PERIOADA 0-3 ANI

Obiective operationale:

Dupa lectura acestui capitol, ar trebui sa reusiti sa

Descrieti  starile noului nascut

Prezentati pasii dezvoltarii motricitatii in primii trei ani de viata

Caracterizati dezvoltarea senzoriala timpurie

Redati caracteristicile perceptiei in primii trei ani de viata

Prezentati principalele elemente ale memoriei

Redati pasii principali ai dezvoltarii limbajului

Prezentati dezvoltarea sociala in primul an de viata accentuand problematica atasamentului si a temperamentului

Aratati care sunt principalele progrese in dezvoltarea sociala in intervalul 1-3 ani

1.Dezvoltarea fizica

In primul an se inregistreaza cel mai accelerat ritm de crestere din intreaga viata postnatala - la cinci luni copiii isi dubleaza greutatea, la 1 ani si-o tripleaza. De asemenea, copiii cresc in lungime cu 50%. Se modifica si conformatia corpului, capul detinand o proportie mai mica din corp.

Ulterior rata de crestere, desi inca ridicata pana la trei ani, incetineste progresiv.

Dezvoltarea fizica permite achizitia progresiva a abilitatilor motorii.

Factorii de mediu pot afecta orarul dezvoltarii motorii, accelerand sau incetinind anumite achizitii.

1.A. Starile noului-nascut

Aceste stari au putut fi identificate si la prematuri, deci mult inaintea varstei de 9 luni. Ele au fost sintetizate de Prechtl si Beintema (1964).

In somnul calm copilul nu poate fi trezit, nici daca asupra sa actioneaza diferiti stimuli. In stare de somn activ sunetul sau lumina puternica declanseaza grimase sau zambete in timpul somnului. In stare de veghe calma copiii zambesc sau raspund prin supt la stimuli. Veghea activa este initiata sau mentinuta de un mediu interesant. Plansul este declansat de stimuli neplacuti - frig, foame, durere, faptul de a fi lasat din brate sau a fi "restrans" in mobilitate. Poate incepe cu scancete usoare, miscari fine si poate merge in crescendo pana la un plans spasmodic sau lovirea cu putere din picioare.

Noul nascut isi petrece 16 h in somn, comparativ cu un batran care doarme in jur de 5-6 ore. La inceput perioadele de somn sunt egal distribuite (de exemplu, de la 6 la 10 inainte de masa, de la 2 la 6 dupa amiaza, de la 10 la 2 noaptea). Deja la 2 luni majoritatea copiilor dorm cel mai mult intre 10 si 2 noaptea si cel mai putin intre 2 si 6 dupa amiaza. In acelasi timp, creste intervalul de timp petrecut in stare de veghe activa. Acesta prelungire a perioadelor de somn s-a crezut a fi exclusiv sub control maturational, dar se stie acum ca exista si factori culturali implicati. De exemplu, in Africa exista la copii obiceiul de a dormi in continuare perioade mai scurte si distribuite de timp.

Tipuri de somn 50 % din somnul noului nascut este somn activ sau REM (fata de adulti la care procentajul este de doar 20%). Perioadele de REM sunt amestecate neregulat cu perioadele de non-REM, inclusiv la inceputul somnului.

Nici caracteristicile EEG nu diferentiaza intre stadiile somnului. Abia la 3 luni se intampla acest lucru, varsta la care apare si declansarea somnului prin somn non-REM.

Plansul. Contrar parerii comune, copilul normal isi petrece mai putin de 10% din timp in plans. Rapid apare o diferentiere a tipurilor de plans in: plans de foame, care incepe cu un scancet, si apoi creste tot mai sustinut si mai tare; plans de suparare, care se declanseaza brusc, tare, si plans de durere, care incepe printr-un oftat inalt, de intensitate mare, iar apoi este urmat de un plans puternic.

Copiii nu numai ca pot plange de la inceputul vietii, dar au si capacitatea de a se calma singuri, cand sug, sau atunci cind sunt luati in brate, leganati si/sau cand li se vorbeste.

La 5 luni deja starile sunt stabile, tranzitiile de la o stare la alta sunt previzibile, si nu mai exista o atat de pronuntata dependenta de parinti.

B. Dezvoltarea motorie

I.Reflexele noului nascut

Reflexul este o reactie automata, precablata la un anumit stimul, permitand copilului sa reactioneze organizat si adaptativ la un stimul, chiar inainte ca el sa aiba sansa de a invata. Ele sunt controlate subcortical, de aceea disparitia ulterioara a unora dintre ele este indicator al dezvoltarii cortexului.

Multe din aceste reflexe au rol de supravietuire sau ofera protectie.

Dintre reflexele care dispar:

Reflexul Moro - la lumina sau zgomot puternic, sau atunci cand copiulul este "scapat", apare extensia bratelor, picioarelor, degetelor, urmata de aducerea lor pe linie centrala, cu inchiderea palmelor

Reflexul "rooting" - intoarcerea capului in directia stimulului; dispare la 9 luni

Reflexul darwinian sau de prindere - la stimularea palmei cu un obiect, flexia degetelor si prinderea stransa a obiectului ; slabeste la 3 luni, dispare la 1 an

Reflexul Babinski - stimularea talpii face ca degetele sa se rasuceasca inafara, cu incovoierea talpii

Reflexul de mers - dispare la 3 luni

Reflexul de inot - dispare la 3 luni

Exista si reflexe care persista toata viata, cum ar fi:

Clipitul

Stranutatul/tusitul

Respiratia

Reflexul pupilar - dilatarea pupilei la intuneric, contractia acesteia la lumina

II. Motricitatea voluntara

Incepe sa se dezvolte in jur de 4 luni.

Principalele achizitii constau in:

Controlul pozitiei capului - treptat poate fi ridicat si mentinut vertical

Rostogolirea corpului (2-5 luni)

Pozitia sezanda (5-8 luni)

Pozitia verticala - cu sprijin (5-10 luni)

fara sprijin (10-14 luni)

Mersul (11-14 luni)

Mersul in patru labe (11-12 luni)

Prinderea obiectelor (7-10 luni)

Urcatul scarilor (2 ani)

Saritura pe loc - chiar intr-un picior (3 ani)

III. Dezvoltarea senzoriala

Sensibilitatea tactila si dureroasa

Dupa nastere, atunci cand copilul e atins pe obraz intoarce capul in directia stimulului si incepe sa suga (rooting reflex).

