Agresivitatea

Agresivitatea

1. Precizari terminologice

Dupa cum comportamentul prosocial nu se confunda cu altruismul, tot astfel nici intre comportamentul antisocial si agresivitate nu putem pune semnul egalitatii. Comportamentul antisocial reprezinta orientarea contra valorilor fundamentale ale societatii, a normelor instituite ca dezirabile pentru un grup social. Agresivitatea reprezinta doar un aspect al comportamentului antisocial.

Agresivitatea se defineste ca forma a comportamentului ofensiv care se consuma in plan verbal sau actional constituind reactia individului la o opozitie reala ori numai imaginara a celorlalti.

Definind agresivitatea din punctul de vedere al efectelor pe care le are vom spune ca ea poate fi considerata o caracteristica a acelor forme de comportament orientate in sens distructiv, in vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-psihologice sau mixte. ( Mitrofan,N., in Neculau, A., coord., 1996, pag.433). Comportamentul agresiv nu este orientat numai catre ceilalti ci poate fi orientat catre propria persoana. Se diferentiaza intre actele autoagresive de tipul suicid, automutilare, etc. si actele ce pot periclita echilibrul organismului (dependența de alcool, tutun, droguri).

2. Criterii de clasificare

Data fiind complexitatea acestui fenomen, vor exista mai multe tipuri de agresivitate a caror clasificare se face in funcție de mai multe criterii, dupa cum urmeaza

1. In functie de persoana - distingem agresivitatea feminina, masculina, a tanarului, adultului, individuala, colectiva, etc.
2. In functie de mijloace - agresivitatea fizica sau verbala, directa sau mediata.
3. In functie de obiectivele urmarite - agresivitate ce urmareste obtinerea unor beneficii materiale sau ranirea ori distrugerea adversarului ca manifestare a maniei.
4. In functie de forma de manifestare - agresivitate violenta si nonviolenta, latenta si manifesta.

Un aspect aparte este constituit de faptul ca agresivitatea la nivel interpersonal este prin excelenta un fenomen psihosocial si implica coparticiparea.In cadrul psihologiei judiciare exista actual o noua ramura, intitulata victimologie, in cadrul careia se recunoaste existenta unui cuplu penologic infractor - victima. Deși exista multe aspecte ce țin de relația infractor - victima de care se intereseaza victimologii, cel mai important dintre ele fiind faptul daca victimele pot sau nu sa imparta intr-o anumita masura responsabilitatea cu infractorii ce comit acte de natura antisociala impotriva lor. (Mitrofan,N., in Mitrofan,N, Zdrenghea,V., Butoi, T., 1994, p.70). Introducand noțiunea de victima activanta, prin care ințelege rolul jucat de victima in declanșarea mecanismelor latente ale infractorilor, von Hentig ajunge la concluzia ca, direct sau indirect, și victima poarta o parte de vina in desfașurarea acțiunii infracționale (Bogdan,T. și colab., 1983, p.94). Pe linia susținerii ideii ca victima poarta o anumita raspundere in desfașurarea activitații infracționale a aparut și conceptul de potențial de receptivitate victimala, propus de B.Mendelsohn, care inseamna gradul de vulnerabilitate victimala a unui individ, acesta fiind condiționat de o multitudine de factori, precum: varsta, sexul, aspect bio-constituțional, pregatire socioculturala, Q.I., caracteristici psihocomportamentale. De exemplu, neglijența, superficialitatea, exagerarea eului, etc. pot corela cu valori crescute ale nivelului vulnerabilitații victimale. (Mitrofan,N., in Mitrofan,N, Zdrenghea,V., Butoi, T., 1994, p.70).

VII.3.Cauzele agresivitatii

VII.3.1.Agresivitatea ca trasatura innascuta

Odata cu lucrarea lui K.Lorenz - " On Agression" s-a consolidat si popularizat ideea naturii biologice a agresivitatii. Instinctul agresivitatii ofera sanse de supravietuire si reproducere mai mari. Agresivitatea are functie pozitiva nu doar in competitia pentru hrana ci si in cea a imperecherii. Indivizii mai agresivi si mai periculosi, castigand competitia pentru femele, transmit o parte din bagajul lor genetic si astfel se reproduce si agresivitatea. Totuși, agresivitatea are și efecte negative asupra speciei, de aceea, la multe animale instinctul agresiv este dublat de unul ce inhiba distrugerea totala a adversarului. Vorbim, in acest sens despre comportamentul agresiv ritualizat. La oameni, acest tip de comportament nu s-a dezvoltat, nu a aparut deci, controlul agresivitații. ( Iluț, Radu, Matei, 1994)

Aceasta teza este criticabila. Retinem, totusi, existenta unor influente biologice cum ar fi cele neuronale, hormonale, biochimice, etc..

