Traumatismele vezicii urinare

Traumatismele vezicii urinare

Etiologie. Cauzele pot fi agenti vulneranti nepenetranti ce actioneaza asupra micului bazin ( caderi , accidente rutiere, accidente de munca sau sportive ) sau agenti penetranti ( arme albe, arme de foc, caderi pe corpuri ascutite) care actioneaza direct. Pot fi si leziuni iatrogene dupa manevre endoscopice sau interventii chirurgicale, precum si rupturi vezicale spontane pe fond cicatriceal sau inflamator.

Anatomie patologica. Leziunile peretelui vezical pot fi incomplete cand nu afecteaza toate straturile vezicii sau complete (rupturi) cand afecteaza toate straturile acesteia.

Aceste rupturi pot fi intraperitoneale sau extraperitoneale.

Rupturile intraperitoneale se produc in general cu vezica in stare de plenitudine cand presiunea transmisa de catre agentul vulnerant actioneaza asupra continutului lichidian necomprimabil.

Rupturile extraperitoneale se produc frecvent in cazul fracturilor de bazin cand peretele vezical este smuls de catre ligamentele pubovezicale sau este lezat de catre fragmentele osoase.

Perforatiile vezicale iatrogene se produc in cazul unor manevre endoscopice, cand agentul vulnerant actioneaza din interiorul vezicii.

Simptomele clinice sunt reprezentate de durere, tulburari de mictiune si hematurie. Ele difera dupa tipul rupturii vezicale. Durerea se localizeaza in hipogastru . Semnele urinare sunt reprezentate de tenesme, retentie de urina sau eliminarea doar a catorva stropi de urina sanguinolenta sau uneori polakiurie sanguinolenta . Lipsa globului vezical sugereaza ca urina s-a revarsat in cavitatea peritoneala. In rupturile intraperitoneale apar semne de iritatie peritoneala. Leziunile asociate stau la baza starii de soc pe care bolnavul o poate prezenta.

Radiografia abdominala pe gol poate evidentia fractura de bazin , pneumoperitoneul sau imagini hidroaerice. In functie de starea generala a bolnavului si de valoarea tensiunii arteriale se poate efectua urografie urmata de cistografie sau uretrocistografie.

Tratamentul rupturii vezicale constituie o urgenta. Rareori, in leziuni mici si revarsat minim, este suficient tratamentul conservativ care consta in drenaj urinar pe sonda, antibiotice si analgetice . In majoritatea cazurilor este nevoie de explorare chirurgicala, toaleta, sutura leziunilor si drenajul vezicii urinare si al peritoneului sau al spatiului Retzius in functie de localizarea rupturii.