Sensibilitatea dureroasa exista la nastere, manifestandu-se comportamental prin intensificarea plansului, si neurofiziologic prin indicatori precum: cresterea nivelului de endorfine din sange, cresterea presiunii sangvine si a ritmului cardiac, transpiratie, retractie a membrului stimulat dureros, expresivitate faciala.

Sensibilitatea gustativa

La cateva ore dupa nastere copiii disting intre gusturile acru, dulce si amar, avand expresii faciale diferite pentru fiecare dintre acestea. Gustul dulce favorizeaza poate eliberarea de endorfine, de aceea este preferat, solutiile dulci fiind folosite pentru calmarea durerii si linistirea bebelusilor.

Sensibilitatea olfactiva

Nou-nascutii disting intre mirosuri placute (vanilie) si neplacute (peste crud, oua stricate). La 16 ore dupa nastere localizeaza anumite mirosuri, iar la sase zile disting intre mirosul mamei si al altei femei in aceeasi stare fiziologica (post-partum).

Sensibilitatea auditiva

Exista o reactie de orientare spre stimuli auditivi de intensitate mare, chiar la prematuri. De asemenea exista preferinta pentru vocea mamei, manifestata in primele 15 minute - 3 zile dupa nastere.

Tot la 3 zile discrimineaza intre cuvintele familiare si cele noi, iar la o luna face discriminari intre foneme ("p" si "b").

Sensibilitatea vizuala

Desi nici retina nu e matura, nici nervul optic nu este mielinizat complet, nici cortexul vizual nu e matur pana in luna a 4-a, exista abilitati surprinzatoare chiar la nou-nascuti. Acestia clipesc la lumini puternice, urmaresc cu privirea stimuli, mai ales in miscare, caracterizati prin luminozitate mare sau culoare.

Acuitatea vizuala - capacitatea de a distinge detaliile - este redusa, neatingand nivelul adult decat incepand cu luna a sasea.

Un traseu similar este cel parcurs de capacitatea de detectare a contrastului - acesta fiind reprezentat de diferenta de luminozitate dintre partile inchise si cele deschise ale unei figuri. Initial nu percep decat contrastele puternice.

Abilitatea de distingere a culorilor (rosu, verde, galben de alb, sau rosu de verde) este prezenta de la nastere.. Dar conurile nu sunt mature pana la 4 luni, de aceea albastrul poate fi distins doar incepand cu aceasta varsta.

2. Dezvoltarea perceptiva si cognitiva

Exista o dezvoltare   perceptiva si cognitiva mult mai rafinata decat presupunea Piaget.

Aceste abilitati perceptive nu sunt neaparat transparente motor.

2.A. Perceptia

Trebuie facuta o distinctie clara intre ceea ce pot si ceea ce prefera sa perceapa copiii, ei optand pentru stimulii care au validitate ecologica crescuta, deci si valoare adaptativa mai mare.

Copiii prefera unghiuri, contururi, arii de contrast (au acuitate vizuala mica, deci nu percep detaliile mici), detalii externe ale stimulilor (exista efectul externalitatii: la 0-1 luna selecteaza doar contururile, pe la 2 luni exploreaza si detaliile interne), detalii mai mari.

De asemenea s-a demonstrat si faptul ca nou-nascutii prefera contururile tip fata umana.

La 9 saptamani prefera contururile curbe, si stimulii de complexitate moderata (cu mai mult de 5 colturi, dar mai putin de 20).

La 4 luni prefera simetria si orientarea stimulilor sau miscarea lor pe verticala, mai putin decat in plan orizontal sau oblic.

La 7 luni observa contururile subiective (triunghiul lui Kanizsa, iluzia lui Poggendorff - Psihologie Cognitiva, M. Miclea, 1999, pag 83), dovada ca deja functioneaza corespunzator principiile gestaltiste.

PERCEPTIA TRIDIMENSIONALITATII

Eleanor Gibson a realizat numeroase experimente folosind asa-numita fanta vizuala (visual cliff), o masa experimentala, avand o suprafata cu un patern tip tabla de sah, acoperit cu sticla. Jumatate din suprafata se afla la nivelul solului. Pana la 6-7 luni copilul traverseaza fara probleme si aceasta parte a mesei. La 7-8 luni, cand e chemat sa traverseze partea "joasa" a mesei, copilul refuza, protesteaza, dovada ca a aparut perceptia adancimii. Exista insa experimente care demonstreaza ca deja la 2 luni, cand inca cei mici nu pot sa se deplaseze singuri, rata lor cardiaca scade atunci cand privesc partea "periculoasa", indicand ca proceseaza mai profund informatia, deci percep o diferenta de adancime .

Campos a formult o ipoteza conform careia un rol important in dezvoltarea perceptiei adancimii e jucat de dezvoltarea autodeplasarii.

PERCEPTIA INTERMODALA (INTEGRAREA SENZORIALA)

In primul rand, copilul integreaza informatia vizuala, olfactiva si auditiva despre mama, imediat dupa nastere.

Meltzoff a realizat o serie de studii aspura capacitatii de integrare senzoriala. Astfel, bebelusilor de patru saptamani li s-a dat sa suga fie o suzeta obisnuita (un lot experimental), fie una cu protuberante (celalalalt lot). Apoi, li s-au prezentat doi stimuli vizuali, doua mingi potocalii, una neteda si una cu protuberante. S-a demonstrat astfel ca apare o preferinta vizuala pentru stimulul similar celui care a fost explorat tactil anterior, ceea ce presupune existenta unei integrari a informatiei tactile cu cea vizuala.

PERCEPTIA OBIECTELOR

Din punctul de vedere al lui Piaget, nu putem vorbi despre perceptia obiectului inainte de varsta de 9 - 12 luni. Paradigma piagetiana se bazeaza insa pe masurarea unui comportament motor.

