Relatia joc - invǍtare -muncǍ - creatie la varsta scolarǍ

RELATIA JOC - INVǍTARE -MUNCǍ - CREATIE LA

VARSTA SCOLARǍ

Cu toata importanta unanim recunoscuta, jocul nu constituie singura activitate care sta la baza dezvoltarii psihice a copilului pana la varsta scolara.

Si prescolarul invata in cadrul activitatilor sub forma organizata si dirijata, el isi insuseste cunostintele elementare despre mediul inconjurator, i se formeaza deprinderi intelectuale elementare si de comportare civilizata.

Dupa cum stim, pana la varsta de trei ani, copilul invata dupa un program propriu. Invatarea are loc in desfasurarea vietii de toate zilele.

Copilul cunoaste mediul inconjurator, comunica tot timpul cu adultii si astfel isi insuseste unele cunostinte, insa numai acelea care corespund trebuintelor si intereselor sale.

Dupa varste de 7 ani, copilul invata dupa un program al adultului. Acum copilul insuseste cunostintele nu dupa nevoile proprii, ci dupa programa scolara.

Invatamantul prescolar ocupa o pozitie intermediara intre cele doua forme ale invatarii. Prescolarul trebuie sa-si formeze o reprezentare adecvata despre fenomenele din natura, sa-si insuseasca in practica vorbirii reguli gramaticale, sa-si formeze unele deprinderi elementare de numeratie, calcul, desen.

Insusirea acestor cunostinte si formarea deprinderilor nu poate fi lasata pe seama invtarii spontane specifice prescolarului . Insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor cere noi forme organizate de invatare.

Aceste formre se relizeaza in cadrul activitatilor obligatori. La varsta prescolara mare, invatarea capata un caracter mai complex.

Aceste activitati obligatorii care preced invatamantul scolar au tocmai rolul de a-l pregati pe copil pentru scoala.

Pe langa joc si invatare, un rol important in dezvoltarea psihica a copilului il detine si munca in formele accesibile varstei.

Prin joc, invatare si munca prescolarul este pregatit pentru scoala. La intrarea in scoala copilul trebuie sa dispuna de volumul necesar de cunostinte despre mediul inconjurator, despre lucruri, fiinte, anotimpuri, fructe, legume, animale.

Elevii din clasa I se simt atrasi spre scoala mai mult prin aspectul extern al vietii scolare: de a avea ghiozdan, de a sedea in banca. Apoi, ei sunt atrasi de insasi activitatea de invatare, pregatirea temelor, obtinerea notelor.

Elevii din primele doua clase incep sa inteleaga faptul ca nota exprima aprecierea invatatorului.

In ultimile doua clase, motivatia invatarii incepe sa fie mai indepartata (invat bine casa fiu ca tata invatator). La dezvoltarea intelectuala si morala a scolarului contribuie si faptul ca el invata sa lucreze constiincios la lucrul manual, la coltul naturii vii, ingrijitul plantelor si animalelor.

Jocul, invatarea,munca si creatia sunt forme specifice de activitate pe care le intalnim in toate etapele copilariei. Greutatea lor specifica este insa diferita la varste diferite.

Anteprescolarul invata jucandu-se. La prescolar jocul continua sa predomine, insa el incepe sa invete dupa un anumit program si sa indeplineasca unele sarcini date de parinti, chiar daca invatarea si munca mai ales la grupa mica se transforma in joc. Scolarul incepe sa invete cu toata seriozitatea. Aceasta este activitatea lui principala, iar jocul si munca nu au rol subordonat. Insasi invatra este o munca specifica prin care scolarul se pregateste pentru viata, pentru viitor.

Pe langa aptitudinea de a se conforma regulilor jocului mai trebuie sa existe si vointa de a le realiza. Jocul este adesea obositor, cateodata istovitor. Astfel, departe de a se naste din lene, jocul se naste din vointa. Deci, exista un raport mutual intre joc si munca.

Jocul este vestibulul care conduce spre munca, un exercitiu. Putem spune ca activitatea poate trece intr-o alta forma de activitate, atunci cand se schimba locul si rolul individului in sistemul relatiilor sociale. De exemplu intrarea copilului in scoala face ca activitatea de joc sa fie inlocuita cu cea de invatare.

Structurarea si functionarea diferitelor elemente ale activitatii fac ca ea sa apara in forme diverse ce pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

1) dupa natura produsului, activitatea poate fi predominant materiala sau predominant spirituala;

2) dupa procesul psihic  poate fi : cognitiva, afectiva, volitiva;

3) dupa locul ocupat poate fi: principala si secundara;

4) dupa evolutia sa ontogenetica se clasifica in : joc , invatare didactica, munca productiva, creatie;

5) dupa gradul de constientizare : constienta, automatizata.

Jocul contine si momente de invatare, munca are momente de creatie, iar creatia fara a se identifica total cu munca, este in mare parte munca.

Astfel, omul invata tot timpul, la orice varsta dar de fiecare data altfel si altceva.

Jocul poate fi la un moment dat activitate principala, la un moment dat activitate secundara.

Fara ase confunda, dar si fara ase opune total, intre diversele forme ale activitatii umane exista si elemente comune si elemente proprii specifice.

Popescu Neveanu ilustreaza in imaginea de mai jos aceasta relatie intre activitatile psihice.

,, Vrei sa inveti stiintele cu usurinta?

Incepe prin a-ti invata limba!"

Condillac