Enterovirusuri

ENTEROVIRUSURI

Sunt virusuri foarte mici (24-30 nm diametru), sferice, nude. Primar sunt replicate in enterocite, cel mai frecvent fara consecinte clinice. Dar pot invada si alte organe decat intestinul cu aparitia unor sindroame clinice uneori grave. Enterovirusurile umane includ: virusul poliomielitic cu 3 serotipuri, virusurile Coxsackie si virusurile ECHO cu numeroase serotipuri; enterovirusurile tip 68-71. Transmiterea acestor virusuri este fecal-orala.

Virusul poliomielitei

Majoritatea infectiilor cu virusul poliomielitei evolueaza inaparent, replicarea virusului fiind limitata la enterocite. Aproximativ una din 400 de infectii genereaza insa viremie cu invazia sistemului nervos central. Pro­pagarea virusului spre nevrax pe calea axonilor este de asemenea o posibili­tate.

In poliomielita este bine marcata evolutia bifazica a tabloului clinic: "boala minora' (corespunde replicarii virusului la poarta de intrare si viremiei) - acalmie clinica - "boala majora' (corespunde replicarii virusului in neuroni).

Perioada de incubatie a poliomielitei este de 3-35 zile, in medie 7-14 zile. Boala minora se caracterizeaza prin manifestari nespecifice pseudogripale (febra, coriza, faringita, dureri musculare) si digestive (anorexie, greata, varsaturi, dureri abdominale) pe durata a 1-5 zile. La 10-15% din pacienti evolutia bolii se opreste in acest stadiu (forme abortive). Acalmia clinica dureaza 2-4 zile. Boala majora se caracterizeaza prin aparitia paraliziilor flasce datorate distrugerii neuronilor motori spinali. Rara, dar cu gravitate extrema, este invazia nucleilor bulbari urmata de paralizia nervilor cranieni (paralizie respiratorie, tulburari de deglutitie etc). Elemente de risc major pentru forma bulbara a poliomielitei sunt amigdalectomia si extractii den­tare practicate in perioada de incubatie a bolii (favorizeaza propagarea viru­sului prin nervii lezati in plaga).

Infectii paralitice asemanatoare poliomielitei poate determina si enterovirusul 71.

Diagnostic Virusul poate fi izolat in culturi de celule din fecale, spalatura faringiana si, in caz de deces, din maduva spinarii. Serodiagnosticul urma­reste in cursul bolii dinamica anticorpilor neutralizanti sau fixatori de com­plement cu antigene specifice de tip.

Tratament Nu exista.

Profilaxie. Vaccinare generalizata cu vaccin viu atenuat. Imunoglobulinele umane anti-poliomielitice administrate contactilor nevaccinati previn pentru 2-3 saptamani forma paralitica a bolii, nu si infectia inaparenta.

Virusurile Coxsackie

Produc mai multe sindroame clinice: cardite, meningite aseptice, mialgie epidemica, herpangina, stomatita veziculara cu exantem, ,,gripa de vara'.

Meningitele aseptice evolueaza cu febra, cefalee, dureri abdominale si semne de iritatie meningeala. Evolutia este benigna. Se vindeca fara urmari.

Mialgia epidemica numita si pleurodinie sau boala Bomholm (dupa insula daneza in care a fost descris sindromul) evolueaza cu febra moderata si mialgii puternice toracice sau /si abdominale intensificate la miscari. Boala se vindeca dupa 2-14 zile.

Herpangina determina febra, disfagie, dureri abdominale. Pe amigdale, pilieri si valul palatin apar mici vezicule care se rup si lasa ulceratii superfi­ciale inconjurate de un halou rosu.

Stomatita veziculara cu exantem sau boala gura-mana-picior este un sindrom caracterizat prin enantem vezicular al mucoasei bucale si exantem vezicular pe palme si plante cu extindere la antrebrate si gambe. Veziculele evolueaza fara cruste, spre deosebire de cele determinate de herpesvirusuri si poxvirusuri.

Diagnostic. Virusul poate fi izolat in culturi de celule din fecale, spalatura faringiana sau lichidul cefalorahidian al pacientilor cu meningita. Serodiagnosticul este dificil din cauza numarului mare de serotipuri.

Tratament. Nu exista.

Profilaxie. Doar masuri nespecifice privind colectarea si evacuarea feca­lelor, dezmustizare, protectia surselor de apa si alimentelor, igiena personala.

Virusurile ECHO

Acest nume este sigla de la Enteric Cytopathic Human Orphan (orfane pentru ca initial nu se cunosteau sindroamele clinice determinate de aceste virusuri). Ulterior au fost demonstrate cauze ale unor sindroame cum sunt: meningite aseptice, catar respirator febril, cardite, gastroenterite estivale,conjunctivite acute hemoragice.

Diagnostic. Virusul poate fi izolat in culturi de celule din fecale, spalatura   faringiana, lichidul cefalorahidian.

Tratament. Nu exista.

Profilaxie. Nu exista profilaxie specifica.