Factorul pregatirii psihice - antrenament

Factorul pregatirii psihice - antrenament

Concept cu profunde semnificatii, pregatirea psihica a devenit unul din factorii antrenamentului pe cat de discutat, pe atat de deschis perfectionarii si valorificarii in concursul sportiv.

Conceptul de pregatire psihica nu poate fi limitat doar la sfera factorilor morali si volitivi, intrucat ii angreneaza in egala masura si pe cei intelectuali si atitudinali, toti alcatuind manifestari ale psihicului uman. In plus, consideram pregatirea psihica nu numai un factor al antrenamentului, ci mai mult, o componenta a intregului proces de educatie si instruire a sportivului in vederea participarii la concurs.

Scopul pregatirii psihice a sportivului dezvaluie caracteristicile esentiale ale conceptului, care de fapt il definesc. Pregatirea psihica determina, prin mijloacele antrenamentului si ale actiunilor educationale, cresterea capacitatii psihice pentru a-i permite sportivului desfasurarea unor actiuni eficiente si obtinerea unor rezultate superioare in concursuri. Acest factor contribuie la formarea personalitatii sportivului, a capacitatii de autoconducere si autoreglare, indispensabile valorificarii plenare a disponibitatilor lui fizice si a bagajului de cunostinte tehnico-tactice. Cresterea considerabila a indicatorilor de structura spatiali si temporali ai antrenamentului actual (pana la 1800 ore de efort intr-un ciclu anual) a determinat sporirea rolului pregatirii psihice in ansamblul factorilor antrenamentului. Capacitatea sportivului de a suporta valorile mari ale volumului si intensitatii eforturilor din antrenamente prelungite, duritatea concursurilor reprezinta in primul rand consecinta pregatirii psihice, cea care ii modeleaza constiinta, ii fortifica trasaturile, ii disciplineaza atitudinea si-i mareste motivatia. Adaptarile lui la stresurile concursurilor si antrenamentelor constituie, in buna masura, efectul pregatirii psihice, al carei continut si metodologie s-au perfectionat neincetat in acest interval de timp.

Treptele pregatirii psihice.

Indiferent de nivel (copil, junior, senior) si de experienta, sportivul (de valoare nationala, internationala) trebuie pregatit corespunzator particularitatilor de varsta, valorii performantelor si obiectivelor de concurs, pe de o parte, si in concordanta cu legitatile cumularii efectelor dobandite in evolutia lui ontogenetica si a clasificarii sportive, pe de alta parte. De aceea, pregatirea psihica a sportivului se realizeaza treptat, in mai multe etape.

Pregatirea psihica de baza cuprinde ansamblul mijloacelor si metodelor folosite pentru formarea personalitatii sportivului-cetatean, a trasaturilor sale caracteristice (atitudinale). Copil, junior sau senior, sportivul trebuie sa se manifeste ca un cetatean constient de indatoririle sale, animat de respect fata de colegii de munca, de legile scrise si nescrise ce guverneaza viata colectivitatii din care face parte, punctual, harnic, modest, serios, cu sentimente patriotice evidentiate prin atitudine si nu declarativ, dornic de progres, cu simtul raspunderii fata de obligatiile scolare si profesionale, desciplinat, corect, cu simtul onoarei, integrat profesional si social.

Pe acest fond de calitati morale se vor putea forma si dezvolta cele specifice sau apropiate de nevoile sportului de performanta.

Pregatirea psihica specifica ramurii sau probei sportive consta din dezvoltarea si perfectionarea acelor calitati psihice care conditioneaza direct performanta. Fiecare ramura si proba reclama un complex de aptitudini si atitudini profund specifice. Analiza psihologica a probelor sportive, asa-numita monografie psihologica a sporturilor, scoate in evidenta calitatile psihice care conditioneaza performanta si care urmeaza sa fie dezvoltate tocmai in acest scop. De exemplu, atentia este o calitate psihica de natura intelectuala, solicitata diferentiat de la o ramura de sport la alta. Practic, atentia tragatorului cu pusca, cu arcul sau cu pistolul, bazata pe concentrare si stabilitate, se deosebeste de cea manifestata in lupte, unde se caracterizeaza prin vigilenta, sau in handbal, care presupune un mare volum de inregistrare a informatiilor si indici superiori ai atentiei distributive.

Pregatirea psihica pentru concurs. Aceasta a treia treapta insumeaza atat pregatirea pentru concurs sub aspect general, cat si cea privitoare la un anumit concurs.

