Echilibrul acido-bazic

ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC

Procesele metabolice din organism au loc prin reactii generatoare de ioni H⁺, ele fiind cu alte cuvinte procese producatoare de acizi.

Glicoliza, calea initiala de degradare a glucozei din metabolismul glucidic, conduce la formarea de acid piruvic sau de acid lactic si fiecare din acesti acizi pot elinera prin disocierea gruparii carboxil, in conditiile unui mediu alcalin, ioni de hidrogen. Continuarea procesului catabolic prin intrarea in ciclul acizilor tricarboxilici, determina elinerarea suplimentara de protoni.

Degradarea trigliceridelor are ca rezultat eliberarea de acizi grasi si glicerol (atat acizii grasi cat si glicerolul fiind substante capabile de a ceda hidrogen). Ulterior, degradarea β-oxidativa a acizilor grasi duce la formarea corpilor cetonici (acidul β hidroxibutiric si acidul acetoacetic) precum si CO₂ care formeaza cu apa H₂CO₃ pentru a disocia apoi in HCO₃ si H⁺.

Metabolismul proteinelor implica de asemenea reactii producatoare de ioni de H - procesele de decarboxilare, gluconeogeneza din aminoacizi, catabolismul protidic cu folosirea acestui substrat ca material energetic in ciclul Krebs si neutralizarea amoniacului cu formarea ureei ca produs final de catabolism.

2NH₄⁺ + HCO₃^- H₂N - C - NH₂ + 2H₂O + H⁺

Semnificatia parametrilor de echilibru acido-bazic

Cation - particula ionizata pozitiv care sub actiunea campului electric se deplaseaza spre catod

Anion - particula ionizata negativ care sub actiunea campului electric se deplaseaza spre anod

Acid - substanta donoare de ioni de H (acid puternic - se disociaza rapid si elibereaza cantitati mari de H, acidul slab se discociaza si elibereaza H doar cand concentratia acestuia in solutie este redusa sau daca solutia este alcalina)

Baza - substanta disociabila care are capacitatea de a se combina cu H

Pereche tampon - este formata dintr-un acid slab si o sare slaba a aceluiasi acid. Solutia tampon este acea solutie care reduce modificarea aciditatii unei solutii (daca solutia are aciditate mare, componenta acida reactioneaza cu sarea rezultand o sare neutra si un acid slab, scazand astfel cantitatea de ioni de H ce ar fi fost eliberati de acidul puternic; daca solutia este bazica, acidul « tampon » elibereaza ioni de H si readuce pH-ul la normal).

Tamponul pentru :

mediul extracelular este reprezentat de sistemul bicarbonat - acid carbonic

mediul intracelular este reprezentat de proteine si fosfatii organici

urina este reprezentat de fosfati in formele mono/dihidrogenate si NH4

Gaura anionica

Reprezinta diferenta intre suma cationilor si suma anionilor :

D = (Na+K) - (Cl+HCO₃) = 14,1 - 18,1 mmol/l

Are valori crescute in acidoze (lactica), alcoolism, coma hepatica, cetoacidoza diabetica, IRC, intoxicatii (CO, salicilati, alcool metilic) si valori scazute in stari inductoare de alcaloza.

Hiatusul anionic este util in principal pentru a vedea mecanismul aparitiei acidozei / alcalozei metabolice.

Daca D creste peste 18 mmol/l semnifica un consum crescut peste normal de HCO₃ pentru ca se produc mai multi acizi. Mecanismul este consumul crescut de HCO₃ de exemplu prin hiperproductia de ac. lactic, cand se intensifica glicoliza anaeroba (nefiind suficient oxigen) sau cand apar corpii cetonici, de exemplu in diabetul zaharat.

O acidoza metabolica insa poate avea si D este normal - in situatia in care desi HCO₃ este redus, valoarea Cl este crescuta (in acidoze hipercloremice - la nivelul tubului contort proximal cu reabsorbtie crescuta de Cl).

