Factorul pregatirii teoretice - antrenament

Factorul pregatirii teoretice - antrenament

Identificarea acestui factor in ansamblul celorlalti a constituit un moment important in evolutia teoriei antrenamentului sportiv. In fara de alegerea criteriilor de selectie menite sa contribuie la depistarea copiilor supertalentati si de elaborarea unor metode si teorii tot mai eficiente (cum este si cea a modelarii si programarii), bazate pe cresterea volumului si intensitatii efortului, s-a urmarit ca prin constientizarea procesului de antrenament, prin participarea activa a sportivului la construirea propriei performante sa se confere acesteia un plus de stabilitate.

Pregatirea teoretica reprezinta ansamblul informatiilor insusite de sportiv in vederea cunoasterii si explicarii principiilor, regulilor si metodelor care determina cresterea capacitatii de efort si de performanta, ca si anticiparea concursului urmator pentru abordarea lui adecvata.

Prin insusirea acestui factor de pregatire, sportivul devine propriul consilier, capabil sa-si impuna o atitudine de continua autoobservatie si autocontrol cu privire la metodologia antrenamentului. Reactia sa pozitiva (obiectiva si subiectiva) la solicitarile acestuia, starea de sanatate, disponibilitatile crescute pentru continuarea pregatirii si depasirea dificultatilor concursului asigura climatul adecvat de pregatire. Acest factor se inscrie printre elementele care compun antrenamentul invizibil. Sarcinile lui sunt predominant instructiv-educative si constau in:

- transmiterea obiectivelor de concurs si a celor de pregatire (care decurg din primele), explicarea si motivarea lor pentru a fi acceptate si intelese de catre sportiv in vederea indeplinirii lor;

- cresterea gradului de participare activa a sportivului la insusirea temeinica a priceperilor si cunostintelor privind dinamica solicitarilor rolul eforturilor mari si maxime, legitatile supercompensarii, ale refacerii, programarea si planificarea antrenamentului, graficul si metodologia dobandirii formei sportive, necesitatea dezvoltarii calitatilor motrice etc.;

- discutarea si aprofundarea de catre sportiv a intregii problematici a pregatirii si concursului, impreuna cu conducerea adminisrativa si tehnica in scopul anticiparii si adaptarii lui la conditiile concrete de activitate;

- dezvoltarea calitatilor intelectuale ale sportivului. Activitatea sportiva (de antrenament si concurs), desi presupun efectuarea unor miscari automatizate, se bazeaza in principal pe elemente aplicate constient, permanent controlate si directionate.

Mijloacele pregatirii teoretice nu sunt inca grupate din punct de vedere didactic, nici esalonate in timp, in concordanta cu etapele de formare si evolutie a sportivului. De aceea, atat mijloacele, cat si metodele de pregatire poarta pecetea improvizatiilor, fiind prezente accidental si mai cu seama insuficient in cadrul ciclului anual de antrenament. Factorul teoretic isi cauta nu locul, ci metodologia in teoria antrenamentului sportiv contemporan.

Atat in antrenament, cat si in concurs, sportivului i se solicita multiple procese de gandire, care rezulta din informatiile furnizate de lumea inconjuratoare, din propria experienta, din toate cunostintele acumulate in antrenamente si concursuri. Cu ajutorul ei, omul isi insuseste legitatile vietii si societatii, interrelatiile ce se stabilesc intre ele pentru a le valorifica si dirija in interesul sau. Intreg bagajul de cunostinte teoretice ale sportivului se formeaza pe baza datelor furnizate de literatura de specialitate, a informatiilor primite din partea antrenorului (indicatiile metodice) sau pe cale intuitiva. Or, antrenamentul modern isi propune sa valorifice factorul intelectual, apeland la urmatoarele mijloace:

- studierea sau retinerea in sinteza a problematicii genetice, morfologice, fiziologice, biomecanice, biochimice, pedagogice, psihologice si sociologice, adaptata la realitatile sportive actuale;

- intocmirea jurnalului de autocontrol pentru inscrierea ritmica a valorilor bazale (puls, dinamometrie palmara, durata si calitatea somnului, greutatea, capacitatea vitala etc.);

- asigurarea cunostintelor elementare privind alimentatia sportivului, refacerea dupa effort, recuperarea posttraumatica, igiena corporala, viata intima;

- consultarea sportivului si angrenarea lui in procesul de elaborare a lanificarii curente si operative, a calendarului competitional si in stabilirea obiectivelor de performanta, in calitate de consultant, dar si de coautor (la nivel de inalta performanta);

- studierea dinamicii performantelor in proba sau ramura de sport respectiva, cunoasterea clasamentelor, a sportivilor, echipelor sau echipajelor fruntase si a performantelor care le-au consacrat;

- includerea, in toate etapele si perioadele ciclului saptamanal, a lectiilor menite sa ilustreze acest factor de antrenament. Asemenea lectie teoretica are si efect recuperator.

Metodele de pregatire teoretica sunt in curs de elaborare, urmand ca solutiile si efectele optime sa fie omologate si generalizate. Pe temeiul observatiilor, al datelor existente in literatura de specialitate si al propriei experiente didactice, recomandam:

- includerea constanta in planificarea antrenamentelor sportivilor, inca din perioada de incheiere a junioratului, a lectiilor si seminariilor cu tematica inspirata de stiintele de granita din care teoria antrenamentului isi extrage cunostintele necesare pentru a fundamenta ulterior practica domeniului;

- analize critice facute de antrenori impreuna cu sportivii cu privire la comportamentul adoptat in procesul de pregatire, rezultatele obtinute la probele de control (in fiecare etapa) sau in concursurile de importanta majora;

- lectia deschisa (apeland la tabla magnetica sau alte mijloace specifice, indeosebi in jocurile sportive) pentru verificarea gradului de insusire a gandirii si actiunilor tactice, pentru sustinerea unor puncte de vedere personale ale jucatorilor (care trebuie stimulati sa o faca cu indrazneala si continuu) in acest plan;

- analize pe film si video a tehnicii, respectiv a complexitatii, amplitudinii, exactitatii, oportunitatii si eficientei acesteia in situatii bine delimitate, ca si a tacticii adversarului, cu retinerea calitatilor si insuficientelor colective si individuale (mai cu seama in precizarea sarcinilor pe care le preia fiecare jucator pentru anihilarea adversarului direct);

- sinteze si informatii cu privire la importanta sociala a sportului de performanta, a angajarii totale pentru reprezentarea culorilor patriei sau clubului, pentru atingerea maiestriei sportive.

Planificarea pregatirii teoretice este indispensabila indeosebi in perioadele pregatitoare si competitionale, la sfarsit de cicluri saptamanale, in momentele in care conditiile atmosferice fac imposibila efectuarea antrenamentelor sau in preajma unor concursuri de importanta majora, ori in cazul schimbarii componentei echipei din diverse motive (traumatisme, scaderi de forma sportiva, acte de indisciplina, ratiuni tactice etc.).