Farmacologia sistemului nervos

FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

Medicatia cu actiune asupra sistemului nervos vegetativ(periferic)

Efectul acetilcolinei se produce pe doua tipuri de receptori:

- receptori muscarinici actionati specific de un alcaloid toxic - muscarina, acesti receptori sunt de patru subtipuri:

v    M₁ situati in sistemul nervos central si la nivelul unor ganglioni simpatici (exp. in celulele glandulare gastrice),

v    M₂ situati pe membrana postsinaptica a celulelor din periferie (miocard, muschi netezi, unele glande),

v    M₃ in musculatura neteda si M₄ asemanatori cu M₂.

- receptori nicotinici actionati specific de un alt alcaloid vegetal toxic - nicotina, ei apartin la doua subtipuri:

v    receptori N₁ situati la nivelul neuronilor ganglionari vegetativi (simpatici si parasimpatici) si in celulele medulosuprarenale

v    receptori N₂ situati la nivelul placii terminale motorii (pe membrana postsinaptica a celulelor musculare striate). In afara acestor localizari receptorii nicotinici se mai gasesc in SNC si la nivelul glomusului carotidian.

Acetilcolina care se elibereaza in fanta sinaptica actioneaza pe receptorii colinergici din membrana postsinaptica. Ea este scindata (in milisecunde) in acetat si colina de catre acetilcolinesteraza. Asa se explica durata foarte scurta a actiunii asupra receptorilor.

Dupa localizarea diferitelor tipuri de receptori colinergici si din punct de vedere al modului de actiune, medicamentele actionand in domeniul colinergic pot fi clasificate in patru grupe:

1. Parasimpatomimetice

2. Parasimpatolitice

3. Substante cu actiune  ganglionara

4. Blocantii transmisiei neuromusculare - curarizante

1. Parasimpatomimetice

Aceasta grupa cuprinde substantele care actioneaza agonist la nivelul sinapselor parasimpatice terminale, stimuland direct receptorii muscarinici si provocand consecutiv

efecte asemanatoare celor ale excitarii nervilor parasimpatici. Aceste efecte constau in:

- stimularea secretiei glandelor exocrine: salivara, secretia gastrica acida si de mucina, intestinala, pancreatica, nazala, bronsica, lacrimala si sudorala.

- stimularea musculaturii netede viscerale, foarte evidenta la nivelul tubului digestiv cu cresterea tonusului si peristaltismului gastrointestinal cu exceptia sfincterelor, cresterea tonusului musculaturii parietale a vezicii urinare, dar cu relaxarea sfincterului, cresterea tonusului si peristaltismului uterin, pot apare contractii spastice ale miometrului, contractia cailor biliare, se produce bronhoconstrictie cu dispnee expiratorie.

- la nivelul ochiului se produce ingustarea pupilei (mioza)

- efecte la nivelul aparatului cardiovascular: la nivelul cordului efectul este inhibitor si se manifesta prin scaderea frecventei cardiace (bradicardie), deprimarea conducerii atrioventriculare ca urmare a incetinirii depolarizarii diastolice spontane in fibrele 'pace-maker', scaderea fortei contractiilor miocardului, ceea ce determina scaderea debitului cardiac ce poate sa duca la oprirea inimii in diastola. La nivelul vaselor se produce vasodilatatie periferica prin relaxarea musculaturii netede din vase. Acest efect impreuna cu scaderea debitului cardiac determina scaderea tensiunii arteriale.

- efecte centrale prezente la substantele cu liposolubilitate corespunzatoare capabile de a patrunde in nevrax: greata, voma, tremuraturi si tulburari psihice.