Daca insa sunt masurate abilitatile perceptuale in sine, se pare ca deja o conceptualizare a prezentei obiectului apare de la 3 - 4 - maximum 5 luni. Experimente importante in acest sens au fost realizate de Elizabeth Spelke si Renée Baillargeon.

Spelke a lucrat cu copii de 3 luni si jumatate si a ajuns la concluzia ca acestia percep obiectele ca fiind:

unitati coezive (formate din parti unificate intr-un intreg)

delimitate (distincte) din punct de vedere spatial si

continue spatio-temporal.

Comportamentul masurat este reactia de surpriza atunci cand se violeaza unul din aceste principii.

De exemplu, Spelke a demonstrat ca exista deja la 3 luni distinctia obiect - fundal, folosind drept fundal un panou albastru, iar ca obiect un cilindru portocaliu. In faza 1, cand obiectul se deplasa spre el, copilul nu era surprins, deci i se parea normala desprinderea obiectului de fundal. In faza a 2 a, cand doar o jumatate din obiect se deplasa cu jumatate de fundal inspre copil, acesta avea o reactie de foarte mare surprindere. Acest experiment demonstreaza ca deja copiii de 3 luni inteleg ca un obiect este altceva decat fundalul.

Un alt tip de experimente a demonstrat ca un obiect este perceput ca fiind continuu chiar daca se deplaseaza prin spatele unui ecran.

Copiilor li se prezenta un cilindru lung aflat in spatele unui paralelipiped, partial ocluzat, fie static, fie deplasandu-se impreuna cu acesta. Apoi fie li se prezenta acelasi cilindru lung, fie doua bucati cilindrice mai scurte, separate chiar in zona "acoperita" de paralelipiped. Se presupune ca daca a aparut habituarea la prima imagine si a copilul a perceput cilindrul ca fiind intreg, nu ar fi surprins la vederea cilindrului lung, ci la vederea celor doua "capete" cilindrice.

Daca stimulii au fost prezentati static, nu a aparut reactia in nici o situatie, deci poate nu a existat o procesare destul de adanca a informatiei. Insa daca stimulul a fost in miscare, copilul pare sa fi reusit sa extraga informatia necesara pentru a percepe obiectul ocluzat ca fiind un intreg.

Concluzia este ca exista o perceptie distincta a obiectelor deja la 3 - 4 luni, evidentiabila insa doar in sarcini perceptuale, si mai ales daca stimulii sunt in miscare.

Baillargeon a lucrat la randul sau cu copii de 3 luni si jumatate, folosind un ecran care se ridica si cobora intr-un unghi de 180 de grade. Copiii erau habituati cu ecranul si cu miscarea acestuia. In faza de test ecranul se oprea intr-un obiect; iar copilul nu era surprins. Dar daca in alta situatie ecranul trecea prin obiect si obiectul disparea, copilul manifesta reactia de surprindere, dovedind ca pentru el exista o reprezentare a acestui obiect. In functie de consistenta obiectului, copilul isi dadea seama ce obiect poate sau nu sa fie deformat (burete vs. cub de lemn)

2.B. Memoria

Psihologia traditionala considera ca nu se poate vorbi despre memorie inaintea varstei de 3 - 4 ani.

Exista insa o serie de comportamente care sugereaza ca trebuie sa existe o codare si memorare a informatiei inca de timpuriu

Exemple:

Habituarea - pentru a aparea reactia la un stimul nou trebuie sa se recunoasca stimulul vechi ca fiind unul intalnit anterior.

Recunoasterea obiectelor, persoanelor, rutinelor devenite familiare pentru copil.

Imitatia - deja la 9 luni imitatia e amanata pentru 24 de ore (deci cu mult inaintea varstei de 1 an si 9 luni postulata de Piaget).

Invatarea conjugata - experimentele de demonstrare a conditionarii (Rovee - Collier) arata ca deja la 3 luni copilul isi aminteste cum gestul motor ii produce placere si face transferul invatarii.

Toate aceste comportamente demonstreaza ca exista memorie inca de timpuriu.

Incercand o sistematizare a tuturor datelor experimentale disponibile pana in prezent , Nelson (1995) a propus existenta unor sisteme mnezice care nu sunt neaparat identice cu cele de la adulti si anume:

MEMORIA EXPECTANTELOR VIZUALE

Haith a demonstrat, folosind sarcini de anticipare vizuala, ca de la 3 luni se pot pune in evidenta expectante ale copiilor pentru evenimente spatio - temporale pe care nu le pot controla, pentru secvente simple: dreapta - dreapta - stanga, dreapta - dreapta - stanga. Locatia neurofiziologica de care depind aceste comportamente este o regiune din zona lobilor frontali numita Frontal Eye Field, care ar controla outputul ganglionilor bazali (striatum).

CONDITIONAREA

A fost evidentiata prin experimente de intarire conjugata, si este pusa pe seama activitatii cerebelare. La 2 luni copiii retin 3 zile ceea ce au invatat, la 3 luni - 8 zile, iar la 6 luni - 2 saptamani. Daca la 3 luni, dupa 13 zile invartim caruselul (amorsa), iar in a 14-a zi il legam iar de piciorul copilului, acesta demonstreaza ca isi aminteste sa miste piciorul pentru a deplasa caruselul.

MEMORIA PREEXPLICITA

Raspunde de preferinta pentru nou a copiilor (pentru ca sa existe habituarea trebuie sa existe reprezentarea vechiului stimul cu care sa il comparam pe cel nou). Intre 2 luni si 1 an copiii pot pastra in memorie stimuli vechi pana la 15 minute. In acest tip de memorie este implicat hipocampusul, chiar daca nu e perfect matur inainte de 2 ani. Preferinta pentru nou e existenta inca de la nastere. Sarcinile folosite pentru acest tip de memorie sunt cele de habituare.

MEMORIA EXPLICITA PROPRIU-ZISA

Este evidentiata prin sarcini de coordonare a informatiei din mai multe modalitati senzoriale si construirea de scheme de actiune pe baza informatiilor achizitionate anterior. Permite performanta la sarcini de recunoastere a obiectelor (clasic piagetiene). Intra in functie la 1 an, fiind implicat hipocampusul si alte arii (cortex enthorinal si arii din temporalul inferior).

