege. Totusi, chiar sustinatorii acestor puncte de vedere nu exclud posibilitatea aparitiei unor reguli care sa devina obicei in viata parlamentara, in zone de mai mica importanta, sau in alte sfere ale vietii politice. De exemplu, raporturile autoritatilor publice cu alte institutii politice, cum ar fi partidele politice. O practica care deja s-a instalat este consultarea de catre Presedinte a partidelor si chiar si a celor care nu fac parte din Parlament si in alte ocazii decat acelea prevazute de lege, in vederea realizarii rolului sau de mediator.

Desi obiceiul nu este acceptat ca izvor de drept constitutional, Constitutia Romaniei il repune in vigoare pentru alte ramuri de drept. Astfel se face referire la el in art. 41 care arata ca dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Desigur, dispozitiile constitutionale se refera la dreptul privat, dar in opinia noastra si in acest domeniu legiuitorul atinge o zona extrem de restransa.

In literatura de specialitate, decretele Presedintelui Romaniei nu sunt considerate izvoare de drept constitutional. Cu toate acestea, in opinia noastra, decretele pot fi socotite izvoare de drept constitutional atunci cand au un caracter normativ si continut constitutional, cu atat mai mult cu cat sunt emise de un organ reprezentativ. Desigur nu putem situa in aceasta pozitie decretele de promulgare a legilor, in schimb, decretele emise ca acte juridice de sine statatoare, in situatii de criza sau de urgenta, le putem considera izvoare de drept constitutional. Putem exemplifica prin cateva decrete-legi care au avut un caracter tranzitoriu (pana la adoptarea Constitutiei din 1991), dar care au avut totodata si un caracter constitutional, formuland principii constitutionale adaptate situatiei create dupa inlaturarea regimului comunist prin Revolutia din decembrie 1989: Decretul-lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind inregistrarea si functionarea partidelor politice si organizatiilor obstesti; Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romaniei; Decretul-lege nr. 28/1990 privind instituirea referendumului national, abrogat prin Legea nr. 3/2000.

6. Hotararile de Guvern se emit pentru organizarea si executarea legilor, asa cum afirma Constitutia. Prin urmare, in principiu, ele nu pot fi izvoare de drept constitutional. Argumentele din literatura de specialitate pornesc de la faptul ca relatiile sociale cel mai importante nu pot fi reglementate decat prin lege sau acte juridice cu forta de lege.

Dupa unii autori, opinie pe care o impartasim, contractul normativ reprezinta izvor de drept constitutional in materia organizarii si functionarii structurii federative a statelor. Statul nostru este un stat unitar, prin urmare, in dreptul nostru nu constituie izvor de drept.

In ceea ce priveste precedentul judiciar in general, profesorul N. Popa observa ca instanta suprema are dreptul sa traseze in mod suveran, mai ales atunci cand apar conflicte de interpretare si de aplicare a legii de catre instantele inferioare. Asemenea solutii sunt invocate uneori ca precedente judiciare in activitatea judecatoreasca, pe baza lor solutionandu-se cauzele cu care sunt investite instantele de judecata 'Pentru acel motiv se considera ca solutia imperativa data de suprema instanta se poate inscrie in randul izvoarelor secundare de drept, pe care personal la-m denumit izvor direct al dreptului'.

Prin Decizia nr. 528/1997, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate ridicata, statuand ca 'principiul supunerii judecatorului numai fata de lege, potrivit art. 1243 alin. (3) din Constitutia din 2003, nu are si nici nu poate sa aiba semnificatia aplicarii diferite si chiar contradictorii a uneia si aceleiasi dispozitii legale, in functie exclusiv de subiectivitatea interpretarii unor judecatori diferiti'.

Se pune problema daca precedentului judiciar poate fi izvor de drept in dreptul constitutional.

Desi in tara noastra, dupa perioada totalitarismului, controlul constitutionalitatii si contenciosul constitutional sunt abia la inceput, nu putem face abstractie ca jurisprudenta a evidentiat solutii creative. Instantele trebuie sa tina seama de deciziile de interpretare ale Curtii Constitutionale. in cazul exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legii asupra carora Curtea Constitutionala s-a pronuntat ca fiind neconstitutionale nu se mai aplica pentru viitor. Prin urmare, toate instantele trebuie sa aiba in vedere decizia Curtii Constitutionale, pana cand Parlamentul ia masuri corespunzatoare.