Valori reduse ale D se coreleaza cu exces de HCO₃, prin consum redus de bicarbonat ca urmare a scaderii nivelului de ioni de H plasmatici sau prin aport crescut de HCO₃ (care depaseste necesitatile statusului de echilibru acido-bazic). Pentru o interpretare corecta a D, trebuie si in aceasta situatie analizate valorile cloremiei, deoarece acestea pot masca o alcaloza metabolica (cloremia scazuta).

pH reprezinta logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen.

Sursele de ioni de H din organism sunt reprezentate de acizii volatili (H₂CO₃) si nevolatili (lactic, cetoacizi, acizi alimentari).

Ionii de H sunt tamponati in proportie de 95% de HCO₃ si numai in proportie de 5% de proteine si fosfati, valorile acestora fiind anormale numai cand raportul HCO₃*H₂CO₃ = 20*1 este modificat..

Nivelul bicarbonatului este controlat de rinichi, iar cel al acidului carbonic este controlat de plamani, astfel :

pH crescut = alcaloza

hiperventilatie (eliminare crescuta de CO₂/a.carbonic

hipokaliemie

pierderia cide

medicamente (bicarbonat, furosemid, fenilbutazona)

pH scazut = acidoza

hipoventilatie (eliminare scazuta de CO₂/a.carbonic)

diabet zaharat

intoxicatii (acetona, eter, etilen glicol, metanol)

medicamente (etanol, izoniazida, aspirina, CaCl₂, spironolactona, tetraciclina, a.nalidixic)

 Valori fiziologice de repaus sunt 7,35-7,45 ceea ce corespunde la 45-35 nEq/l H

pH = 6,1 + log HCO₃ / (0,03 X pCO₂)

Limitele compatibile cu viata ale pH-ului sunt considerate 6,7 si 7,8 corespunzand la 200 respectiv 16 nEq/l.

La un pH de 7,4 concentratia ionilor de H este de 40 nEq/l. La fiecare crestere a pH-ului cu 0,1 unitati acesti nEq se inmultesc cu 0,8 astfel la un pH de 7,5 vom avea 40 X 0,8 = 32 nEq/l. In cazul in care pH-ul scade, pentru fiecare scadere a pH-ului cu 0,1 unitati, concentratia ionilor de H se inmulteste cu 1,25 astfel la un pH de 7,3 vom avea 40 X 1,25 = 50 nEq/l

TCO₂ reprezinta suma bicarbonatului actual cu bioxidul de carbon dizolvat in sange. Se masoara in mmol/l.

TCO₂ = 0,03 x pCO₂ + HCO₃^-, unde 0,03 reprezinta constanta Bunsen

 Valori fiziologice de repaus:

femei: 21-25 mmol/l.

barbati: 23-25 mmol/l.

 pCO₂ reprezinta presiunea partiala a dioxidului de carbon dizolvat in sange. Se masoara in mmHg. In functie de ventilatia pulmonara, nivelele pot fi crescute (insuficienta pulmonara) sau scazute (stari hiperventilatorii). Pentru a exprima valorile in mEq/l, se inmulteste valoarea presiunii in mmHg cu 0,03.

Valori crescute - hipercapnie :

RAC

MAL

Astm bronsic

BPOC

Fibroza pulmonara

Defecte cardiace

Sdr. hpoventilatorii (atelectazie, pleurezie, pneumotorax)

Poliomielite

Valori scazute - hipocapnie:

RAL

MAC

Acidoza diabetica

Embolie pulmonara

Hiperventilatie

Hipoxie

Pneumonii

Pneumoconioze

Altitudini ridicate

 Valori fiziologice de repaus:

femei: 32-42 mmHg (4,3 - 6 kPa)

barbati: 35-45 mmHg (4,7 - 6,4 kPa)

 pO₂ reprezinta presiunea partiala a oxigenului gazos dizolvat in sange. Se masoara in mmHg.