Tot un sistem explicit ar putea fi si cel ce guverneaza memoria de lucru (cortexul dorso-lateral prefrontal - aria 46 ) - care se manifesta cand nu mai exista eroarea A non B, dupa 12 - 18 luni.

S-ar parea ca exista chiar inaintea varstei de 2 ani si o memorare a unor secvente de evenimente, persistenta chiar saptamani sau luni de zile.

O explicatie pentru faptul ca anumite evenimente nu mai pot fi reactualizate ar consta in faptul ca reprezentarea exista intr-o forma nonverbala, si nu mai poate fi redata verbal. Alte explicatii sugereaza fie ca nu mai avem suficiente amorse pentru a ne actualiza experientele timpurii, fie interactiunile cu adultii ne-au reconstruit trecutul.

2.C. Limbajul

I. PERIOADA PREVERBALA

Dezvoltarea limbajului incepe cu perioada preverbala, cand se dezvolta doua categorii de abilitati:

1. Fonologice (care le permit copiilor sa discrimineze si sa reproduca sunetele)

2. Comunicative (care fac posibil schimbul de intentii si semnificatii cu "interlocutorii")

Aceste abilitati il pregatesc pe copil pentru achizitia limbajului

1. Dezvoltarea fonologica

a. Perceptia limbajului

DeVilliers si DeVilliers (sfarsitul anilor '70) au demonstrat ca deja la nastere exista o preferinta pentru limbaj, care iese in evidenta atunci cand se compara limbajul cu muzica instrumentala sau alte succesiuni de sunete ritmice.

De asemenea de la nastere apare si o lateralizare a perceptiei sunetelor (perceptia cuvintelor in emisfera stanga, iar a muzicii in emisfera dreapta)

Preferinta copiilor se indreapta catre un anumit stil de limbaj, cel adresat de obicei copiilor: motherese (vorbire adult-catre-copil) care are structuri sintactice mai simple, pauze lungi, ritm lent, tonalitate ridicata a vocii. Aslin a aratat ca exista o preferinta pentru acest limbaj chiar din primele zile, chiar daca vorbeste altcineva decat mama.

La 4 luni, copiii prefera succesiuni de sunete, chiar fara sens, dar care pastreaza paternul limbajului vorbit. Se pare ca asa reusesc copiii sa decupeze unitatile cu sens din fluxul vorbirii. De asemenea exista si o preferinta pentru vocea mamei, dar numai cand aceasta foloseste "motherese".

Una dintre teoriile care incearca sa explice preferinta pentru limbaj si vocea umana propune ipoteza conform careia preferinta pentru vocea umana este un raspuns intarit de-a lungul dezvoltarii intrauterine. S-a demonstrat de exemplu ca apare preferinta pentru stimuli verbali la care copiii au fost expusi prenatal - povesti citite in ultimele saptamani de viata intrauterina (DeCasper), mai precis pentru paternul sonor al acestora. Aceasta preferinta rezultata in urma experientei intrauterine presupune o memorie a stimulilor.

Exista si o capacitate de a categoriza sunetele ( B si P), manifesta deja in prima luna de viata. Discriminarea apare si cand sunetele sunt introduse in cuvinte (diferenta intre R si L in cuvintele "Marana" si "Malana").   Aceste distinctii ies cel mai bine in evidenta cand adultul i se adreseaza in "motherese".

Toate aceste abilitati timpurii au dus la concluzia ca trebuie sa existe o capacitate innascuta in perceptia si analiza limbajului, datorita aparitiei timpurii a acestor abilitati si a faptului ca abilitatile de percepere a contrastelor fonetice sunt universale.

Copiii de 6 luni englezi pot percepe diferente fonetice din limbile ceha, hindi, japoneza, dialecte nord-americane, abilitatile lor fiind chiar mai bune decat cele ale adultilor. Aceasta abilitate se stinge in jur de 9-12 luni, dar nu definitiv - cand un copil este expus inaintea varstei de 2 ani unei limbi straine, chiar daca el n-o va invata, va reusi totusi sa isi mentina abilitatea de opera distinctii fonetice in acea limba chiar la varsta adulta (experimentele au fost realizate cu copii englezi expusi la limba hindi).

Capacitatea de clasificare a stimulilor echivalenti din punct de vedere fonologic este deja prezenta la 6 luni. Un "pa", indiferent cum si de cine e pronuntat, inseamna acelasi lucru.

Toate aceste experimente indica faptul ca exista o perceptie categoriala a stimulilor auditivi, ce pare a fi innascuta.

Aceasta capacitate de categorizare exista si pentru culori, deci este posibil ca sa fie vorba despre o capacitate innascuta de categorizare nonspecifica.

Perceptia categoriala a stimulilor auditivi apare si la alte mamifere (maimute antropoide), deci poate ca limbajul a evoluat ca si consecinta a acestor abilitati timpurii.

b.Producerea limbajului

Se considera ca din punctul de vedere al producerii limbajului perioada de 4 - 6 luni este cea decisiva, pentru ca acum apare lalatia. Se considera ca acest proces ar fi controlat maturational (exista un ceas biologic care o declanseaza) si ar fi deci independent de invatare deoarece:

apare la aceeasi varsta indiferent de loc, cultura etc, la toti copiii;

apare chiar daca parintii sunt surzi, deci copiii nu sunt auziti si emisiile lor verbale nu sunt intarite, sau daca insusi copilul nu se poate auzi;

nu s-a demonstrat ca intre 4 - 6 luni am putea intari selectiv anumite sunete produse de copil.

Totusi, dupa aceasta perioada, invatarea devine importanta (la copiii surzi aceste abilitati se sting). La copiii traheotomizati apare invatarea vocalizarilor (dupa scoaterea tubului) dar ea este mai redusa calitativ si cantitativ decat la cei normali.

Pana la varsta de 10 luni se pare ca vocalizarile copiilor sunt identice. Ulterior dispare acea echivalenta a vocalizarilor (copiii romani, francezi, englezi "povestesc" diferit). Aceasta varsta este deci un punct de convergenta al stingerii capacitatii de discriminare fonologica "universala" si a celei de producere nediscriminativa de sunete.

Perioada preverbala este perioada de asigurare a repertoriului de vocalizari pe care copilul le va folosi mai tarziu.

