Termenii

Termenii

Caracterizare generala

Termenul este folosit adeseori ca insemnand fie "cuvant", fie "notiune", fie "obiect", in expresii de genul "termen medical", de exemplu; trebuie sa intelegem ca "termen" sta pentru componenta sa lingvistica, expresia ca atare citindu-se "cuvant care face parte din vocabularul medicinii". Sau, printr-o expresie de tipul "termen impar", ce poate aparea intr-un anumit context matematic, trebuie inteles ca "termen" vizeaza o anumita clasa de obiecte matematice, respectiv numerele impare. Aici termen este confundat cu "notiunea" sau "conceptul" de numar impar, adica ceea ce se intelege prin "numar nedivizibil cu 2". Tot intr-un context matematic, intr-o formulare de tipul "valoarea functiei este un termen real pozitiv", prin "termen" trebuie sa se inteleaga "numar", respectiv, in acest context, "un numar real pozitiv", care este un obiect matematic ideal.

Toate aceste moduri de utilizare a "termenului" ne indica faptul ca

a) un termen are o anumita expresie lingvistica;

b) exprima un anumit continut sau inteles;

c) se aplica anumitor obiecte, adica are o sfera.

Astfel putem preciza acum ca un termen are trei componente logico-semantice:

. "cuvantul" sau componenta lingvistica;

. "notiunea" sau componenta cognitiva;

. "obiectul" sau componenta ontologica.

Un termen este un cuvant sau un ansamblu de cuvinte care exprima o notiune si care se refera la unul sau mai multe obiecte, reale sau ideale.

Prin modul in care un termen este utilizat si in functie de contextul respectiv, prin "termen" vom intelege una dintre componentele precizate mai inainte. In planul limbajului, unui termen ii corespunde expresia lingvistica a acestuia, si anume cuvantul ca atare. In plan mental, termenul are un anumit sens, adica ceea ce se intelege prin "concept" sau "notiune". In plannl realitatii, termenul desemneaza un anumit obiect sau o clasa de obiecte, care reprezinta "referinta" termenului m cauza.

Orice termen are doua componente sau dimensiuni importante: continutul sau intensiunea, si sfera sau extensiunea.

Intensinnea unui termen este formata din ansamblul de proprietati care alcatuiesc notiunea exprimata de termenul respectiv, reprezentand "intelesul" acelui termen, adica notiunea ca atare.

Extensiunea unui termen reprezinta multimea obiectelor la care termenul se aplica cu sens, adica "referinta" termenului.

Vom spune ca obiectele care alcatuiesc "extensiunea" unui termen sunt desemnate sau denotate de termenul respectiv. Proprietatile care alcatuiesc "intensiunea" unui termen sunt conotate de acel termen. Acest raport fundamental intensiune-extensiune poate fi regasit in diferite contexte logice sub mai multe denumiri. Astfel de perechi echivalente raportului mai sus mentionat sunt:

2. Raportul intensiune-extensiune

Daca un termen T include din punct de vedere intensional un alt termen T₂ atunci din punct de vedere extensional T₁ este inclus in T₂, reciproca fiind de asemenea adevarata. Altfel spus, daca Int(T₂) Int(T₁), atunci Ext(T₁) Ext(T₂), si invers. Genul include specia in extensiune, iar specia include caracteristicile genului in intensiunea sa. Acest fapt reprezinta "legea variatiei inverse a extensiunii in relatie cu intensiunea": marimea extensiunii variaza invers cu marimea intensiunii. Daca marim extensiunea unei termen, intensiunea acestuia va scadea, si invers. De exemplu, in cazul seriei "animal-animal domestic-animal domestic de tractiune" putem spune ca intensiunea termenului este in crestere, caracterizarea acestuia dobandind noi determinatii, in timp ce extensiunea sa este in scadere. Termenul "animal" desemneaza mai multi indivizi decat cel de "animal domestic", care la randul sau desemneaza mai multi decat "animal domestic de tractiune", dar intensiunea termenului "animal" este mai mica decat intensiunea termenului "animal domestic", care la randul ei este mai mica decat a termenului "animal domestic de tractiune".

3. Clasificarea termenilor

Termenii pot fi clasificati atat din punct de vedere extensional, cat si intensional. Operatia de clasificare a termenilor isi va dovedi utilitatea in studiul ulterior al propozitiilor categorice si al argumentarii.

Din punct de vedere intensional termenii vor putea fi clasificati in:

a . Termeni absoluti si termeni relativi

Spunem despre un termen ca este absolut daca exprima proprietati ale unor obiecte, putand fi inteles in mod independent de alti termeni. Exemple de astfel de termeni absoluti:

animal, carte, numar, scriitor, minge.