Clasificarea:

In functie de mecanismul de actiune parasimpatomimeticele se clasifica in doua grupe:

1. Parasimpatomimetice directe

2. Parasimpatomimetice indirecte (inhibitori ai colinesterazei)

1. Parasimpatomimetice directe isi exercita efectul si asupra organelor denervate, dupa degenerarea terminatiilor nervoase si disparitia depozitelor de acetilcolina. De exp. provoaca mioza si dupa sectionarea nervului oculomotor. Celulele glandulare si fibrele musculare netede denervate prezinta chiar o sensibilitate crescuta fata de parasimpatomimeticele directe.

Acetilcolina

Carbaminoilcolina (Carbacol) utilizata in atonii gastrointestinale, pareze vezicale, ileus paralitic si in oftalmologie in glaucom.

Contraindicatii :

- astmul bronsic;

-afectiuni cardiace: insufucienta cardiaca, tulburari de  conducere, bradicardii excesive, boala coronariana, hipotensiune;

- afectiuni gastrointestinale: ulcer gastric, ileus mecanic;

Pilocarpina Stimuleaza intens secretia salivara, sudorala, gastrica, traheobronsica, si nazala. Aplicata in picaturi oculare produce mioza si scade presiunea intraoculara. Principala utilizare terapeutica este in glaucom. Fiind o substanta foarte toxica se foloseste pe cale sistemica numai ca antidot in intoxicatii acute cu atropina.

2. Parasimpatomimetice indirecte - anticolinesterazice 

a) Inhibitori reversibili ai acetilcolinesterazei

b) Inhibitori ireversibili ai acetilcolinesterazei

a) Inhibitori reversibili

Fizostigmina Este utilizata in oftalmologie in aplicatii locale, pentru tratamentul glaucomului, in solutii oftalmice.Are  efect miotic mai intens si mai durabil decat pilocarpina, insa poate irita mucoasa conjunctivala. Fiind o substanta toxica nu poate fi folosita pe cale generala decat in intoxicatia cu atropina. Chiar si la doze mici produce efecte centrale: greata, voma,

Neostigmina ,Prostigmina, Neoezerina (Miostin) Terapeutic se utilizeaza pentru stimularea musculaturii netede gastrointestinale si vezicale, stimuland puternic tonusul si peristaltismul intestinal. Este indicata in atonii gastrointestinale, ileus paralitic, pareza vezicala. In al doilea rand are efecte importante la nivelul placii terminale motorii, unde pe langa, acumularea acetilcolinei produce si stimularea directa a colinoreceptorilor. Datorita actiunii asupra musculaturii striate, neostigmina este utila in tratamentul bolii miastenia gravis.

b)Inhibitorii ireversibili: compusi organofosforici care se fixeaza de centrul esterazic al acetilcolinesterazei, prin legaturi covalente. Aceste legaturi pot fi desfacute numai in primele momente de la realizarea lor, cu trecerea timpului ele imbatranesc si devin ireversibile. Activitatea enzimei se reia numai dupa sinteze de noi molecule. Compusii organofosforici sunt foarte toxici si datorita faptului ca patrund in SNC unde mediatorul are functii importante. De aceea folosirea lor terapeutica este foarte limitata.

In general se folosesc ca pesticide si insecticide. Un numar mic de medicamente organofosforice se utilizeaza in aplicare locala, pentru tratamentul glaucomului, avand avantajul unei durate mai lungi de actiune. Efectul lor toxic se manifesta prin 'criza colinergica', ce insumeaza toate efectele muscarinice si nicotinice, de la toate nivelele, inclusiv central. La aceste efecte se adauga o actiune demielinizanta care determina sechele de lunga durata (polinevrite, tulburari psihice, depresii, etc.). Unii compusi sunt substante toxice de lupta extrem de periculoase.

Paraoxonul (Mintacol) pentru combaterea si prevenirea crizelor glaucomatoase.

Alti compusi organofosforici ca Parationul, Malationul sunt utilizati ca insecticide in agricultura.

