Scopuri si obiective pedagogice ale procesului de invatamant

Scopuri si obiective pedagogice ale procesului de invatamant

Analiza procesului de invatamant presupune explicarea si intelegerea elementelor componente ale acestuia prezente la nivelul tuturor dimensiunilor sale (dimensiunea functionala - structurala - operationala).

In aceasta perspectiva, avem in vedere: obiectivele procesului de invatamant - continutul  - metodologia - evaluarea.

Obiectivele procesului de invatamant reprezinta

"Finalitatile microstructurale care asigura orientarea activitatii de instruire in plan general, intermediar si concret, in concordanta cu politicile educationale stabilite la nivel de sistem"

"Enunturi cu caracter intentional care anticipeaza o modificare (schimbare) in personalitatea educatului ca urmare a implicarii acestuia intr-o activitate instructiv-educativa"

In sens larg, obiectivele pedagogice presupun intentionalitatea activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane.

In sens restrans, obiectivele pedagogice presupun actiunile concrete realizate de elev sub indrumarea profesorului in cadrul unor secvente de instruire, raportabile la diferite stadii de performanta si de competenta.

Functiile obiectivelor pedagogice vizeaza calitatea actiunii de proiectare si de realizare a activitatii de instruire.

Functia de orientare axiologica a procesului de invatamant. vizeaza rationalizarea demersului pedagogic prin comunicarea - inainte de declansarea actiunii - a scopurilor care directioneaza activitatea de instruire. Comunicate elevilor, obiectivele vor contura directia efortului pe care ei trebuie sa-l faca. Pe baza unor obiective clar formulate, cadrele didactice vor putea mai usor comunica in vederea perfectionarii procesului instructiv-educativ.

Functia de anticipare a rezultatelor scolare. Comunicate elevilor, obiectivele ii motiveaza in procesul complex de invatare. Obiectivele operationale, corect formulate, realizeaza plenar aceasta functie.

Functia evaluativa. In urma derularii procesului educativ, obiectivele devin criterii importante, alaturi de altele, in evaluarea eficientei activitatii desfasurate. Daca la inceput au fost anticipate, obiectivele devin criterii de evaluare, de realizare a feed-back-ului la nivelul procesului de invatamant.

Functia de (auto)reglare. Vizeaza corelarea rezultatelor actiunii didactice cu criteriile de evaluare proiectate la inceputul activitatii in vederea perfectionarii acesteia. Pe baza obiectivelor, se selecteaza, organizeaza si se transmit continuturile invatarii, se aleg strategiile de predare-invatare, formele de organizare a procesului de invatamant, se aleg locurile cele mai adecvate de desfasurare a activitatii de predare-invatare.

Nerealizarea unor obiective (partial sau total) declanseaza reglarea prin mecanismele conexiunii inverse. In concluzie, reglarea derularii procesului de invatamant, pe baza obiectivelor, nu se realizeaza doar la inceputul si sfarsitul procesului, ci are un caracter permanent, permitand o autoreglare a functionalitatii sistemului.

Functiile obiectivelor educationale sunt complementare, nerealizarea uneia va afecta actiunea celorlalte, dar si functionalitatea procesului de invatamant in ansamblul sau. Cunoscandu-le, educatorii trebuie sa urmareasca asigurarea conditiilor realizarii lor, inlaturarea factorilor si elementelor care ar putea diminua manifestarea functiilor obiectivelor.

Clasificari ale obiectivelor educationale

Doua criterii de clasificare:

1. gradul de generalitate al obiectivelor pedagogice;

2. rezultatele asteptate la diferite intervale de timp.

1. gradul de generalitate al obiectivelor pedagogice: se disting trei niveluri de definire a obiectivelor educationale

obiectivele generale sau foarte abstracte (finalitatile si scopurile educatiei);

obiectivele intermediare (cognitive, afective, psihomotorii);

obiectivele concrete sau specifice (obiective operationale)

1. Obiectivele generale cuprind finalitatile si scopurile educatiei. Scopurile desemneaza "obiectivele generale care decurg direct din finalitati" Ele introduc in proiectul pedagogic "notiunea de rezultat, fara sa se poata spune daca el va fi atins".

2. Obiectivele intermediare constituie o punte intre obiectivele generale si cele concrete (operationale), intre primele si actiunea cotidiana.

Obiectivele intermediare se diferentiaza dupa nivelurile si tipurile de invatamant si dupa importanta lor. Obiectivele intermediare sunt specifice fiecarei discipline de invatamant si, in cadrul ei, fiecarui capitol. Daca la nivelul sistemului de invatamant se urmareste realizarea unor obiective generale, la nivelul ciclului si al tipului de scoala se are in vedere realizarea obiectivelor intermediare. Ele sunt precizate in programele scolare.

Obiectivele intermediare constituie "blocurile din care se construieste invatamantul", ele traduc intr-o "forma concreta, detaliata, ideile cu privire la scopuri pe care le avea in minte un profesor bun, idei avand configuratia pe care el o planificase la primul nivel, mai abstract"

Echipele interdisciplinare care elaboreaza programele scolare au in vedere acest nivel al obiectivelor (specific diferitelor "blocuri").

3. Obiectivele concrete sau specifice (operationale) au un caracter concret si sunt realizate in diferite situatii de invatare (lectii sau in afara lor).