2. Dezvoltarea abilitatilor comunicative

Se pare ca din primele luni copiii pot trimite si primi mesaje (modularea plansului la 2 luni si reactia la mesajul parintilor). Sunt in stare sa directioneze atentia celorlalti, atat vocal cat si manual (spun, fac ceva) si raspund directionarii atentiei de catre ceilalti (mama arata cu degetul, copilul se uita). Devin tot mai competenti in folosirea contactului vizual pentru initierea, mentinerea si terminarea comunicarii (dialogului).

Comunicarea intentionala apare abia catre un an si are doua parti:

protoimperativa - copiii folosesc un anumit gest pentru a obtine ce vor, si

protodeclarativa - nu numai solicita, ci ofera si un comentariu despre ceva ce le-a atras atentia si despre care doresc sa-si impartaseasca impresia.

O alta abilitate comunicativa precoce e cea de stabilire a unui dialog non-verbal: invata sa fie cuminti cand adultul comunica ceva, sa "raspunda" in pauze, si adora jocul de-a ascunsa - "cucu-bau".

II. PERIOADA VERBALA

1. Perioada cuvintelor izolate

Acestea apar la 10 - 13 luni, numarul cuvintelor intelese fiind, se presupune, mai mare decat cel al cuvintelor produse. Urmeaza o explozie lingvistica, la 14 luni copilul achizitionand 44 de cuvinte pe saptamana. Aceste prime cuvinte se refera la obiecte sau fenomene mai pregnante, mai familiare si mai importante pentru copil.

Bloom a incercat sa le grupeze pe categorii. Primele cuvinte se refera la:

membrii familiei

animale familiare

vehicule

jucarii

alimente

obiecte casnice (cana)

parti ale corpului

articole de imbracaminte

De obicei sunt (SUBSTANTIVE), plus ACTIUNI (verbe si adverbe), cuvinte relationale ("mai"), termeni locationali (aici, acolo) si termeni pentru salut ("tai-tai" si "pa").

Katherine Nelson a aratat ca exista doua stiluri de achizitie a limbajului:

Stil referential (vizibil in preponderenta achizitiei unor nume de obiecte)

Stil expresiv (preponderenta termenilor cu conotatie personala sau sociala: da, nu, gata, vreau, te rog).

Stilul adoptat de copil s-ar parea ca depinde de stilul de adresare al mamei.

O alta caracteristica a acestor prime cuvinte consta in faptul ca atat cuvintele in sine, cat si semnificatia acestora sunt diferite de cuvintele adultilor, adica se refera la prototipul categoriei, nu la concept: "cutu" inseamna doar catelul din vecini, intr-o prima faza.

Copilul invata mai repede cuvinte-prototip, cu grad mediu de generalitate, si doar apoi ajunge la categoriile superioare si inferioare (invata "catel" inainte de "dalmatian" sau "animal").

Primele cuvinte ale copiilor se caracterizeaza prin doua tipuri de erori:

Suprageneralizare - folosesc acelasi termen pentru obiecte asemanatoare perceptual si functional ("pisica" este si catelul si veverita; chiar daca stie diferenta nu poate produce un cuvant nou).

Subgeneralizare - "pisica" este doar cea pe care o are acasa, nu si cea din vecini.

O alta caracteristica a acestor cuvinte e ca pot avea caracter de holofraze - inglobeaza semnificatia unei intregi propozitii, deci semnificatia lor poate fi variabila si dependenta de context.

La aceasta varsta apare si "inventia de cuvinte", care nu e caracteristica doar pentru limbajul oral, ci si pentru cel al semnelor - la copiii surzi apar semne noi rezultate din alaturarea altor doua semne.

Initial copiii folosesc limbajul pentru exprimarea sentimentelor si dorintelor, dar apare un decalaj intre exprimarea verbala si expresivitatea emotionala (cu 5 secunde inainte de a spune ceva dispare expresia emotionala, iar dupa ce rostesc cuvantul aceasta revine). Abia la 20 de luni ajung sa sincronizeze expresia verbala si non-verbala. De asemenea le este mai usor sa exprime prin cuvinte emotii pozitive decat emotii negative, poate pentru ca cele pozitive sunt procesate in emisfera stanga, iar cele negative in dreapta, iar in stanga coordonarea informatiei se presupune ca s-ar face mai usor.

2.Emisii de doua cuvinte (de la 18 luni)

Aceasta este "perioada limbajului telegrafic" - lipsesc articolele, conjunctiile, prepozitiile si verbele auxiliare. Limbajul nu e articulat din punct de vedere morfologic (plural, timpurile verbelor). Copilul alatura cuvinte in mai multe categorii de relatii semantice. Brown (1973) a delimitat 8 categorii de relatii semantice:

Agent - actiune ("mama da")

Actiune - obiect ("bat mingea")

Agent - obiect ("mama lapte")

Actiune - locatie ("stai scaun")

Obiect - locatie ("cana masa")

Posesor - obiect posedat ("tata masina")

Obiect - proprietate ("minge mare")

Obiect - pronume demonstrativ ("masina aia")

Copilul mai exprima astfel si recurenta ("mai lapte") sau nonexistenta ("gata soarele").

De multe ori expresiile copilului sunt inedite. El genereaza propozitii pe baza unui sistem de reguli pe care l-a dobandit, depasind imitatia.

Din punct de vedere sintactic, incepe sa inteleaga ca ordinea cuvintelor implica sensuri diferite (in engleza, in romana ordinea e mai putin stricta). Poate tocmai aceasta sensibilitate la ordinea sintactica ar face diferenta dintre om si cimpanzeu de exemplu.

Limbajul la 3 - 4 ani

In aceasta perioada apar progrese la nivelul sintaxei:

achizitionarea morfemelor gramaticale (pluralul, acordul, timpurile verbelor); aceasta e identica pentru toti copiii (studiile au fost realizate cu copii vorbitori de limba engleza)

suprageneralizarea regulilor gramaticale (folosesc imperfectul pentru toate actiunile; in engleza aplica regulile verbelor regulate la cele neregulate)

apare capacitatea de utilizare a negatiilor si interogatiilor;

apare capacitatea de legare a propozitiilor intre ele

Progrese la nivel semantic

semantica propozitionala (isi dau seama ca prin combinarea cuvintelor in propozitii se poate obtine un sens nou);

semantica lexicala (invata tot mai precis sensul cuvintelor achizitionate, care pana la 6 ani sunt aproximativ 14.000).

semantica relationala (folosesc acele cuvinte al caror sens depinde de tipul relatiei implicate: "mare" exista numai daca exista "mic"; "mare-mic" se achizitioneaza mai repede decat "inalt-scund", "mult-putin").