Prin contrast, termenii relativi exprima o relatie ce se stabileste intre anumiti termeni, acestia nemaimanifestand acea independenta caracteristica termenilor absoluti. Perechi de astfel de termeni relativi sunt: parinte-copil, sot-sotie, gen-specie, bun-rau, rece-cald, legal-ilegal s.a.

b). Termeni pozitivi si termeni negativi

Un termen poate fi caracterizat drept pozitiv sau negativ in functie de faptul daca acesta indica prezenta sau absenta unei proprietati. Exemple de termeni pozitivi: coerent, prietenos, moral etc.; prin diferite procedee lingvistice (de exemplu printr-o prefixare negativa de genul a-, anti-, ne-, non-, in-), acestia pot fi transformati in termeni negativi: incoerent, neprietenos, imoral.

c). Termeni simpli si termeni compusi

In functie de posibilitatea logica de a construi unii termeni cu ajutorul altora in cadrul unui anumit sistem, vom spune ca acestia sunt fie simpli, fie compusi. De exemplu, in cadrul unei teorii, notiunile primare sunt considerate a fi termeni simpli in cadrul acelui sistem, iar notiunile derivate, definite si introduse cu ajutorul celor primare, vor constitui termeni compusi. Un exemplu de astfel de teorie este geometria euclidiana, unde termenii compusi precum "unghi drept , "suprafata plana", "unghiuri alterne interne", "cercuri concentrice" sunt introdusi prin intermediul unor termeni simpli precum "unghi", "drept", "suprafata "plana", "alterne", "interne" etc.

Din punct de vedere extensional, termenii pot fi:

a). Termeni vizi si termeni nevizi

Spunem despre un termen ca este vid daca extensiunea acestuia, clasa obiectelor denotate de el, nu cuprinde niciun element. Daca extensiunea cuprinde cel putin un element, termenul va fi considerat drept nevid. Exemple de termeni vizi: "imparatul Statelor Unite", "cvadratura cercului", "cel mai mare numar natural", "Zeus" etc. Astfel de termeni nu desemneaza niciun obiect real.

b). Termeni singulari si termeni generali

In functie de numarul de elemente care intra in extensiunea unui termen, acesta poate fi caracterizat ca individual sau general. Termenii individuali sunt aceia care desemneaza obiecte singulare, extensiunea lor avand un singur element. Astfel de termeni sunt numele proprii: Titu Maiorescu, Europa, Polul Nord etc., sau expresii de tipul: "satelitul natural al Pamantului , "sistemul nostru solar", "profesorul de filozofie al lui Alexandru Macedon" (Aristotel). Exemple de termeni generali, cei a caror extensiune cuprinde cel putin doua elemente, sunt: "ocean", "mamifer", "moneda", "presedinte", "cal" etc.

c). Termeni colectivi si termeni distributivi

Stim ca un termen denota o anumita multime de obiecte, adica tocmai extensiunea sa. Daca o proprietate ce se enunta despre un obiect se enunta si despre fiecare componenta a acestuia vom spune ca termenul care desemneaza obiectul respectiv este distributiv. Astfel de termeni distributivi sunt: "mamifer", "carte", "elev", "pom". Termenii care denota multimi de obiecte a caror proprietate nu se conserva prin trecerea de la intreg la parte sunt colectivi; exemple termeni care denota colectii de obiecte sunt "padure", "armata", "clasa", "echipa". Spunand despre "clasa a IX-a B" ca este galagioasa, nu afirmam in fapt ca orice elev care o compune este galagios, deci o proprietate a intregului nu devine si proprietate a partilor lui componente.

d). Termeni vagi si termeni precisi

Termenii pot fi caracterizati drept precisi sau vagi in functie de faptul daca se poate spune sau nu in mod univoc ca un obiect apartine extensiunii termenului respectiv. In cazul unor temieni precum "intelept , "rau", "adolescent", "patriot" este greu sa ne pronuntam daca anumiti indivizi apartin sau nu multimii determinate de ei, drept care vor fi desemnati ca vagi sau imprecisi. In schimb, termeni precum "triunghi , "anorganic" sunt precisi, in sensul ca putem sa ne pronuntam in mod clar si univoc daca un obiect apartine extensiunii unui astfel de termen.

4. Raporturi intre termeni

Fie doi termeni X si Y (mai departe prin "X" si "Y" se au in vedere multimile de obiecte pe care acestia le denota, adica extensiunile celor doi termeni). Sub aspect extensional, adica din punctul de vedere al sferelor lor, putem avea doua tipuri de raporturi intre termeni: de concordanta sau de opozitie. Raporturile dintre termeni pot fi reprezentate prin asa-numitele diagrame de tip Euler.