In sens larg, prin operationalizare intelegem activitatea de specificare sau de identificare a consecintelor concrete / practice ale unui concept / enunt general si abstract.

2. rezultatele asteptate la diferite intervale de timp:

Dupa rezultatele asteptate, posibile sau probabile la diferite intervale de timp sunt evidente doua categorii de obiective:

a) obiective de performanta, realizabile pe termen scurt, la sfarsitul unei activitati sau set de activitati:

obiective de stapanire a materiei (informatii precise, date, reguli, fapte, etc.);

obiective de transfer operational (disciplinare, intradisciplinar, transdisciplinar);

obiective de exprimare (in rezolvarea situatii-probleme, creatii, compuneri, compozitii, lucrari practice;

obiective exprimate in termeni de continut:

deprinderi intelectuale (a identifica, a clasifica, a selectiona);

strategii cognitive (a sesiza, a rezolva, a crea - probleme, situatii-problema); informatii logice (a defini, a enunta, a raporta, a relationa, a corela);

deprinderi psihomotorii (a executa o actiune / miscare);

atitudini cognitive (a alege o anumita cale de cunoastere bazata pe memorie, gandire, rationament inductiv-deductiv-analogic, inteligenta, creativitate).

b) obiective de competenta, realizabile pe termen mediu si lung, pe parcursul sau / si la sfarsitul unor programe de instruire

obiective cognitive: cunoastere, intelegere, aplicare, analiza-sinteza, evaluare critica;

obiective afective: receptare, reactie, valorizare, organizare, caracterizare;

obiective psihomotorii: percepere, dispozitii, reactie dirijata, reactie automati-zata, reactie complexa.

Operationalizarea obiectivelor instruirii reprezinta o activitate complexa de proiectare sociala si pedagogica bazata pe urmatoarele actiuni:

a) actiunea de deducere a obiectivelor din obiective cu grad mai mare de generalitate;

b) actiunea de adaptare a obiectivelor deduse la conditiile concrete de realizare ale procesului de invatamant;

c) actiunea de prezentare a obiectivelor in termeni de: comportament observabil al elevului; resurse necesare; modalitati de evaluare.

d) actiunea de punere in evidenta a indicatorilor  (criteriilor) pe baza carora un obiectiv dobandeste caracteristica de a fi operational.

Se folosesc, de regula, doua criterii complementare: al performantei si cel al competentei.

Criteriul performantei (comportamental) este expresia nivelului de realizare a unei sarcini de invatare. Indicatorul concret al performantei este comportamentul, actul sau manifestarea vizibila, observabila, masurabila (in plan verbal, psihomotor si atitudinal),.

In proiectul didactic formularea obiectivelor operationale cuprinde:

comportamentul observabil (exprimat prin verbe adecvate),

conditiile de manifestare a comportamentului,

criteriile de evaluare

elementele de continut legate de verbele operationale si produsul actiunii elevului.

Conditiile concrete in care va fi pus elevul pot rezulta din strategia didactica pe care educatorul o va utiliza, iar criteriile de performanta sunt luate in calcul atunci cand se elaboreaza probele de evaluare (dat fiind interdependenta dintre obiective si evaluare).

Pe de alta parte, nu toate obiectivele pot fi operationalizate. De aceea, in afara criteriului performantei (comportamental), trebuie sa folosim un altul complementar: cel al competentei. Acesta din urma se aplica obiectivelor de transfer si obiectivelor de exprimare

O dificultate a operationalizarii obiectivelor de transfer si de exprimare este legata factorul temporal: achizitiile de ordin superior sunt lente si se realizeaza intr-un timp mai mare.

Solutia este de a realiza testari pe esantioane reprezentative in punctele de mare dezvoltare a individului. Aceste teste nu trebuie sa vizeze indeosebi comportamente observabile , ci si teste proiective, alte categorii de teste care sa puna in evidenta schimbarile pe termen lung si masura in care elevii sunt pregatiti pentru viata

O limita a operationalizarii o constituie pericolul unei atomizari excesive a procesului educational. Acest pericol poate fi diminuat prin punerea in evidenta a unitatii dintre cele trei niveluri ale obiectivelor. Educatorii trebuie sa constientizeze tot mai mult faptul ca formularea obiectivelor operationale are la baza obiectivele intermediare si cele generale (din care deriva).

Pe de alta parte, realizarea obiectivelor operationale va contribui la atingerea si a celor de nivel superior; asigurand coerenta si unitate actului operational. Punerea in evidenta a sistemului mai poate fi realizata prin iesirea profesorului din izolarea disciplinara si prin promovarea unei pedagogii centrate pe elev

Taxonomii ale obiectivelor educationale

Reprezinta o clasificare realizata pe criterii riguroase si specifice domeniului stiintelor educatiei (taxonomia sau taxinomia reprezinta  stiinta clasificarilor; in limba greaca, taxis = ordine; nomos = lege).

Modelul cel mai des folosit in realizarea taxonomiilor este cel al clasificarii ierarhice (initiat de Bloom si colaboratorii sai).

Modelul are doua dimensiuni: de continut (din care au rezultat domeniile cognitiv, afectiv si psihomotor) si cea de diferentiere si ordonare a proceselor psihice implicate.