In general, parintii nu corecteaza eroarea gramaticala, ci eroarea de adevar, sensul.

Progrese la nivel pragmatic

reusesc sa-si mentina atentia pe un anumit subiect de conversatie

incep tot mai mult sa-si exprime starile psihice ("imi pare rau"), dar si implicarea in actiuni viitoare ("promit ca")

incep sa realizeze ca semnificatiile cuvintelor pot fi diferite de ceea ce se spune realmente (ceea ce autistii nu pot sa faca)

sunt in stare sa infereze si ce nu e formulat la modul explicit

exista dovezi ca apare un non-egocentrism in ceea ce priveste emisiile verbale: altfel ii explica unui copil de 2 ani sau unui adult - isi moduleaza limbajul in functie de varsta interlocutorului, deci isi dau seama de modelul mintal al acestuia

doi copii mici pot comunica intre ei daca subiectul este simplu si le e cunoscut. Se pare ca sunt in stare sa moduleze ceea ce spun in functie de ce se presupune ca stie sau nu stie interlocutorul - deci isi reprezinta cunostintele interlocutorului

3. Dezvoltarea sociala

3.A. Perioada 0-12 luni

Se considera ca nou nascutul este dotat deja cu abilitati sociale:

v    capacitatea de a-si semnaliza propriile nevoi (psihologice si fiziologice) astfel incat cei din jur sa le poata percepe si sa raspunda la ele;

v    detectarea contingentelor dintre propriul comportament si consecintele acestuia

v    detectarea stimulilor sociali

v    acordarea la comportamentele adultilor

S-a realizat un experiment in care copii de cateva zile erau dati in grija a doua categorii de asistente: categoria A de asistente, care trebuiau sa raspunda de fiecare data cand un copil plangea, interactiunea fiind insa superficiala; categoria B de asistente, care nu raspundeau de fiecare data, existand insa un timp mai mare de interactiune la fiecare apropiere de copil. Dupa 10 zile, copiii s-au adaptat la stilul asistentelor, dar cei ingrijiti de asistente categoria B au reusit sa-si echilibreze mai repede si mai bine ritmurile de somn si de alimentare. Daca asistentele se inversau, copiii erau contrariati, dovada ca a aparut intr-un timp foarte scurt nu doar adaptarea la un stil particular de interactiune, ci si capacitatea de a discrimina intre stiluri diferite.

Ulterior, se accentueaza relatia de reciprocitate dintre copil si persoana cu care interactioneaza. Copilul isi coordoneaza privirea cu gesturile manuale si ajunge chiar sa evite voluntar stimularea, deci e apt de un veritabil "dialog" cu adultul. Raspunsurile copilului functioneaza ca adevarate intariri pentru adult, si in acest mod inca din primele luni de viata intra in joc un sistem de intariri mutuale.

Exista o sincronizare mare intre emisiile protoverbale si non-verbale ale copilului si cele ale mamei. Nu se poate vorbi de reciprocitate adevarata pentru ca de cele mai multe ori adultul este cel care initiaza comunicarea, insa copilul este "de acord" sa raspunda la provocare.

Intr-un experiment cu copii de 3 luni, mamele au fost asezate in fata lor, cu o expresie "inghetata" a fetei (still face). Intr-un timp foarte scurt copiii si-au dat seama ca ceva nu este in regula si au inceput sa protesteze - chiar printr-un plans zgomotos - pentru a-si face mamele sa revina la expresivitatea obisnuita.

Intr-un alt experiment, copiii isi puteau vedea mamele prin intermediul unui circuit TV inchis. Atunci cand interactiunea avea loc "in direct" copiii erau multumiti, ca si atunci cand mama s-ar fi aflat in fata lor. Cand insa li se prezenta o inregistrare a mamei, mesajele acesteia nemaifiind contingente cu cele ale copilului, aparea un protest instantaneu.

Studiile realizate in cazul copiilor cu mame depresive sugereaza ca apatia acestor copii se poate explica prin nesincronizarea interactiunilor mamei cu copilul.

I. EMOTIILE

Se considera ca la nastere copilul are deja capacitatea de a-si manifesta interesul, distresul, dezgustul.

La nou nascut exista si un zambetul spontan, reflex, care abia la 3 - 6 saptamani se transforma in zambet social.

In jurul varstei de 2 - 4 luni se considera ca ar aparea si mania, surpriza, tristetea.

Principala achizitie din punct de vedere emotional in primele 6 luni de viata este sentimentul de frica. Paradigmele folosite pentru evidentierea fricii sunt:

fanta vizuala (visual cliff) - frica de inaltime - la 5 - 7 luni copilul refuza sa parcurga fanta vizuala, acest comportament fiind insotit de cresterea ratei cardiace. Aceleasi reactii se manifesta si atunci cand copilul este ridicat brusc in sus.

frica de persoane straine - la 5 - 6 luni distinge persoanele cunoscute de cele necunoscute, iar la 6 luni respinge persoanele nefamiliare. La 7 - 10 luni respinge mult mai clar interactiunea (unii copii intorc privirea, nu se lasa luati in brate). La 12 luni, frica de straini e insotita de anxietatea de separare.

II. ATASAMENTUL

Atasamentul este definit ca fiind relatia afectiva preferentiala, selectiva ce se stabileste cu una sau mai multe persoane de referinta.

Exista multiple explicatii oferite pana in momentul de fata atasamentului:

Ipoteza biologica - fiecare individ se naste cu capacitatea de a se atasa de o persoana de referinta, atasamentul fiind in ultima instanta o forma de imprinting.