VII.3.2.Teoria invatarii sociale

La fel ca alte tipuri de comportament și comprotamentul agresiv poate fi invațat, fie pe calea directa a recompensei ori pedepsei, fie indirect, prin modele. Invatarea comportamentului agresiv se realizeaza de cele mai multe ori prin model ( un adult semnificativ).

S-au realizat experimente cu copii care observa adulti jucandu-se cu papuși. In unele montaje experimentale, adulții se comporta agresiv fața de papușa. Intr-o faza ulterioara, cand copiii sunt puși sa se joace cu papușa acestia se vor purta asa cum i-au vazut pe adulti facand-o.

Agresivitatea a crescut atunci cand:

modelul a fost recompensat

modelul a fost de acelasi sex cu copilul

modelul a avut anterior legaturi intense cu copilul.

Este evident de ce, in numite medii socioculturale, agresivitatea apare ca reflex la cea mai mica incitație a mediului.

Avantajul modelului prezentat este acela ca daca agresivitatea este in primul rand invatata, atunci ea poate fi controlata mai usor.

VII.3.3. Teoria frustrare - agresivitate

Este teza lui John L. Dollard si a colegilor sai de la Universitatea Yale. Frustrarea a fost definita ca stare afectiva negativa provocata de privarea individului de bunurile sau drepturile cuvenite , precum și de apariția neașteptata a unor obstacole reale sau imaginare in calea atingerii scopurilor, aspirațiilor și dorințelor. Cele doua postulate ale acestora sunt:

Agresivitatea este intotdeauna o consecinta a frustrarii

si

Frustrarea conduce intotdeauna la o forma de agresivitate.

Teoria a fost ulterior supusa unor revizuiri, considerata a fi prea simplista. In primul rand, nu intotdeauna frsutrarea genereaza agresivitate, putand genera și tristețe, ori depresie. Apoi, in cadrul relației frustrare - agresivitate trebuie luate in considerare o serie de variabile intermediare: de exemplu, atribuirile. Altfel spus, frustrarea determina agresivitate , in mod indirect, prin intermediul variabilelor care se interpun in aceasta relație. S-a pus in evidența ca in situațiile in care frustrarea este de ințeles, legitima și neintenționata, probabilitatea de apariție a comportamentului agresiv scade. Intr-un experiment condus de E.Burnstein și P.Worchel (cf. Aronson,E.et al., 1998) s-a constatat ca gradul de agresivitate scade cand frustarea provocata de un agent frustrant este perceputa ca fiind determinata fara intenție. Procedura experimentala consta in rezolvarea unei probleme in grup. Unul dintre membrii grupului impiedica, in mod neintenționat rezolvarea problemei, din cauza defectarii aparatului auditiv.

VII.4. Factorii care influenteaza agresivitatea

VII.4.1. Clasificarea surselor

1. Surse ce tin de individ, de conduita și de reactivitatea lui comportamentala

Anumite trasaturi temperamentale și de personalitate ( cunoaștem cu toții irascibilitatea colericului, ori competitivitatea exagerata a personalitaților de tip A)