Intoxicatia: compusii organo-fosforici pot cauza accidente toxice periculoase. Fiind volatili si foarte solubili se pot absorbi usor nu numai din tubul digestiv, ci si respirator si prin pielea intacta. Simptomele se incadreaza in asa numita criza colinergica cuprinzand fenomene   muscarinice, nicotinice, si central - nervoase, precum si unele efecte celulare directe. Clinic: se observa tulburari respiratorii, circulatorii, digestive, neuropsihice si neuromusculare ca: greata, voma, diaree, colici, sialoree, mioza, bronhosnstrictie si bronhoree, hipotensiune, bradicardie, edem pulmonar, slabiciune musculara si contractii fasciculare, eventual paralizii, ataxie, tremuraturi, convulsii, anxietate, coma. Moartea survine de obicei prin asfixie, datorita paraliziei centrului si muschilor respiratori, ca si bronhoconstrictiei. In caz de supravietuire pot persista timp mai indelungat simptome reziduale: oboseala, scaderea memoriei, iritabilitate, depresie, polineuropatie, leziuni hepatice.

Tratamentul consta in administrarea cat mai urgenta a: substantelor reactivatoare de colinesteraza, injectarea imediata a unor doze mari de atropina

Reactivatorii de colinesteraza

Obidoxima (Toxogonin, Pirangyt

Oximele antagonizeaza cel mai eficient efectele motorii ale compusilor organo-fosforici, apoi actiunile lor muscarinice si mai slab efectele centrale. De aceea, ele se asociaza intotdeauna cu atropina.

Pralidoxima este un derivat de piridin-aldoxima. Are un efect reactivator mai slab decat Obidoxima.

2. Parasimpatolitice

Sunt substante anticolinergice care inhiba transmisia impulsurilor de la terminatiile fibrelor parasimpatice la celulele efectoare, impiedicand si efectele muscarinice ale substantelor parasimpatomimetice.

82.

Mecanismul lor de actiune consta in blocarea specifica a colinoreceptorilor de tip M din celule, printr-un mecanism competitiv cu agonistii. Acest antagonism este reciproc, blocajul putand fi combatut prin acumularea de acetilcolina, dar parasimpatomimeticele (agonistii) combat mai greu efectul blocant al parasimpatoliticelor, decat invers. Efectul parasimpatoliticelor este foarte selectiv: substantele respective nu afecteaza decat in doze mult mai mari alte tipuri de sinapse colinergice (exp. la nivelul ganglionilor vegetativi).

Atropina (Atropini sulfas), este esterul acidului tropic (un acid aromatic) cu tropina (aminoalcool cu nucleu tropanic).

- efectul relaxant asupra musculaturii netede - actiune antispastica -

- efectul antisecretor al atropinei este marcat la nivelul glandelor salivare, sudoripare, gastrointestinale si ale cailor respiratorii

- la nivelul ochiului se produce dilatarea pupilei - midriaza -

- la nivelul cordului atropina creste frecventa, raspunsul tahicardic fiind cu atat mai pronuntat cu cat tonusul parasimpatic preexistent a fost mai accentuat.

- efectele centrale ale atropinei sunt marcate dupa doze mai mari, avand in parte caracter stimulant, in parte caracter deprimant. La doze terapeutice este stimulat usor centrul respirator si nucleul vagal. Atropina exercita o oarecare actiune antivomitiva, in parte centrala, mai ales in raul de miscare. Are efect antiparkinsonian, atenuand rigiditatea musculara si in mai mica masura tremorul, datorita actiunii asupra sistemului motor extrapiramidal, influentand si hipersalivatia. In doze toxice provoaca excitatie psihomotorie si chiar delir.

Intoxicatia acuta se caracterizeaza prin simptomele blocarii parasimpatice si simptome centrale. Apare roseata si incalzirea pielii, hipertermie, (la copii poate simula scarlatina), uscaciunea gurii, sete chinuitoare, afonie, disfagie, midriaza, tulburari de vedere, tahicardie. Dozele mai mari produc neliniste, starii confuzionale, delir, halucinatii, pierderea constiintei, convulsii, coma si paralizia respiratiei. Tratamentul intoxicatiei se face prin: spalatura gastrica, doze mari de carbune medicinal, administrare de pilocarpina, impachetari umede, medicatie simptomatica impotriva fenomenelor centrale.