 Valori fiziologice de repaus: 75-100 mmHg:

SAT (saturatia cu oxigen a hemoglobinei) reprezinta totalitatea oxigenului ce este combinat cu hemoglobina impartit la totalitatea oxigenului ce ar putea fi combinat cu hemoglobina. Se masoara in procente si in general, valorile de repaus sunt cuprinse intre 85 - 99% cu valori reduse la nou nascuti (85-90%) si valori mai ridicate la adulti (95-99%)

Valori crescute se inregistreaza la :

Efort fizic crescut

Hiperventilatie

Policitemie

Oxigenoterapie

Valori scazute se inregistreaza in :

Anemii

Astm bronsic

Atelectazii

Bronsiectazii

EPA

Embolie pulmonara

Emfizem pulmonar

BPOC

Insuficienta cariaca

Pneumonii

Pleurezii, penumotorax

Sunturi dreapta-stanga

Nu trebuie confundata notiunea de saturatie a O₂ cu cea de presiune partiala a O₂, astfel in conditiile unei saturatii constante a O₂, putem avea :

pO₂ redusa - asociata cu pH , temperatura pCO₂ si 2,3 DPG

pO₂ crescuta - asociata cu pH , temperatura , pCO₂ si 2,3 DPG

HCO₃ (bicarbonat standard) reprezinta continutul in bicarbonati din sangele circulant in momentul recoltarii si depinde de pCO₂, adica de functia respiratorie. Se masoara in mmol/l. Bicarbonatul standard este echilibrat la 37 grade cu valori de 40mmHg CO₂ si 100mm HgO₂

Valori sunt calculate indirect, din masurarea valorilor pH-ului si pCO₂, folosind formula Henderson-Hasselbach:

femei: 20-24 mmol/l.

barbati: 22-26 mmol/l.

Bicarbonatul este filtrat la nivel glomerular si reabsorbit in TCP si TCD.

In ultrafiltratul glomerular NaHCO₃ se descompune in Na care trece in celula tubulara si HCO₃. Acesta in continuare se cupleaza cu un ion de H, formand acidul carbonic, care se descompune in H₂O si CO₂. CO₂ se absoarbe in celula tubulara, unde se cupleaza cu apa reformand acidul carbonic. Datorita mediului predominent alcalin din celula, acidul carbonic disociaza in HCO₃ si H. Ionii de hidrogen sunt reexcretati in lumenul tubular unde se recupleaza cu HCO₃, iar HCO₃ din celula este absorbit in sange.

Lumen tubular   Celula tubulara Capilar sangvin

Na⁺ HCO₃ ^-

Na 3 X Na

2 X K

HCO₃ ^- + H⁺

H⁺ + HCO₃ ^- HCO₃ ^-

H₂CO₃ H₂CO₃

H₂O + CO₂ CO₂ + H₂O

La nivelul TCP, este reabsorbit alaturi de HCO₃ si Na (pentru fiecare 3 Na reabsorbiti sunt excretati 2 K).

La nivelul tubilor distali ionul H⁺ excretat de celula tubulara nu se va mai combina cu HCO₃ ^-, ci cu NH3, fiind eliminat apoi ca NH4⁺ sau cu HPO4 ^2- , fiind eliminat ca H₂PO4^-.

HCO₃ reprezinta principalul element de neutralizare a ionilor de H, avand o pondere de aproximativ 95% in tamponarea aciditatii sangvine. Elementul « tampon » este reprezentat de perechea HCO₃*H₂CO₃ (CO₂ dizolvat), intr-un raport de 20*1. Cat timp acest raport ramane constant, pH-ul sangvin ramane la 7,4, chiar daca valorile absolute ale ionilor se schimba.

Valori crescute se pot intalni in :

RAC - boala membranelor alveolare, emfizem pulmonar, IC cu congestie pulmonara

MAL - hipokalemie, ingestie de NaHCO₃, stenoza pilorica

Hiperaldosteronism

Aspiratii gastrice

Insuficienta renala

Insuficienta respiratorie

Boala Cushing

Valori scazute se pot intalni in :

MAC - acidoza diabetica, malnutritie, efort prelungit

RAL - hiperventilatie

Deshidratare

Diaree

Hipotensiune

Insuficienta renala

Boala Addison

Intoxicatii cu salicilati, metanol

BE (excesul de baze) reprezinta capacitatea totala a anionilor (HCO₃, Hb, proteinele plasmatice si fosfatii) de a tampona ionii de H si de a restabili echilibrul acido-bazic intr-un litru de sange la pCO =40 mmHg, pH=7,40 si la 37^o C.