• Frustrarea (ramane cea mai frecventa sursa de influențare a agresivitații)
• Atacul sau provocarea directa, fizica sau verbala, atrag, de cele mai multe ori raspunsul agresiv al celui vizat
• Durerea fizica și morala - exista chiar cercetari care arata ca stimularea aversiva poate determina agresivitate ostila intr-o mult mai mare masura decat fustrarea
• Caldura - foarte multe cercetari au constatat o legatura directa intre temperaturile inalte și manifestarea agresivitații; de exemplu, studiul diferitelor tulburari sociale din SUA a concluzionat ca la o temperatura mai mare de 100 F, probabilitatea apariției unor tulburari sociale se apropie de 45%. ( cf. Carlsmith și Anderson, 1979, apud Mitrofan,N., in Nicolau,A. coord., 2004)
• Aglomerația apare in calitate de agent stresor și poate contribui la creșterea agresivitații.
• Alcoolul și drogurile - consumat in calitați mari, alcoolul reduce mult luciditatea și realismul perceptiv, contribuind la accentuarea agresivitații, atat prin potențarea ei directa, cat și prin neluarea in considerare a caracteristicilor agresorului și a neplacerilor provocate propriei persoane și celor apropiați ( Iluț, 1994).
1. Surse ce tin de cadrul familial

Incestul si bataia in familie

Copiii care nu au fost doriti

Familiile destramate

Modele de comportament violent,etc.

3. Surse ce tin de mijloacele de comunicare in masa

VII.4.2. Mass- media si violența

Tot mai mult se vorbeste in ultimii ani despre rolul mass-media in escaladarea violentei. De ce este considerat atat de important acest rol? In primul rand, datorita marii forte de penetrare a mijloacelor de comunicare in masa in cele mai variate medii. Aceasta inseamna și ca poate, violența nu este neaparat mai mare, ci pare mult mai mare fiind facuta publica și recunoscuta. Apoi, datorita faptului ca media propune modele.   Urmarirea de programe saturate de violenta inseamna, in acelasi timp, dezinhibitie, desensibilizare si invatarea a diverse tehnici de lupta si mijloace de agresiune. Dezinhibiția va face sa slabeasca acele constrangeri pe care le-am dobandit prin socializare și educație. Deși multe acte agresive sunt prezentate ca reprobabile și autorii lor pedepsiți, totuși, cele mai multe apar ca mijloace de satisfacere a unor interese, ca aducatoare de caștiguri. Contactul apropiat cu variate și ingenioase tehnici de lupta și mijloace de agresiune, caracterul spectaculos al acestora, mai ales la copii și tineri, sunt elemente in plus ce trimit la reproducerea lor in viața reala. Mai mult, studiile arata ca vizionarea de filme și programe de televiziune saturate de agresivitate afecteaza procesele cognitive, gandirea și memoria indivizilor fiind orientate in sensul violenței. Un alt efect negativ este desensibilizarea emoționala, faptul ca fiind mereu expuși unor scene privind felul in care oamenii sufera, cu detalii asupra actelor de cruzime, etc, se stinge sau se reduce atitudinea empatica, de mila, fața de victime.

L.Berkowitz (1962) este de parere ca agresivitatea este generata de violența din mass-media doar daca in mijloacele de comunicare in masa se aproba acțiunea agresiva, in cazul in care scenele prezentate se aseamana cu situația persoanelor expuse la mesaje cu violența și cand in preajma exista și alte elemente care suscita agresivitate ( arme, de exemplu).

VII.4.3.Prevenirea si reducerea violentei

Ipoteza catharsisului afirma ca pornirea oamenilor de a se comporta agresiv fata de semenii lor poate fi satisfacuta prin actiuni substitutive care sa nu faca rau nici altora, nici lor insile - de exemplu, consumarea tendinței agresive la nivelul imaginarului, al fanteziilor sau angajarea in acțiuni violente efective, dar care nu au consecințe antisociale (practicarea unor sporturi). Creandu-se posibilitatea ca indivizii sa-și descarce mania și ura prin mijloace inofensive , se reduce și tensiunea emoționala și, prin urmare, scade probabilitatea ca ei sa savarșeasca acte antisociale ( Iluț,P., 2004)