Profesorul N. Popa, Presedintele inaltei Curtii de Casatie si Justitie, fost judecator la Curtea Constitutionala afirma ca, deciziile Curtii in cazul exceptiei de neconstitutionalitate, prezinta caracteristici ale precedentului judiciar. Exceptia de neconstitutionalitate a unui text de lege sau ordonanta se ridica in fata unei instante de judecata, unde partile isi apara sau isi valorifica un interes legitim. in aceste cazuri Curtea se pronunta in drept, ea nu se solutioneaza pe fond litigiul. Deciziile de neconstitutionalitate pronuntate de Curte au efecte 'erga omnes'. 'Fiind obligatorii «erga omnes», deciziile Curtii sunt evocate ca precedente, intrucat un text lege, odata declarat neconstitutional pe temeiul ridicarii unei exceptii intr-un proces, nu mai poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate.'

Interpretarea data de Curte este obligatorie (a se vedea considerentele cuprinse in acest sens, in Decizia nr. 19/1997, publicata in M.O. nr. 119/1997 si in Decizia nr. 44/1997, publicata in M.O. nr. 53/1997).

7. Locul dreptului constitutional in sistemul de drept

Sistemul dreptului roman, desi unitar, cunoaste o grupare a normelor sale pe ramuri de drept. Totodata, deoarece orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente, si sistemul de drept cunoaste o asemenea ierarhizare a ramurilor sale.

Pentru realizarea acestui lucru sunt necesare a fi cercetate cel putin doua aspecte si anume: importanta relatiilor sociale reglementate prin dreptul constitutional, precum si valoarea formelor juridice, prin care vointa guvernantilor, de aparare a acestor relatii sociale, devine drept (izvoarele de drept).

Cat priveste cel dintai aspect, asa cum de altfel am mai explicat, la obiectul dreptului constitutional normele de drept constitutional reglementeaza cele mai importante relatii sociale, adica acele relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. Este incontestabil ca relatiile sociale privind instaurarea si mentinerea puterii reprezinta cea mai mare importanta pentru popor, caci cucerirea puterii este scopul oricarei evolutii si al oricarui proces electoral. Cucerind puterea, guvernantii pot apoi sa organizeze intreaga viata economica, sociala si politica.

Apare deci cu claritate valoarea deosebita a intereselor ocrotite prin normele dreptului constitutional.

Fata de valoarea deosebita a relatiilor sociale reglementate prin dreptul constitutional apare evidenta necesitatea exprimarii vointei guvernantilor prin cele mai importante si mai eficiente forme juridice si anume prin acte normative de reglementare primara a relatiilor sociale. De aceea, aceste relatii sociale sunt reglementate in primul rand prin constitutie, legea fundamentala a statului, care se situeaza in fruntea sistemului de drept, din normele sale desprinzandu-se principiile dupa care celelalte ramuri de drept reglementeaza in domeniile lor de activitate.

Cercetarea acestor doua aspecte duce la concluzia ca dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept. Aceasta trasatura a dreptului constitutional duce la doua consecinte cat priveste intregul drept.

O prima consecinta este urmarea faptului ca dreptul constitutional contine normele elaborate in cadrul acelei activitati de realizare a puterii de stat care este o activitate de conducere, dar de conducere de nivel superior tuturor activitatilor de conducere. Constitutia, izvorul principal al dreptului constitutional, este in acelasi timp si izvor principal pentru intregul sistem normativ, cuprinzand reglementari de cea mai mare generalitate; care privesc activitatea de instaurare, mentinerea si exercitarea statala a puterii, in toata complexitatea ei. Constitutia contine, printre altele, reglementari privind proprietatea, autoritatile executive si organele judecatoresti. Relatiile sociale din aceste domenii sunt apoi detaliat reglementate prin normele dreptului civil, dreptului comercial, dreptului administrativ, organizarii judecatoresti. La o analiza profunda a corelatiei dintre Constitutie si ramurile dreptului vom constata ca orice ramura de drept isi gaseste fundamentul juridic in normele constitutionale. De aici reiese regula conformitatii normelor din celelalte ramuri de drept, care contin reglementari ale acelorasi relatii sociale.

Daca modificarile ce se impun in celelalte ramuri de drept ca urmare a modificarilor normelor constitutionale corespondente se fac direct in virtutea textului constitutional sau prin intermediul altor norme juridice, aceasta depinde de faptul daca normele constitutionale sunt de aplicatie mijlocita sau nemijlocita. in orice caz, modificarile normelor din ramurile de drept este obligatorie atunci cand principiile constitutionale ce constituie fundamentul lor juridic se modifica.