Aceasta este expresia IN VITRO utilizata pentru a putea descrie situatiile de dezechilibru metabolic. Se masoara in mmol/l.

La nou-nascuti valorile sunt mult reduse (-10 -2), la copiii mici -7 -1, iar la adolescenti cresc spre -4 +2, pentru ca valorile la adulti sa fie de -2,4 pana la +2,3 la femei si -3 pana la +3 la barbati.

BE este scazut in cazul pierderii de substante alcaline (MAC, MAC+RAL, RAC, cetoacidoza, RAL compensata) si crescut in RAC compensata, MAL+RAC, MAL.

 Valori fiziologice de repaus: 22-26 mmol/l.

 In medicina clinica, variatia si raporturile intre acesti parametrii determina clasificarea acidozelor si alcalozelor. Atat acidozele cat si alcalozele pot fi respiratorii sau metabolice si fiecare dintre ele pot fi compensate sau decompensate. 

Modificarile de acidoza/alcaloza nu sunt izolate ci apar de obicei in diferite combinatii in functie de statusul patologic existent, astfel pot exista :

ACIDOZA METABOLICA

Acidoza metabolica reflecta o productie crescuta de acid sau o pierdere crescuta de bicarbonat, avand ca rezultat o scadere a pH-ului. Raspunsul imediat al organismului e reprezentat de cresterea ventilatiei, cu eliminare crescuta de CO₂, iar tardiv de cresterea excretiei de acizi si retentia de HCO₃ la nivel renal.

Regula : pCO₂ scade compensator cu 1-1,3mm Hg pentru fiecare 1mEq HCO₃ scazut (cu limita la 10 mmHg)

Stari asociate cu productii crescute de acid :

Anemia

Acidoza diabetica

Ciroza hepatica

Etilismul

Malnutritia

Hipoxia

IRA, IRC

Sdr. Fanconi

Diaree

Intoxicatii (CO, arsenic)

Stari asociate cu eliminare scazuta de acizi:

Acidoza tubulara renala (distala tip II)

Defecte enzimatice ereditare

Hipoaldosteronism

IRA

Stari asociate cu eliminare crescuta de bicarbonati:

Acidoza tubulara renala (proximala tip I)

Fistule

Diaree

Ileostome

colostomie

In afara de situatiile prezentate mai sus, asociate in principal cu modificari in sistemul bicarbonat sau al ionilor de H, acidozele pot apare si la variatii ale celorlalte elemente participante la homeostazia acido-bazica, astfel :

Acidoza metabolica hipercloremica :

Adenom vilos

hipoaldosteronism

fistule gastro-intestinale

hiperpotasemie

IR avansata

Acidoza metabolica hiperpotasemica

Amiloidoza renala

Siclemie

Hipoaldosteronism

Nefrite interstitiale

Nefropatie diabetica

Uropatie obstructiva

Acidoza lactica

Cu hipoxie

v    Anemie

v    Hemoragie

v    Asfixie

v    hTA

v    Soc

v    Efort crescut

Fara hipoxie

v    Diabet zaharat

v    Boli infectioase

v    I Renala

v    Uremie

v    Alcaloze

v    Deficite enzimatice (piruvat dehidrogenaza, piruvat carboxilaza, fructozo 1,6 difosfataza)

ALCALOZA METABOLICA

Apare la administrarea sau productia unor cantitati crescute de substante alcaline sau la pierderea de acizi - urmate de cresterea pH-ului sangvin. Raspunsul imediat al organismului e reprezentat de scaderea ventilatiei, cu cresterea nivelului sangvin de CO₂, iar tardiv o crestere a excretiei de HCO₃ si scaderea eliminarii de acizi la nivel renal.