Harlow a realizat un experiment pe maimutele Rhesus, separand puii de la nastere si ducandu-i la o mama surogat, fie de sarma, dar dotata cu o sticla de lapte, fie de plus, dar fara dispozitiv de hranire. Cand au fost puse sa aleaga, maimutele au ales mama de plus. Maimutele "obligate" sa creasca alaturi de mama de sarma s-au dovedit a fi mult mai tematoare, cu tendinta redusa de explorare a mediului. Cele crescute cu mama de plus in schimb au parut a avea un nivel de anxietate redus si o tendinta crescuta de explorare a mediului. Cu toate acestea, nici una din aceste maimute nu a reusit sa aiba un comportament social normal, nici dupa cativa ani; in plus, s-a dovedit ca niciuna dintre ele nu a putut manifesta un comportament matern corespunzator cu proprii pui.

Concluzia acestui experiment a fost aceea ca nevoia de atasament este innascuta, prezenta la toti membrii speciei, dar capacitatea de a manifesta un veritabil atasament depinde de "intalnirea" fiecarui individ cu o "figura de atasament". Daca acest lucru nu este posibil, intreaga dezvoltare ulterioara a individului are foarte mult de suferit.

Totusi studiile longitudinale au aratat ca formarea atasamentului uman nu functioneaza dupa legea "totul sau nimic", si nu este strict dependenta de succesul atasamentului timpuriu.

Alte studii au demonstrat ca atasamentul, chiar daca este o coordonata universal umana, poate lua forme  diferite, in functie de contextul dezvoltarii.

Bowlby si Ainsworth au identificat mai multe tipuri de atasament in functie de tipul de interactiune oferit de adult, paradigma experimentala folosita fiind "Strange Situation" - situatia stranie. Aceasta paradigma presupune expunerea copilului la un stres progresiv pentru a studia reactiile sale emotionale, dar si modul de relationare cu persoana de referinta chiar in conditii care par a fi "amenintatoare" pentru copil.

Fazele experimentului sunt urmatoarele:

S-a studiat modul in care copiii peste 10 luni se raporteaza la parinte atunci cand intra strainul, cand el pleaca sau cand se intoarce. Bowlby si Ainsworth au gasit 3 categorii de atasament, dupa studiul a sute de copii. La acestea Main si Solomon au adaugat o a patra categorie - atasamentul dezorganizat sau dezorientat.

A.    Atasament sigur, securizant - 65% din copii

considerarea adultului ca baza de explorare a mediului; au curajul sa exploreze pornind de la aceasta baza securizanta, unde se pot intoarce daca se intampla ceva rau.

cautarea interactiunii cu adultul (persoana de referinta) cand acesta se intoarce in camera

B.    Atasament anxios, evitativ - 20% din copii

explorare independenta a mediului (se rupe usor de parinte, se ataseaza de straini, nu are probleme cand e parasit de persoana familiara)

evitare activa (cand adultul se intoarce, copilul il evita sau il ignora).

C.    Atasament anxios, rezistent

explorare redusa a mediului si teama de obiecte sau situatii noi - dificultatea restabilirii interactiunii cu adultul cand acesta se intoarce (nu-l ignora, dar cand acesta cauta contactul este "pedepsit" pentru faptul de a-l fi parasit pe copil).

D.    Atasamentul dezorganizat (dezorientat)

deruta extrema in fata situatiei, perplexitate in miscari, in reactii, aproape invariabil apatie, depresie

lipsa unei relatii cu adultul, chiar in conditii de stres, indiferenta

caracteristic mai ales pentru copiii maltratati, abuzati fizic, a caror apatie e explicata de comportamentul punitiv inconsecvent si nemotivat.

Ipoteza lui Bowlby este ca aceste tipuri de atasament devin "interiorizate", sub forma unor "modele de lucru interne", si se manifesta ulterior in interactiunile sociale stabilite de individ. Asa se explica de ce unele persoane au succes in relatiile sociale, in vreme ce altele ignora sau evita sistematic orice atasament, sau stabilesc relatii in care introduc un comportament punitiv.

III. TEMPERAMENTUL

Temperamentul consta in diferente care apar in raspunsul emotional al copiilor si care par a reflecta trasaturi stabile, persistente, "de personalitate". Acestea sunt predispozitii care afecteaza viata emotionala de timpuriu, se accentueaza in timp si marcheza structurarea personalitatii. Dupa unii autori temperamentul s-ar putea sa fie si instrumentul prin care copiii insisi isi pot modula interactiunile.

In acest domeniu s-a realizat un studiu celebru, extrem de sistematic, numit "New York Longitudinal Study", cuprinzand 130 de persoane, urmarite de la nastere la varsta adulta. Autorii (Thomas si Chess) au urmarit trasaturile constante pe parcursul acestor ani si au delimitat 9 dimensiuni ce dau consistenta acestor patternuri de comportament constante de-a lungul vietii:

Rezulta astfel 3 patternuri comportamentale, vizibile din primele zile de viata:

A.    temperamentul usor, care nu creeaza probleme;

B.    temperament dificil, iritabil, neritmic, cu o intensitate mare a reactiei;

C.    temperament lent, cu timpi de reactie mari si in declansarea reactiilor si in adaptarea la noi situatii / stimuli.

Daca nu apare totusi o mare consistenta intre comportamentul noului nascut si cel al unei persoane de 20 de ani, exista totusi o corelatie semnificativa intre dimensiunile temperamentale la varsta de 1 an si cele de la 20 ani.

S-ar parea ca cel putin 2 din aceste dimensiuni au o valoare predictiva mare (dupa Rothbart): reactivitatea (mai ales emotionala) si predispozitia pentru emotii pozitive sau negative.