Pedeapsa si amenintarea cu pedeapsa

Toate culturile și societațile au instituit forme de pedeapsa pentru acțiunile agresive. Pedeapsa, atat cea neinstituționalizata, cat și cea din sistemul formal, juridic, are rolul nu numai de a-l sancționa și izola pe cel in cauza, dar și de a servi ca exemplu. Prin invațarea sociala observaționala, indivizii iși dau seama la ce se pot aștepta. Efectul pedepsei și al amenințarii cu pedeapsa nu este nici atat de mare, nici de pozitiv pe cat este perceput de conștiința comuna. Oricum, acest efect nu este automat ci condiționat de o serie de factori. Astfel, pentru ca pedepsele instituționalizate sa devina eficiente, urmatoarele condiții ar trebui respectate: pedeapsa sa fie prompta, deci sa urmeze cat mai repede posibil dupa actul savarșit; sa fie suficient de intensa spre a produce aversiune fața de ea; sa fie foarte probabila, astfel incat potențialul actor violent sa aiba conștiința faptului ca ea se va produce. ( Iluț,P., 2004) Nici in cazul pedepsei informale, efectul asupra violenței nu este cert și intotdeauna pozitiv. Astfel, de exemplu, copiii pedepsiți frecvent pentru comportament agresiv devin și mai agresivi și vor reitera acest pattern comportamental in propriile familii.

Strategii cognitive de invatare - educarea unor abilitati de comunicare sociala, incompatibile cu agresivitatea verbala sau fizica, cum ar fi de exemplu culivarea simțului umorului, ori simplul fapt de a-ți cere scuze, sunt comportamente care au calitatea de a putea dezamorsa situațiile potențial periculoase.

Rezumat:

Agresivitatea poate fi considerata o caracteristica a acelor forme de comportament orientate in sens distructiv, in vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-psihologice sau mixte. Teoriile explicative ale agresivitații pun accentul fie pe natura innascuta a agresivitații, pe linia deschisa de K.Lorenz, fie pe caracterul sau dobandit, ca in teoria invațarii sociale, sau pe relația agresivitații cu frustrarea, teza a lui J.Dollard și a colaboratorilor sai de la Universitatea Yale. Referindu-ne la factorii ce influențeaza agresivitatea vom gasi surse ce țin de reactivitatea individului la diversele incitații ale mediului, surse ce țin de mediul familial și surse ce țin de mass - media. Mijloacele de comunicare in masa sunt importante din cauza forței lor de penetrare in cele mai diverse medii și faptului ca propun modele. In privința prevenirii și a reducerii violenței au fost sugerate mai multe modalitați, printre care ipoteza catharsisului, pedeapsa și amenințarea cu pedeapsa sau strategiile cognitive de invațare.

Concepte cheie:

Agresivitatea - forma a comportamentului ofensiv care se consuma in plan verbal sau actional constituind reactia individului la o opozitie reala ori numai imaginara a celorlalti.

Potențial de receptivitate victimala - gradul de vulnerabilitate victimala a unui individ, dependent de o multitudine de factori ce țin atat de tipul morfologic, de comportament și de personalitate.

Comportament agresiv ritualizat - la animale, instinctul agresiv este dublat de unul ce inhiba distrugerea totala a adversarului, contribuind astfel la controlul agresivitații.

Frustrarea stare afectiva negativa provocata de privarea individului de bunurile sau drepturile cuvenite , precum și de apariția neașteptata a unor obstacole reale sau imaginare in calea atingerii scopurilor, aspirațiilor și dorințelor.

Ipoteza catharsisului - afirma ca pornirea oamenilor de a se comporta agresiv fata de semenii lor poate fi satisfacuta prin actiuni substitutive.

Teme pentru seminarii

• Comparați cele trei teorii asupra cauzelor agresivitații. La care dintre ele achiesați și de ce
• Ce cai ați vedea pentru reducerea agresivitații in școli? Imaginați un program in acest sens.
• Care sunt mecanismele prin intermediul carora acționeaza violența in mass - media? De ce sunt ele periculoase?

Bibliografie pentru capitolul VIII:

Berkowitz, L. (1962). Agression. Social - Psychological Analysis. New York, Mc Graw Hill.

Bogdan,T., Probleme de psihologie judiciara, 1973, Editura Științifica, București.

• Iluț, P., 2004, Valori, atitudini și comportamente sociale, Editura Polirom,

Iași.

• Mitrofan,N., Zdrenghea, V., Butoi, T., 1994, Psihologie judiciara, Casa de editura și presa Șansa - SRL., București.

Neculau, A. 2004, Manual de psihologie sociala, Editura Polirom, Iași.

Radu,I., Iluț,P, Matei,L, 1994, Psihologie sociala, Editura Exe, Cluj-Napoca.

Toch, H., (1986), Psychology of Crime and Criminal Justice, Prospect Heights, Illinois: Waveland Press Inc.