Indicatii: atropina este utilizata in anesteziologie, in prenarcoza pentru scaderea secretiilor, prevenirea unor aritmii, a varsaturilor, etc;

-ca agent antispastic si antisecretor in boala ulceroasa; se foloseste ca spasmolitic in colici intestinale, spasm piloric, colici biliare, tenesme vezicale.

-se poate folosi ca adjuvant pentru prevenirea crizelor de astm bronsic.

-ca antisecretor se poate folosi : inaintea operatiilor  in cavitatea bucala ,in caz de sialoree, in combaterea transpiratiei nocturne a bolnavilor de tuberculoza.

-in oftalmologie ca midriatic in tramentul iritelor, iridociclitelor si cheratitelor, eventual in examenul fundului de ochi (in acest scop a fost inlocuita cu homatropina).

- este un antidot pretios in intoxicatii cu parasimpatomimetice.

- in distonii vegetative se combina cu simpatolitice si sedative.

Contraindicatii: in glaucom, la prostatici, in caz de retentie urinara, la bolnavii cu atonie gastrointestinala, in ileusul paralitic.

Scopolamina

Extractum Belladonnae siccum (Extract uscat de matraguna pulbere)

Homatropina (la examinarea fondului de ochi).

Ipratropiu bromura, in combaterea spasmului bronsic.

Scobutil antispastic.

Propantelin actiune antispastica si antisecretorie marcata

Oxifenoniu fect antisecretor si combatand spasmele biliare

Pirenzepin in boala ulceroasa pentru scaderea secretiei gastrice

7.1.3. Substante cu actiune ganglionara

Nicotina

Intoxicatia usoara se manifesta prin ameteala, cefalee, greata, voma, diaree, paloare, palpitatii, slabiciune, transpiratie, tremor.Forma grava a intoxicatiei are o evolutie rapida, tremuraturi, convulsii, coma, paralizia respiratiei.

Intoxicatia cronica (tabagismul) prezenta la fumatori se datoreste si substantelor toxice din fumul de tutun (monoxidul de carbon, amoniac, gudroane, benzpiren, etc.). Se manifesta prin afectiuni cardiovasculare, central nervoase, respiratorii si digestive. Nicotina favorizeaza aparitia alterarilor sistemului vascular (spasme arteriale, ateroscleroza, insuficienta coronariana, aritmii, ambliopie).

Lobelina

Citizina

Ganglioplegice

Sunt substante care paralizeaza sinapsele ganglionare fara excitatie prealabila, intrerupand transmisia impulsurilor de la nivelul fibrelor preganglionare la neuronii postganglionari. Actiunea lor se datoreste blocarii receptorilor colinergici de tip N, impiedicand depolarizarea membranei postsinaptice sub actiunea acetilcolinei, eliberata la terminatia fibrei preganglionare. Au actiune blocanta si la nivelul colinoreceptorilor celulelor cromafine din medulosuprarenala, precum si asupra terminatiilor nervoase senzitive chemoreceptoare.

Utilizarea terapeutica: in forme grave ale hipertensiunii arteriale, edem pulmonar acut, pentru descongestionarea circulatiei mici. In chirurgie pot fi folosite la 'hipotensiune controlata', pentru diminuarea hemoragiei in plaga.