Atasamentul apare la intersectia intre predispozitiile temperamentale ale copilului si oferta parintilor. Dupa evaluarea nou-nascutului cu scala Brazelton si a comportamentului parintelui imediat dupa nastere, s-a urmarit legatura dintre aceste variabile si tipul de atasament dezvoltat ulterior de copil. 100% din cei care au demonstrat o reactie de orientare cotata cu 9 (maxim pe scala Brazelton) si au intalnit un stil matern tandru au dezvoltat un stil de atasament securizant. Dintre cei cu raspuns mai prost de orientare, dar cu mama tandra, 33% au dezvoltat atasament securizant. Cei cu raspuns de orientare foarte bun, dar cu o mama mai rece, au dezvoltat acest tip de atasament doar in proportie de 38%, iar cei care n-au avut parte nici de una nici de alta, doar in proportie de 13%. Deci e posibil ca cele 2 stiluri (al copilului si al parintelui) sa se potenteze reciproc de-a lungul vietii in comun. Ceea ce inseamna ca inclusiv in cazul unui abuz psihic, social sau sexual se pune problema nu doar a unui stil parental defectuos, ci si a unui posibil patern temperamental care poate sa favorizeze aparitia conflictelor.

3.B. Perioada 1-3 ani

Principalele achizitii social-emotionale ale acestei varste sunt:

Sociabilitate crescuta - manifestata prin tolerarea mai buna a necunoscutilor, distres mai putin evident cand persoana semnificativa pleaca, scaderea nevoii de apropiere fizica    adult-copil, dar amplificarea nevoii contactului psihologic, la distanta, prin limbaj, privire, zambet, indici non-verbali. De exemplu, copiii devin dezinteresati de jucarii daca e afectat contactul vizual cu mama (prin interpunerea unui ecran sau prin ignorarea copilului).

Amplificarea dorintei de impartasire a emotiilor - apare in paralel cu dezvoltarea limbajului si implica emotii ca empatia, rusinea, vina, gelozia, mandria, timiditatea, dispretul.

Referentierea sociala - folosirea expresiilor emotionale ale altora ca indicatori pe baza carora se interpreteaza o situatie noua. De exemplu, in cazul interactiunii cu un strain, daca mama incurajeaza apropierea, copilul abordeaza intr-un final persoana.

Se pare ca aceasta referentiere este folosita mai ales in situatii ambigue, nu si in cele care au un potential periculos explicit. Atunci cand copilul este pus sa aleaga intre jucarii frumoase, neutre sau inspaimantatoare, el alege jucaria frumoasa indiferent de atitudinea mamei; daca este inspaimantat de o jucarie nu o alege nici atunci cand mama aproba acest lucru; in schimb in cazul jucariei neutre reactia de dezambiguizare a mamei conteaza foarte mult.

Primele abilitati de interactiune cu alti copii (15 - 24 luni) - apar schimburi de expresii faciale, verbale, sau de jucarii.

Dobandirea constiintei de sine

constientizarea propriei autonomii ("eu sunt cel care pot face ceva")

recunoasterea de sine (se recunoaste in oglinda)

referirea verbala la propria persoana - apar pronumele personale "eu", "meu" in vocabular

Constientizarea celorlalti - copiii realizeaza ca actiunile lor pot fi diferite de ale celorlalti si chiar ca pot sa-si asume roluri diferite, independente de rolurile celorlalti (disparitia egocentrismului).

Capacitatea de reglare afectiva - apare controlul impulsurilor (cand este nemultumit copilul nu mai recurge atat de des la violenta fizica, ci la cea verbala).

Sumar

Dezvoltarea fizica pe parcursul primului an de viata este foarte alerta, apoi ritmul este progresiv incetinit pana la virsta de trei ani. Initial motricitatea este involuntara, reflexa, apoi se dezvolta si motricitatea voluntara. Tot in primul an de viata apar progrese in dezvoltarea senzoriala. Din punct de vedere cognitiv, se dezvolta abilitatile perceptive - in principal perceptia tridimensionalitatii, perceptia intermodala si perceptia obiectului (intre 3 si 5 luni, cu mult inaintea varstei postulate de Piaget). De asemenea memoria este deja functionala in primul an de viata. Dezvoltarea limbajului incepe deja in perioada preverbala, urmand ca in perioada verbala sa se parcurga mai multi pasi - cuvinte izolate, emisii de doua cuvinte, alte progrese sintactice, semantice si pragmatice. Dezvoltarea sociala incepe de la nastere, putand fi descifrata in primul an in emotii, atasament, temperament. Intre 1 si 3 ani au loc alte achizitii sociale importante, dintre care cruciala este dobandirea constiintei de sine.

Cuvinte-cheie: reflexe, motricitate voluntara, perceptie, memorie, limbaj, emotii, atasament, temperament, constiinta de sine

Exercitii

A)Exercitii de auto-evaluare a cunostintelor acumulate :

1. Care din urmatorii stimuli va atrage cel mai putin atentia unui sugar?

1. o fata umana
2. un obiect in miscare
3. o simpla forma geometrica
4. un patern alb-negru tip tabla de sah

Scorul ___________este derivat dintr-o scala de dezvoltare a noului nascut

3. "Motherese" reprezinta:

a)  instinctul matern

b) un limbaj utilizat doar cu bebelusii

c)  abilitatea de a creste copiii, indiferent de varsta

4. In perioada preverbala se dezvolta abilitatile __________ si __________.

5. Lalatia apare:

a)  in perioada 4-6 luni

b) are caracter de holofraza

c)  este un proces controlat maturational

d) apare si la animale

6. Observatii facute asupra copiilor in sarcina fantei vizuale au demonstrat ca perceptia acesteia este:

a. mostenita genetic si prezenta la nastere

b. dependenta de experienta

c. dezvoltata la om la aceeasi varsta la care se dezvolta si la puiul de gaina

d. niciuna din variantele de mai sus

7. Fanta vizuala este :

1. o zona a retinei
2. un dispozitiv experimental
3. o caracteristica a mediului

8. Realizati conexiunile corecte intre coloane:

a. atasament evitativ 1. teama de obiecte sau de situatii noi

b. atasament sigur 2. indiferenta, apatie

c. atasament rezistent 3. adultul e baza de explorare a mediului

d. atasament dezorganizat 4. evitare activa

B)Teme pentru dezbatere:

1. Explicati de ce paradigma fantei vizuale se utilizeaza si pentru evidentierea fricii la sugari.

2. Precizati cele mai frecvente erori care apar in perioada verbala. Explicati-le si oferiti un exemplu.

Raspunsuri la exercitiile de auto-evaluare:

:c; 2:Apgar; 3: b; 4: fonologice/comunicative; 5:a,c; 6:d ;7: b ; 8: a4, b3, c1, d2.