Regula : pCO₂ creste compensator cu 0,5 - 1mm Hg pentru fiecare crestere cu 1mEq HCO₃ (cu limita la 55 - 60 mmHg)

HCO₃ crescut la

Administrarea de antiacide - perfuzii cu bicarbonat

Eliminare scazuta de bicarbonat

Metabolizarea cetonelor si lactatilor

Pierderi de acizi

Hipopotasemie severa

Administrarea de diuretice (furosemid, tiazidice)

Corticosteroizi

b. Cushing

b. Conn

aspiratii nazo-gastrice

Alte cauze : diaree, hiperaldosteronism, hipoproteinemie, voma

ACIDOZA RESPIRATORIE

Are trei mecanisme principale : scaderea ventilatiei, scaderea ritmului respirator, productie de cantitati crescute de CO₂.

In urma scaderii schimbului de gaze la nivel pulmonar are loc o crestere a CO₂ plasmatic ceea ce determina alterarea raportului H₂CO₃*HCO₃, urmata de scadearea pH-ului. Raspunsul rapid al organismului e reprezentat de cresterea ventilatiei pulmonare si consecutiv o eliminare crescuta de CO₂, iar tardiv retentie de HCO₃ si cresterea eliminarii de acizi la nivel renal.

Regula : HCO₃ creste compensator cu 1mEq pentru fiecare crestere a pCO₂ cu 10 mmHg, limita cresterii fiind la 30 mEq/l.

Dupa 2-4 zile de la persistenta tulburarii primare, rinichiul creste eliminarea de H si reabsorbtia de HCO₃, crescand astfel valorile la peste 30 mEq/l, instalandu-se modificarile de acidoza respiratorie cronica. In acest caz HCO₃ creste cu 3,5 mEq la fiecare crestere a pCO₂ cu 10 mmHg, cu limita la 45 mEq/l.

Cauzele acidozei respiratorii pot fi :

Centrale

v    Edem cerebral

v    Encefalite

v    Tumori

v    Traumatisme

v    Meningite

v    Mixedem

v    Coma

v    Afectarea centrilor respiratorii

Toraco-abdominale

v    Alveolita fibrozanta

v    Astm bronsic

v    Bronsiolita

v    EPA

v    Embolie pulmonara

v    BPOC

v    Spasm laringian

v    Miastenie

v    Mixedem

v    Pneumonie

v    Pneumotorax

v    Pleurezie

v    SDRA

Nervoase

v    Botulism

v    Tetanos

v    Poliomielita

v    Otraviri (curara, organofosforice)

ALCALOZA RESPIRATORIE

Are loc o crestere a schimbului de gaze datorita hiperventilatiei, determinand o crestere a eliminarii de CO₂, o crestere secundara a HCO₃ ceea ce determina o valoare crescuta a pH-ului.

Raspunsul organismului este reprezentat imediat de scaderea ventilatiei cu scaderea eliminarii de CO₂ si tardiv prin cresterea eliminarii la nivel renal al HCO₃ si scaderea eliminarii de cationi.

Regula : HCO₃ scade compensator cu 2mEq pentru fiecare scadere a pCO₂ cu 10 mmHg, limita scaderii fiind la 18 mEq/l.

Dupa 2-4 zile de la persistenta tulburarii primare, rinichiul scade eliminarea de H si o creste pe cea de HCO₃, astfel incat concentratia plasmatica a HCO₃ scade sub 18mEq/l, cu instalarea alcalozei respiratorii cronice. In acest caz, HCO₃ scade cu 5 mEq/l pentru fiecare scadere a pCO₂ cu 10mm Hg, cu limita la 12 mEq/l.

Cauzele pot fi :

Centrale

v    Hiperventilatia psihogenica

v    Isterie

v    Hipoxemie

v    SAH

v    Encefalite

v    Tumori

v    AVC

Toracice

v    Astm bronsic

v    EPA

v    Embolie pulmonara

v    IMA

v    Sunturi stanga-dreapta

v    Corp strain pulmonar

v    Hipertensiune pulmonara

Alte cauze: anemie, ciroza hepatica, hipertiroidism, sarcina, insuficienta hepatica, boli infectioase.