Prepararea sportivului pentru concurs, formarea unui sistem de atitudini si conduite specifice contribuie in mare masura la afirmarea acestuia. In fond, el reprezinta marea finalitate a antrenamentelor, a investitiilor de ordin biologic, intelectual, volitional si afectiv. Ultimele trei compun factorul psihic, inclus in economia intregii pregatiri, amplificand considerabil volumul si calitatea participarii sportivului la realizarea performantei dorite.

Intre cele trei trepte ale pregatirii psihice exista o relatie ierarhica de conditionare "in scara". Nu trebuie neglijate nici influentele reciproce, dar pregatirea psihica de baza ramane treapta de baza de la care porneste intregul proces si pe care se va sprijini pe tot parcursul lui, indiferent de varsta si valoarea competitionala a sportivului.

Componentele pregatirii psihice. Conceptul de componente tinde sa-l inlocuiasca pe cel de latura, intrucat implica mai mult ideea de esenta, de continut si de finalitate, pe cand cel de-al coilea o sugereaza mai mult pe cea de forma. Pregatirea psihica a sportivului este structurata pe urmatoarele componente:

- pregatirea psihomotrica - s-a impus in ultimii ani ca urmare a analizei detaliate a conduitelor motrice tehnico-tactice din care a rezultat ca maiestria executiilor, a procedeelor tehnice depinde de gradul de dezvoltare a unor functii psihomotrice importante, cum sunt: schema corporala, chinestezia, lateralitatea, echilibrul static si dinamic, perceptiile spatio-temporale, timpul de reactie, anticipare si coincidenta, viteza de executie si repetitie, ideomotricitatea;

- pregatirea intelectuala (cognitiva) - consta din dezvoltarea functiilor si mecanismelor de cunoastere (informare) si apreciere-decizie. O astfel de pregatire urmareste dezvoltarea atentiei (detectie, urmarire, comutare), a perceptiilor specializate, a gandirii ca proces de cunoastere rationala si operationala, care presupune in acelasi timp creativitate si decizie, ca si stimularea memoriei si imaginatiei, toate la nivelul solicitarilor specifice activitatii sportive de performanta;

- pregatirea afectiva - are menirea sa dezvolte functia reglatoare a sferei afective reprezentate de dispozitii, emotii, sentimente si pasiuni. Dinamizatoare sau inhibitiva, afectivitatea - in relatie cu functiile cognitive si volitive - influenteaza parametrii calitativi ai oricarei activitati si indeosebi ai celei sportive. Pentru pregatirea psihica a sportivilor se impune dezvoltarea starilor afective cu caracter pozitiv (stenic), crearea bunei dispozitii in timpul antrenamentului, a unui echilibru afectiv, a stabilitatii emotionale si a capacitatii de stapanire si de control asupra emotiilor negative, atat de perturbatoare in concurs;

- pregatirea volitiva - constituie suportul angajarii sportivului in realizarea eforturilor mari si maxime, neintrerupte si indispensabile obtinerii performantei sportive actuale. Functia reglatoare a vointei se manifesta prin echilibrarea celor doua directii - activa, de declansare a energiilor creatoare, si pasiva, de reprimare a durerilor.

Dintre calitatile de vointa le amintim pe cele solicitate de antrenamentul si concursul sportiv: orientarea spre scopuri stabilite constient, perseverenta, darzenia, curajul, initiativa, rabdarea. Actul volitional conditioneaza nu numai desfasurarea actiunilor motrice, ci si invatarea deprinderilor tehnice, desavarsirea executiilor prin suprainvatare;

- dezvoltarea trasaturilor personalitatii - este un obiectiv complex, a carui formare si perfectionare reprezinta preocuparea centrala a tuturor factorilor educativi, inclusiv a antrenorului. Nu vom sublinia importanta fiecarei fatete a personalitatii sportivului, care se subintelege, ci ne vom rezuma doar la enumerarea lor: conceptia despre lume, interesele, motivatia, atitudinile, particularitatile temperamentale, aptitudinile specifice, trasaturile de caracter, constiinta de sine, disciplina etc. Ele alcatuiesc profilul psihologic al sportivului si, totodata, directioneaza procesul instructiv-educativ.

Dezvoltarea psihica a sportivului este conditionata de interrelatia si influenta reciproca intre toate cele cinci tipuri de componente ale pregatirii psihice, diferentiate in functie de sex, varsta, experienta, nivel de solicitare si de angrenare constienta a sportivului in acest proces care reclama maiestrie pedagogica si o ambianta educationala pe care antrenorul trebuie s-o creeze si s-o mentina.

