Conformismul

Conformismul

Conformismul este o schimbare a comportamentului sau a atitudinii fata de grup sau fata de partener ca rezultat al unei presiuni reale sau imaginare din partea acestora. Acesta creste atunci cand grupul sau cuplul sunt sudate sau atunci cand aceste unitati (sociale) obtin succes.

Conformismul imbraca 2 forme:

a).Complezenta modificata de suprafata dupa dorinta grupului sau a partenerului: este o modificare usor de constatat, intrucat comportamentul se modifica vizibil. Complezenta, fiind o modificare de suprafata, presupune o schimbare a comportamentului in afara relatiei efective. Cauzele aparitiei ei sunt nevoia de a mentine relatia existenta si nevoia de simpatie din partea celorlalti.

b).Acceptarea interioara: schimbare interioara in directia normei de grup sau a cerintei partenerului de cuplu. Este greu de constatat si greu de diferentiat de complezenta, deoarece se manifesta identic in comportament. Spre deosebire de complezenta, acceptarea interioara este rezistenta la atacurile din exterior sau din interior si se exprima in comportamentul subiectului si dupa ce acesta iese din relatia efectiva, directa.

Modificarea de complezenta trebuie anulata intrucat nu angajeaza si fortarea ce o presupune complezenta poate genera ostilitate (fata de persoana, grup, principiu)-pacientul se indeparteaza de prescriptia terapeutica.

Cu cat atractivitatea este mai mare, cu atat creste adaptarea sociala; experienta sau statutul celorlalti determina o crestere a acceptarii interioare, deoarece statutul social superior creste atractivitatea si credibilitatea persoanelor si a mesajelor emise de acestea.

Autoritatea excesiva, mai ales exercitata coercitiv, creste complezenta si nu acceptarea sociala.

Atitudinea

Atitudinea este o preparatie mentala sau o predispozitie ce exercita o influenta generala si constanta asupra unei clase largi de raspunsuri evaluative. Atitudinile sunt invatate, nu innascute si se pot schimba.

Toate tehnicile de invatare pot fi utilizate in schimbarea atitudinilor.

Atitudinile au 3 componente:

-cognitiva (ce cred eu despre . );

-afectiva (evaluarea obiectului-imi place/nu-mi place);

-comportamentala (comportament deschis spre ceva anume).

Cand vorbim despre schimbarea atitudinii trebuie avute in vedere:

a).natura schimbarii dorite: imediata sau indepartata; specifica sau generala; atitudinala sau comportamentala;

b).persoana sau grupul ce urmeaza a fi influentata: un singur subiect; un grup; o natiune;

c).caracteristici ale individului sau a populatiei ce urmeaza a fi influentate: nivel de inteligenta; nivel cultural; clasa sociala; structura valorica .

In schimbarea atitudinii se porneste de la principiul lui Ewing-cand un vorbitor doreste sa transmita o comunicare a carei concluzie este in dezacord cu auditoriul, acesta va fi mult mai bine influentat daca transmitatorul la inceputul discursului sau va fi de acord cu pozitia ascultatorului, urmand ca in final sa-l determine pe acesta la o schimbare.

Principii:

Privitor la cel ce doreste sa convinga:

a).Se vor produce mai multe modificari ale opiniilor in sensul dorit, daca comunicatorul este caracterizat prin grad inalt de credibilitate.

b).Credibilitatea depinde de capacitatea de argumentare corecta si de veridicitate (posibilitatea de a comunica o informatie fara ca subiectul ce o percepe sa se indoiasca de ea). Credibilitatea mesajului depinde de statutul celui ce o comunica. Credibilitatea celui care comunica este mai importanta in schimbarea imediata a opiniei decat in schimbarile de durata. Eficienta comunicatorului este mai marecand el exprima la inceput unele opinii impartasite si de creditori.

Cum trebuie prezentate argumentele:

a).Se prezinta numai o fatada a problemei atunci cand auditoriul este prietenos sau cand doreste o schimbare imediata de opinie.

b).Se prezinta ambele fatade ale argumentelor cand auditoriul este ostil sau cand este posibil ca acesta sa auda contraargumentele de la altcineva.

c).Cand prezentam puncte de vedere opuse (pro sau contra), cel prezentat ultimul va fi mai bine acceptat.

d).Concluziile explicite sunt in general mai eficiente; exceptie face auditoriul foarte inteligent.

e).Uneori sunt mai eficiente apelurile emotionale, alteori cele factuale (depinde de caracteristicile auditoriului).

f).Convingerea unui auditoriu sa actioneze este mai eficienta daca se bazeaza pe trezirea reactiei de teama.

g).Cand auditoriul are o informatie despre intentia de a fi manipulat, rezistenta acestuia la mesaj creste.

Elemente sau principii in legatura cu auditoriul:

a).Influentarea depinde de structura personalitatii indivizilor; cei cu imagine de sine scazuta sunt mai usor de influentat.

b).Sunt indivizi foarte influentabili ce-si schimba imediat atitudinile, dar acestia si le pot schimba la fel de usor cand sufera contrainfluente.

c).Trairea activa a rolului corespunzator unei anumite pozitii neacceptabila initial creste gradul de acceptare a ei (fumatori, dragomani).

Influenta grupurilor:

a).Opiniile si atitudinea unui individ sunt puternic influentate de grupurile din care ei fac parte sau din cele din care ei ar dori sa faca parte.

b).Opiniile pe care oamenii le impartasesc altora sunt mai greu de schimbat decat acelea pe care le tin secrete.

c).Participarile de grup, discutiile ajuta la depasirea rezistentelor.

d).Suportul pe care il asigura chiar si o singura persoana unui individ il ajuta sa reziste slabind efectul opiniei majoritare asupra individului-importanta compliantei sau atrage familia de partea opiniei terapeutice. Familia individului este raspunzatoare de 2/3 din influentele specifice exercitate asupra individului si de 1/2 din influentele generale. Pentru a obtine schimbari specifice de comportament este necesar ca influentatorul sa atraga familia pacientului de partea sa.

Cea mai buna metoda ca informatia sa fie receptionata: reclamele, prescriptiile scrise sunt mai putin eficiente decat comunicarea interpersonala intre subiectii care se cunosc.

In terapie cele mai eficiente influentari se obtin prin relatie directa cu terapeutul sau prin angajarea subiectului in grupul terapeutic.