A. Metoda echilibrului acido-bazic (metoda micro-Astrup)

Metoda Astrup (Astrup P., 1961; Siggaard Anderson O., 1966) se bazeaza pe relatia invers proportionala care exista intre presiunea partiala a CO₂ (pCO₂) si pH-ul sangelui. Cu cat pCO₂ este mai mare, cu atat pH-ul va scadea (va devia spre latura acida). Metoda presupune efectuarea a trei determinari din sangele recoltat si anume:

- o determinare de pH din sangele arterial sau capilar recoltat in conditii anaerobe. Aceasta valoare reprezinta pH-ul actual sau real al sangelui;

- o determinare de pH din sangele care a fost in prealabil echilibrat cu un amestec de oxigen si bioxid de carbon, in care valoarea pCO₂ este cunoscuta si prezinta valori ridicate (de regula 60 mmHg);

- o determinare de pH in sangele care a fost in prealabil echilibrat cu un amestec de oxigen si bioxid de carbon, in care valoarea cunoscuta a pCO₂ este joasa (de obicei 30 mmHg).

 Valorile obtinute se inscriu pe o nomograma, avand trecute pe ordonata valorile de pH, iar pe abscisa valorile logaritmice ale pCO₂ (Nomograma Siggaard-Andersen). Dreapta care se traseaza prin unirea celor doua valori obtinute prin determinari de pH la pCO₂ cunoscute, indica relatia intre pCO₂ si pH. Valoarea pH-ului actual se interpoleaza pe aceasta dreapta, iar valoarea actuala a pCO₂, in sangele de cercetat, se determina ducand o verticala din punctul care inscrie pH-ul actual (prima determinare de pH efectuata in sangele recoltat in conditii anaerobe), pana pe abscisa pe care sunt inscrise valorile pCO₂.

Daca avem de-a face cu un caz de MAL sau MAC pure, nu este necesara efectuarea punctiei arteriale, pH-ul putand fi apreciat din sangele venos. In situatia in care exista o intricare de acidoza/alcaloza metabolica si respiratorie, este nevoie insa si de aprecierea parametrilor din sangele arterial.

B. In absenta ASTRUP sunt necesare

1. parametru care sa defineasca reactia EAB - pH - normo/hiper/hipohidrogenie
2. parametru care sa defineasca, componenta respiratorie a EAB - pCO₂ - normo/hipo (RAL, MAC) / hipercapnie (RAC, MAL)
3. parametru care sa defineasca, componenta metabolicaa EAB - HCO₃, BE, BT - normo/ hipo (MAC, RAL)/ hiperbazemie (MAL, RAC).

C. Determinarea rezervei alcaline

O a 3-a metoda este determinarea rezervei alcaline prin titrarea sangelui cu un acid, proces in care se degaja CO₂, care este captat si masurat. Valoarea normala este de 58-60 de volume CO₂/100ml.

Poate fi astfel calculat HCO₃ plasmatic prin formula HCO₃ = rezerva alcalina/2,2

Pentru calcularea pH-ului se poate folosi fie nomograma, fie se poate aplica formula de calcul prescurtat, astfel :

pH = 7,valoareaHCO₃ + 0,15

Exemplu - la HCO₃ = 10 mEq/l avem un pH de 7,10 + 0,15 = 7,25

In continuare pentru a determina presiunea partiala a CO₂, introducem valoarea HCO₃ in formula : pCO₂ = (1,5 X HCO₃) + 8

Celula tubulara renala realizeaza un gradient de concentratie al ionilor de H de 1/1000, scazand pH-ul urinii de la 7,4 la 4,4 si se elimina ca aciditate titrabila sub forma de fosfati de Na si NH4.

La nivelul filtratului glomerular raportul intre di si monofosfatii de Na este de 5 :1, predominand forma bibazica, iar in urina finala se ajunge la un raport de 1 :400, predominand forma monobazica.

In mod normal aciditatea titrabila este de 15-25 mEq/24h, in cazul acidozelor ajungand la 100-250 mEq.24h.

Titrarea ionilor de amoniu are valori normale de 40-60 mEq/24h, putand ajunge la 200-250 mEq/zi in acidoze.

Testul incarcarii cu clorura de amoniu

Se efectueaza in cazul suspicionarii unei acidoze tubulare renale tip I, cu deficienta in excretia de acizi.