Mijloacele pregatirii psihice. Psihologii au pus la indemana antrenorilor o serie de mijloace de realizare a pregatirii psihice izvorate din esenta pregatirii sportive (fizice, tehnice si tactice), insa tratate din punct de vedere al finalitatilor pregatirii psihice. Ulterior, psihologii sportivi au adaugat acestei categorii de mijloace pe cele specifice domeniului. Ca atare, in metodica pregatirii psihice s-au diferentiat doua categorii de mijloace:

a) mijloacele pregatirii fizice, tehnice si tactice, ale caror structuri si metodologii au menirea de a influenta pregatirea psihica intr-una sau alta din componentele sale (psiho-motrica, intelectuala, afectiva, volitiva si de personalitate). De exemplu, un exercitiu de perfectionare a procedeului tehnic de primire a mingii poate deveni eficient si pentru dezvoltarea vederii periferice daca in spatiul  respectiv se instaleaza obstacole pe care sportivii trebuie sa le evite. De asemenea, un exercitiu prelungit, cu intensitate limita contribuie la educarea autocontrolului, a rabdarii, a perseverentei. Introducerea elementelor de risc in antrenamentele care modeleaza realitatile concursului, planificarea intrecerilor de verificare in compania unor adversari redutabili (in box, lupte, judo etc.) cultiva curajul, increderea in sine. Actele volitionale ale sportivului sunt stimulate de aplicarea frecventa in pregatire a exercitiilor de maxima intensitate si durata a eforturilor;

b) mijloacele proprii pregatirii psihice ori preluate din domeniul pedagogic si sociologic, asociate cu metodele generale sau particularizate ale educatiei: exercitiul, exemplul, convingerea, aprobarea sau dezaprobarea, intrecerea, simularea, modelarea, suprainvatarea, suprasolicitarea.

Metodele pregatirii psihice. Pregatirea psihica reclama un proces indelungat, dificil, uneori plin de surprize datorita complexitatii psihicului uman, precum si implicatiile sportului de inalta performanta in plan afectiv.

Putini sunt antrenorii care au dezvaluit "secretele" pregatirii marilor campioni. Psihologii n-au rezolvat cazuri, ci au generalizat pana la un anumit punct faptele particulare, caci este bine stiut ca nu se pot da "retete" valabile pentru oricine si oricand. Prin urmare, ce-i de facut ? Cum sa-si orienteze si sa-si construiasca antrenorii pregatirea psihica ? Noi credem ca exista o singura cale, cu mai multe etape:

- un studiu atent, mult mai profund decat observatiile disparate si opiniile formate pana in prezent in acest domeniu, menit sa scoata in evidenta problemele generale si speciale ale pregatirii psihice a sportivilor in concordanta cu realitatea si nevoile concrete ale ramurilor si probelor sportive;

- efortul continuu de cunoastere a personalitatii sportivilor (trairea si conduita lor), in ideea stabilirii directiilor de perfectionare;

- imaginarea si aplicarea mijloacelor de pregatire psihica a sportivilor in concordanta cu nevoile reale ale concursului.

Prin urmare, se impune valorificarea acestei cantitati mici de mijloace, astfel incat sa influenteze sfera intelectuala, volitionala sau atitudinala a sportivului. Spre exemplu, dezvoltarea unei calitati psihice - orientarea in spatiu, largirea campului vizual, stapanirea de sine in momentele grele s.a.m.d. - poate fi obtinuta prin valorificarea adecvata a mijloacelor din inventarul pregatirii tehnico-tactice, in concordanta cu particularitatile sportivilor si realitatile concursului;

- stabilirea si aplicarea consecventa a unui program de pregatire psihica a sportivilor, tot atat de riguros urmarit ca si in cazul celorlalti factori ai pregatirii;

- angrenarea sportivilor si a factorilor socio-familiali in realizarea programului de pregatire psihica. Sportivul trebuie sa cunoasca obiectivul pe care trebuie sa-l atinga, prin analogie cu cel urmarit la celelalte capitole ale pregatirii;

- preocuparea pentru organizarea si educarea unor colective animate de idealuri sportive inalte, cu o viata bogata in evenimente competitive, cu traditii, cu o ambianta generatoare de entuziasm pentru o astfel de activitate, respectiv pentru institutia si insemnatatea ei, in spiritul fair-play-ului etc.;

- angrenarea in procesul de instruire a unui colectiv format in egala masura din sportivi cu experienta si tineri in pragul afirmarii;

- aplicarea metodei "handicapului" pentru stimularea celor mai tineri si formarea acestora in spiritul traditiilor si dupa modelul sportivilor fruntasi;

- utilizarea metodei lucrului "pana la refuz", indiferent de structura exercitiilor, de dificultatile obiective si subiective;

- sublinierea, in dezbatere colectiva, ca si in discutii individuale, a unor realizari, prezente, participari ale sportivilor care au dezvaluit si trasaturi de personalitate pozitive, in vederea cristalizarii acestora;

- aplicarea unor metode proprii domeniului, respectiv metoda antrenamentului autogen, a antrenamentului psihoton, incadrate in metodologia refacerii, a pregatirii tactice si a concursului. Prin efectele lor linistitoare, prin faptul ca educa autocontrolul, contribuie la mentinerea echilibrului si stimularea emotiilor pozitive.