1. Raportul de concordanta presupune ca multimile de obiecte denotate de cei doi termeni trebuie sa aiba in comun cel putin un element (X ∩ Y ≠ Ø). Sa vedem mai pe larg ce presupune acest lucru si de cate feluri poate fi acest raport:

a) Raport de identitate (X = Y / X Y si Y X). Acest tip de raport se stabileste intre doi termeni atunci cand extensiunile acestora coincid, altfel spus, cand cei doi termeni se aplica acelorasi obiecte. Exemple sunt termenii ce exprima sinonimii perfecte, de genul "nea , "omat" si "zapada", sau "I. L. Caragiale" si "autorul piesei O scrisoare pierduta", sau "numar impar" si "numar nedivizibil cu 2" etc.

b) Raport de incluziune (X Y si Y X). Acest tip de raport apare atunci cand extensiunea unui termen este inclusa strict in extensiunea altui termen. Raportul de incluziune se stabileste intre termeni ca "triunghi" si "poligon", "poet" si "scriitor", "pisica" si "felina", "albina" si "insecta" etc. Trebuie remarcat ca incluziunea sta la baza relatiei intre gen si specie, intrucat extensiunea speciei va fi intotdeauna cuprinsa in extensiunea genului. Sub raport intensional, datorita relatiei intensiune-extensiune, lucrurile se inverseaza, astfel ca intensiunea genului va fi cuprinsa in intensiunea speciei. Totodata spunem ca specia este subordonata genului, iar genul este supraordonat speciei.

c) Raport de intersectare (X Y si Y X). Apare cand extensiunile termenilor au elemente comune, fara insa ca vreo extensiune sa fie cuprinsa strict in cealalta. Exemple de termeni ce stau in astfel de raport sunt perechi de tipul: "animal amfibiu" si "mamifer", "matematician" si "ciclist", "minge" si "sfera" etc.

2. In cazul raportului de opozitie trebuie ca intre multimile denotate de termenul respectiv sa nu existe niciun element comun (X ∩ Y = Ø). Acest tip de raport poate fi la randul sau de doua feluri: de contradictie sau de contrarietate.

a) Raportul de contradictie. Spunem ca doi termeni se afla in raport de contradictie atunci cand orice obiect am alege din universul de discurs, acesta trebuie sa se gaseasca numai in extensiunea unuia dintre termenii in cauza. Exemple de termeni contradictorii: organic-anorganic, unicelular-pluricelular, solubil-insolubil etc.

Alegand drept "univers de discurs" multimea animalelor, vom spune ca perechea de notiuni contradictorii vertebrat-nevertebrat va acoperi in totalitate acest univers. Orice element al acestei multimi, adica orice animal, se gaseste in una dintre extensiunile celor doi termeni, si numai in una dintre ele. Astfel, un animal este fie vertebrat, fie nevertebrat, a treia posibilitate fiind exclusa.

b) Raportul de contrarietate. Spunem ca doi tenneni se afla in raport de contrarietate atunci cand, alegand un obiect dintr-un anumit univers de discurs, acesta nu apartine simultan extensiunilor celor doi tenneni, dar exista posibilitatea sa nu faca parte din nici una dintre extensiunile celor doi termeni. Reuniunea extensiunilor celor doi termeni nu epuizeaza universul de discurs. Exemple de termeni contrari: verde-albastru, munte-campie, triunghi-cerc, tigru-leu etc. Raportul de contrarietate sta la baza clasificarilor politomice.

Ca exemplu, sa alegem clasa felinelor drept univers de discurs; daca X simbolizeaza subclasa leilor si Y pe cea a tigrilor, atunci niciun animal nu va face parte atat din extensiunea lui X, cat si din a lui Y; dar reuniunea celor doua extensiuni (suma indivizilor celor doua clase) nu epuizeaza universul de discurs (clasa felinelor), existand posibilitatea a cel putin unei a treia subclase de feline, Z, de exemplu multimea jaguarilor, care la randul ei se afla in raport de contrarietate cu primele doua, intersectia celor trei subclase fiind multimea vida.

Rolul pe care il au termenii in argumentare este foarte important. Ceea ce se are in vedere in cazul unei argumentari este convingerea unui public in legatura cu o tema pusa in discutie. Alegerea si folosirea anumitor cuvinte, cu un mai mare impact afectiv, joaca un rol important in persuadarea publicului. Stim ca putem folosi termeni cu aceeasi extensiune, dar care difera sub raport intensional. Acelasi lucru poate fi spus in mai multe feluri. De exemplu, la "inchisoare" ne putem referi cu ajutorul unor termeni de genul "institutie de reabilitare sociala", indicand o pozitie favorabila, sau prin termeni precum "loc de tortura", "spatiu de exterminare", expresii ce atesta o pozitie defavorabila. Iata si alte exemple:

Atitudine favorabila    Atitudine defavorabila

(pro)  (contra)

modificarea liniei frontului    retragere

functionar public   birocrat

agent de informatii spion

privatizarea unei intreprinderi    vanzarea unei intreprinderi

conducere unica si centralizata   dictatura