La inceputul testului se recolteaza o proba de urina pentru masurarea pH-ului si o proba de plasma pentru masurarea bicarbonatului. Datorita modificarii rapide a pH-ului daca este expus la aer, recipientul de recoltare trebuie sa fie etans.

Daca pH-ul urinar este sub 5,4, releva o capacitate normala de acidifiere a urinii si nu e necesara continuarea testului.

Daca bicarbonatul sangvin este scazut, corelat cu un pH urinar peste 5,4, este confirmat diagnosticul de acidoza tubulara renala.

Daca niciuna din aceste conditii nu este indeplinita, se administreaza pacientului clorura de amoniu, 0,1g/kg po. Sunt colectate ulterior probe de urina in fiecare ora in urmatoarele 6-8 ore. Daca oricare dintre probe are un pH sub 5,4, testul poate fi oprit deoarece indica o capacitate normala de excretie acida a tubilor distali renali. La 3 ore dupa ingestie, trebuie recoltata de asemenea o proba de sange pentru determinarea bicarbonatului plasmatic, pentru a fi siguri de aparitia acidemiei.

Testul incarcarii cu bicarbonat

Este metoda utilizata pentru diagnosticul acidozei tubulare renale tip II, caracterizata prin scaderea reabsorbtiei de bicarbonat.

Se administreaza bicarbonat sodic intravenos 0,5-1 mmol/kg/ora. Dupa 60 min se masoara nivelul plasmatic al bicarbonatului pentru a se confirma daca a depasit valoarea de 20 mmol/l. In fiecare ora se masoara pH-ul urinar si nivelul urinar de bicarbonat, pentru a permite calcularea fractiei de excretie a bicarbonatului :

FEHCO₃ = x urina [creatinina])} X 100%

In mod normal FEHCO₃ este sub 15%. Un nivel peste 20% confirma acidoza tubulara renala tip II.

Buletine :

HCO₃ = 24 mEq/l

H₂CO₃ = 0,6 mEq/l

HCO₃/H₂CO₃ = 40/1

pH= 7,6

pCO₂ = 29

R: alcaloza respiratorie decompensata

HCO₃ = 45 mEq/l

H₂CO₃ = 1,35

HCO₃/H₂CO₃ = 33/1

pH = 7,59

pCO₂ = 40

R: alcaloza metabolica decompensata

HCO₃ = 16

H₂CO₃ = 1,35

HCO₃/H₂CO₃ = 11/1

pH = 7,25

pCO₂ = 40

R: acidoza metabolica decompensata

HCO₃ = 24

H₂CO₃ = 2,9

HCO₃/H₂CO₃ = 8,2/1

pH = 7,1

pCO₂ = 62

R: acidoza respiratorie decompensata

HCO₃ = 24

H₂CO₃ = 2,95

HCO₃/H₂CO₃ = 8,7/1

pH = 6,66

pCO₂ = 86

R: acidoza respiratorie decompensata

HCO₃ = 15

pH de calculat = 7,15 + 0,15 = 7,30

pCO₂ = (1,5 X 15) + 8 = 30,5

HCO₃ a scazut de la 22 la 15, cu 7

R: acidoza metabolica decompensata

HCO₃ = 20

pH de calculat = 7,20 + 0,15 = 7,35

pCO₂ = (1,5 X 20) + 8 = 38

HCO₃ a scazut de la 22 la 20, cu 2, deci pCO₂ poate sa scada cu 2 sau 2 X 1,3 = 2,6

R : acidoza metabolica, compensata respirator

HCO₃ = 15

pH = 7,30

pCO₂ = 37

pCO₂ trebuia sa scada cu 40-7 sau cu 40 - 7 X 1,3, dar are valoarea de 37, crescuta, deci este acidoza respiratorie

R : acidoza metabolica+acidoza respiratorie

HCO₃ = 15

pH = 7,38

pCO₂ = 24

pCO₂ trebuia sa scada cu 40-7 sau cu 40 - 7 X 1,3, dar are valoarea de 24, crescuta, deci este alcaloza respiratorie

R : acidoza metabolica + alcaloza respiratorie

pH-ul nu are valoare diagnostica (are valoare diagnostica numai cand avem 2 acidoze sau 2 alcaloze nu si la alcaloza+acidoza)