Planificarea si conducerea pregatirii psihice. Sunt relativ putini antrenorii care realizeaza planificarea pregatirii psihice. Cei mai multi se bazeaza pe "aprecieri", "memorie" si "simt pedagogic", considerand ca complicatele si delicatele probleme psihologice ale antrenamentului si concursului pot fi rezolvate "din mers".

Pregatirea psihica poate si trebuie sa fie planificata prin analogie cu ceilalti factori, adica pe baza unei evidente riguroase, a stabilirii unor obiective si actiuni concrete, individualizate si in conditiile unui control permanent.

Tinerea evidentei presupune:

- alcatuirea fiselor si profilurilor psihologice ale sportivilor, in care se consemneaza nivelul functiilor si caracteristicilor psihice in raport cu cerintele ramurii sau probei sportive si obiectivele de performanta, diferentiate dupa categoria de clasificare.

Pornind de la analiza corespondentei sau a lipsei de relatie dintre calitatile psihice ale sportivului si cerintele performantei preliminate se stabilesc obiectivele pregatirii psihice;

- formularea obiectivelor mai intai la modul general pentru intregul colectiv sau pentru un grup mai restrans de sportivi, de exemplu, formarea capacitatii de rezistenta psihica in situatiile de lupta cu adversari  puternici sau egali, dar foarte dirji sau dezvoltarea "spiritului de echipa". In secundar, obiectivele fixate pentru fiecare membru al colectivului sportiv sunt formulate astfel: "formarea atitudinii de respingere a deciziilor injuste ale arbitrilor" sau "educarea spiritului de colaborare" etc.;

- esalonarea si dozarea actiunilor si mijloacelor psiho-educationale in concordanta cu cerintele planificarii in ramura de sport respectiva. Unele dintre ele pot fi inscrise chiar in graficul calendaristic, marcand in coloana zilelor sau a ciclurilor saptamanale prezenta, ca si frecventa sau intensitatea (in gimnastica si in toate sporturile individuale). Alte mijloace sunt prevazute chiar in conspectele de lectie, in care se fac adnotari individualizate (in jocurile sportive);

- controlul programarii cu mijloace simple, in cadrul fiecarei lectii, ciclu saptamanal, intra in atributiile antrenorului si psihologului specializat in aplicarea mijloacelor psiho-tehnice.

Deoarece factorii psihici nu pot fi intotdeauna exprimati cantitativ, ramane la latitudinea antrenorului alegerea criteriilor de apreciere, cu mentiunea ca acestea trebuie respectate in mod constant.

La fiecare lectie de antrenament se vor observa si inregistra caracteristicile conduitei sportivilor, consemnandu-se efectele obtinute prin aplicarea mijloacelor si metodelor respective. De asemenea, se va aprecia in ce masura atitudinile, trairile si conduita sportivilor au inregistrat modificari. Subliniem insa faptul ca, in plan educational, efectele unor actiuni se pot lasa asteptate, ca modificarile sunt uneori greu de sesizat la intervale scurte de timp, ceea ce nu inseamna ca munca a fost inutila. Rabdarea, tenacitatea si consecventa raman marile atribute ale antrenorului, caruia de cele mai multe ori ii revine sarcina de a rezolva aceasta problema.

La nivelul sportului de inalta performanta, in conditiile pregatirii locurilor nationale, este salutara prezenta psihologului care isi poate aduce contributia la alcatuirea fiselor si profilurilor psihologice, la precizarea obiectivelor si mijloacelor de realizare a pregatirii psihice, precum si la testarile si interpretarea lor. Asistandu-i in permanenta pe sportivi la antrenamente, participand la concursurile majore prevazute in calendarul anual, psihologul il va secunda pe antrenor fara ca prin aceasta sa-i diminueze autoritatea si meritele in obtinerea performantelor prestabilite. Psihologul sportiv face parte din brigada multidisciplinara care culege, sistematizeaza si interpreteaza informatia bogata si atat de variata emisa de sportiv, echipa sau echipaj in pregatire si concurs, contribuind la dirijarea pregatirii spre indeplinirea obiectivelor majore ale concursului.