C.I.: insuficienta coronariana, ateroscleroza avansata, hipertrofia de prostata,

Bromura de hexametoniu

Azametoniu

Trimetafan

Substante curarizante

a) Curarizantele antidepolarizante actioneaza prin competitie cu acetilcolina eliberata de influxul nervos, blocand receptorii nicotinici ai placii terminale. Ele sunt competitive, antagoniste ale acetilcolinei. Se fixeaza ca receptorii nicotinici ai placii terminale blocandu-i competitiv fata de acetilcolina. Acetilcolina eliberata din terminatia motorie va gasi receptorii ocupati, nemaiputand provoca depolarizarea membranei postsinaptice. Blocul antidepolarizant este antagonizat specific de catre anticolinesterazice (Neostigmina) care blocand colinesteraza impiedica inactivarea acetilcolinei si determina acumularea acesteia in cantitati mari in fanta sinaptica. In aceste conditii acetilcolina va invinge in competitia cu moleculele de curarizant, deplasandu-le de pe receptor si realizand decurarizarea. Curarizantele antidepolarizante au in general molecule voluminoase, fiind denumite pahicurare.

Pancuroniu

Galamina

b) Curarizante depolarizante sau acetilcolinomimetice care se fixeaza pe receptorii nicotinici de la nivelul placii terminale si ii actioneaza, provocand depolarizarea ce se poate exprima initial prin fasciculatii musculare. Prin depolarizare persistenta placa motorie devine o inexcitabila. Curarizantele depolarizante au in general molecula mica subtire, flexibila - sunt denumite leptocurare - care permite fixarea pe receptori cu consecinte agoniste.

Suxametoniu

Decametoniu

2.Medicatia adrenergica

Actionarea receptorilor alfa₁-adrenergici provoaca efecte alfa₁-adrenergice: vasoconstrictie (in anumite teritorii), contractia capsulei splinei, stimularea musculaturii netede a tractului genito-urinar midriaza, (prin contractia muschiului radiar al irisului). 

Actionarea receptorilor alfa₂-adrenergici postsinaptici provoaca relaxarea musculaturii netede a tractului gastrointestinal, stimularea secretiei salivare, inhibarea secretiei de insulina si a secretiei de renina, micsorarea procesului de lipoliza, la nivelul  adipocitelor. Exista si receptori alfa₂-adrenergici pe membrana presinaptica a terminatiilor adrenergice, a caror stimulare determina inhibitia eliberarii de noradrenalina din aceste terminatii, reprezentand un mecanism de control, prin retroaferenta negativa a functionarii sinapselor adrenergice.

Au fost descrisi preceptorii alfa₂-adrenergici nesinaptici, - de exemplu la nivelul plachetelor, unde actionati de adrenalina sau noradrenalina produc agregare plachetara.

Actionarea receptorilor beta₁-adrenergici determina stimularea inimii, cu cresterea contractiei miocardice si tahicardie, lipoliza, cu cresterea concentratiei acizilor grasi liberi in sange, stimulare centrala cu anxietate.

Stimularea adrenergica beta₂ provoaca bronhodilatatie, vasodilatatie (in anumite teritorii), relaxarea musculaturii netede a tractului genito-urinar (inclusiv a miometrului), tremor al extremitatilor, cresterea secretiei de renina, insulina si glucagon, favorizarea gluconeogenezei (in ficat) si a glicogenolizei (in ficat si muschi), cu tendinta de crestere a glicemiei.

Medicamente simpatomimetice

Simpatomimetice alfa si betastimulatoare

Adrenalina (Epinefrina)

Mecanism de actiune si efecte

- efecte cardiovasculare: prin receptorii beta adrenergici stimuleaza cordul, creste forta de contractie a miocardului, efect care are la baza marirea concentratiei ionilor de calciu in fibrele miocardice (inotropism pozitiv). Creste viteza de conducere (efect dromotrop  pozitiv), creste ritmul cardiac (efect cronotrop pozitiv), accelereaza procesul de depolarizare diastolica lenta la nivelul fibrelor 'pace-maker'. In doze mari stimuleaza si centrii de comanda ectopici, provocand tulburari de ritm, extrasistole, chiar fibrilatie ventriculara (batmotropism pozitiv