HCO₃ = 37

pH de calculat    7,37 + 0,15 = 7,52

pCO₂ de calculat    =40 + 13 sau +6,5 = 53 sau 46,5

R : alcaloza metabolica decompensata

HCO₃ = 30

pH de calculat    7,30 + 0,15 = 7,45

pCO₂ = 46

R : alcaloza metabolica, compensata respirator

HCO₃ = 37

pH = 7,40

pCO₂ = 61

R : alcaloza metabolica + acidoza respiratorie

pH-ul nu are valoare diagnostica

pCO₂ = 76 a crescut cu 36

HCO₃ = 28 trebuia sa creasca, cu 3,6

pH = 7,34

H= 20

R : acidoza respiratorie acuta decompensata

pCO₂ = 60 a crescut cu 20

HCO₃ = 26 trebuia sa creasca, cu 2

pH = 7,35

H= 24

R : acidoza respiratorie acuta compensata

pCO₂ = 80 a crescut cu 40

HCO₃ = 34 trebuia sa creasca, cu 4; 24+4=28

pH = 7,37

H= 27

R: acidoza respiratorie acuta + alcaloza metabolica

pH-ul nu are valoare diagnostica

pCO₂ = 65 a crescut cu 25

HCO₃ = 34 trebuia sa creasca, cu 2,5 ; 24+2,5=26,5

pH = 7,28

H= 29

R: acidoza respiratorie acuta + acidoza metabolica

pCO₂ = 70 a crescut cu 30

HCO₃ = 34,5 (24+ 3X3,5 = 34,5)

pH = 7,34

H = 249

NH₄ = 219

R: acidoza respiratorie cronica compensata

pCO₂ = 75 a crescut cu 35

HCO₃ = 37 (24+ 3,5X3,5 = 36,25)

pH = 7,34

H = 200

R: acidoza respiratorie cronica decompensata

pCO₂ = 68 a crescut cu 28

HCO₃ = 20 (24+ 2,8X3,5 = 33,8)

pH = 7,24

H = 200

R: acidoza respiratorie cronica + acidoza metabolica

pCO₂ = 68 a crescut cu 28

HCO₃ = 44 (24+ 2,8X3,5 = 33,8)

pH = 7,40

H = 200

R: acidoza respiratorie cronica + alcaloza metabolica

pH-ul nu are valoare diagnostica

pCO₂ = 20 a scazut cu 20

HCO₃ = 18 (22 - 2x2 = 18)

pH = 7,48

H = 25 - normal pt ca nu a aparut compensarea renala

R : alcaloza respiratorie acuta decompensata

pCO₂ = 30 a scazut cu 10

HCO₃ = 20 (22 - 2x1 = 22)

pH = 7,45

H = 20

R : alcaloza respiratorie acuta compensata

pCO₂ = 20 a scazut cu 20

HCO₃ = 13 (22 - 2x2 = 18)

pH = 7,38

H = 20

R: alcaloza respiratorie + acidoza metabolica

pH-ul nu are valoare diagnostica

pCO₂ = 20

HCO₃ = 32

pH = 7,52

H = 18

R: alcaloza respiratorie + alcaloza metabolica

pCO₂ = 20 a scazut cu 20

HCO₃ = 12 (22 - 5X2 = 12)

pH = 7,45

H = 0,2

R: alcaloza respiratorie cronica, compensata

pCO₂ = 30 a scazut cu 10

HCO₃ = 18 (22 - 5X1 = 17)

pH = 7,46

H = 0,3

R: alcaloza respiratorie cronica decompensata

pCO₂ = 20 a scazut cu 20

HCO₃ = 24 (22 - 5X2 = 12)

pH = 7,5

H = 0,1

R: alcaloza respiratorie conica + alcaloza metabolica

pCO₂ = 20 a scazut cu 20

HCO₃ = 8 (22 - 5X2 = 12)

pH = 7,38

H = 0,1

R: alcaloza respiratorie cronica + acidoza metabolica

pH-ul nu are valoare diagnostica