La nivelul vaselor prin receptorii alfa din peretele vascular adrenalina contracta arterele, arteriolelele, sfincterul precapilar si venele. Diminua permeabilitatea si fragilitatea capilarelor. Efectul ei vasoconstrictor este urmat insa de o vasodilatatie relativa. Dintre diferitele arii vasculare, adrenalina contracta cel mai puternic vasele mezenteriale, renale, pulmonare si cutanate. Coronarele, vasele muschilor striati si ale ficatului, in care predomina receptorii beta, se dilata. Vasele cerebrale reactioneaza slab, dilatandu-se mai mult pasiv in urma cresterii presiunii arteriale sistemice.

- efecte la nivelul musculaturii netede viscerale: stimuland receptorii beta, adrenalina relaxeaza musculatura neteda a bronhiilor, fiind un agent bronhodilatator activ in crizele de astm. Prin ambele tipuri de adrenoreceptori scade tonusul si motilitatea gastrointestinala dar contracta sfincterele. Relaxeaza musculatura parietala, detrusorul vezicii urinare (efect beta) si contracta sfincterul (efect alfa). Uterul gravid se contracta, cel negravid se relaxeaza, efectul depinde de mediul hormonal si este dependent si de specie. In timpul graviditatii predomina receptorii alfa, iar in afara graviditatii predomina receptorii beta₂. La nivelul ochiului, adrenalina contracta muschii radiari ai irisului, producand midriaza. La nivelul pielii, prin contractia muschilor pilomotori produce zbarlirea parului. Contracta, de asemenea fibrele musculare netede din capsula splenica. Toate acestea sunt efecte de tip alfa.

- efectele metabolice sunt destul de intense. Stimuleaza glicogeneliza hepatica si produce hiperglicemie. Creste glocogenoliza si glicoliza la nivelul muschilor, determinand hiperkactacidemie. Stimuleaza lipoliza in tesutul adipos, marind concentratia acizilor grasi liberi in sangele circulant (efect beta₁). Creste consumul de oxigen in toate tesuturile, creste metabolismul energetic, creste termogeneza (prin actiune directa asupra mitocondriilor).

- efecte central nervoase si neuroendocrine. Adrenalina in doze mari excita SNC, provocand reactie de terzire pe EEG, neliniste, anxietate, tremuraturi si chiar convulsii. Prin hipotalamus, stimuleaza productia de ACTH, provocand o descarcare de cortizol din suprarenala. Aceasta actiune duce la scaderea numarului leucocitelor eozinofile si a limfocitelor in sange. Numarul celorlalte elemente figurate creste datorita mobilizarii sangelui din splina, si stimularii hematopoezei.

- adrenalina provoaca o oarecare stimulare tonusului musculaturii scheletice.

- adrenalina influenteaza slab secretiile, declansand o secretie de saliva vascoasa in cantitate mica (efect alfa₂ adrenergic).

Contraindicatii: sensibilitatea la adrenalina este deosebit de mare in hipertireoza, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, boala coronariana, boli in care administrarea este contraindicata. Este contraindicata in stari de soc cu exceptia celui anafilactic. Graviditatea impune precautiune deosebita.

Etilefrina

Efedrina

Indicatii: antihipotensiv, in stari de hipotensiune, inclusiv in caz de anestezie rahidiana, in colaps cauzat de substante hipotensive, in insuficienta vasomotorie centrala. In astm si in alte stari bronhospastice se poate folosi ca bronhodilatator, ca medicatie de fond. Se utilizeaza in manifestari alergice si anafilactice, fiind vasoconstrictor si bronhodilatator

Simpatomimetice predominent alfa stimulatoare

Noradrenalina, se caracterizeaza prin faptul ca actioneaza cu precadere asupra receptorilor alfa, receptorii beta ii influenteaza slab si numai in miocard, tesutul gras. Este un vasoconstrictor general selectiv. Prin constrictia arteriolelor mareste rezistenta vasculara periferica totala deja in doze mici, crescand paralel presiunea arteriala sistolica si diastolica. Ca atare mareste travaliul inimii. Vasele coronare se dilata si debitul coronarian creste, in parte, datorita metabolitilor care iau nastere in miocard (CO₂, acid adenilic, adenozina, etc.), in parte pasiv - datorita cresterii presiunii de perfuzie. In majoritatea ariilor vasculare debitul sangvin normal scade ca urmare a vasoconstrictiei noradrenalinice, dar in caz de colaps irigatia este ameliorata prin normalizarea presiunii de perfuzie.

Fenilefrina (Neosynephrina) este un alfa₁ stimulator selectiv. Provoaca o vasoconstrictie arteriolara generalizata, creste tensiunea arteriala si declanseaza bradicardie reflexa. In mod direct influenteaza foarte slab cordul, diminuand usor debitul cardiac.

Nafazolina

Clonidina se foloseste ca medicament antihipertensiv

Simpatomimetice predominent beta stimulatoare

Pot fi clasificate in trei subgrupe:

a) bronhodilatatoare si tocolitice, actionand pe receptorii beta₂ adrenergici

b) vasodilatatoare activand receptorii beta₂ din vase

c) cardiostimulatoare, stimuland receptorii beta₁ cardiaci

a) Bronhodilatatoare si tocolitice

Izoprenalina (Bronhodilatin

Indicatii: in tratamentul astmului bronsic ca bronhodilatator sub forma de aerosoli

Contraindicatii: boala coronariana si hipertiroidism.

Orciprenalina (Astmopent) compus asemanator izoprenalinei. Nu se inactiveaza repede, are efect mai lung si mai bland. Se foloseste in cardiologie (tulburari de conducere), tratamentul astmului bronsic sub forma de aerosoli.

Beta₂ stimulatoare selective:

Fenoterol (Berotec) folosit ca antiasmatic selectiv. Dilata bronhiile, combate criza astmatica fara sa stimuleze cordul.

Terbutalin(Bricanyl), se foloseste in tratamentul astmului bronsic, la fel ca fenoterolul

Salbutamol bronhodilatator bun in tratamentul astmului bronsic cu o durata de 4-6 ore si tocolitic.

b)Cardiostimulatoare

Dopamina (Dopamina clorhidrat) se poate incadra si in grupa alfa si beta stimulente. Este o catecolamina cu actiuni dopaminergice si adrenergice. Prin receptorii dopaminergici de la nivel vascular realizeaza vasodilatatie mezenteriala si renala. Aceste efecte determina intrebuintarea dopaminei in stari de soc, cand este afectata secretia renala prin vasoconstrictie reflexa. De asemeni este utila in socul cardiogen traumatic, hipovole- mic, toxic si septic, mai ales la bolnavii care prezinta oligurie si rezistenta periferica scazuta.

La periferie are trei efecte:

- in doze mici stimuleaza receptorii beta₁ din cord, avand efect cardiostimulator (inotrop pozitiv si cronotrop pozitiv), creste debitul cardiac, dar nu modifica tensiunea arteriala;

- tot in doze mici prin receptorii dopaminergici vasculari, dilata vasele renale, crescand fluxul sangvin renal si crescand diureza;

- in doze mai mari, la nivelul vaselor efectul stimulent se extinde si asupra receptorilor alfa adrenergici, favorizand si eliberarea de noradrenalina (efect indirect) ducand la o crestere a rezistentei periferice totale si o crestere a tensiunii arteriale.

Dobutamina (Dobutrex) stimulator selectiv (relativ) a receptorilor beta₁ cardiaci. Se utilizeaza in socul cardiogen, insuficienta acuta a functiei de pompa a cordului.

Medicatia simpatolitica ( adrenolitica )

Simpatolitice alfa blocante

Impiedica efectele de tip alfa atat ale substantelor simpatomimetice (efect alfa-adrenolitic) cat si ale excitarii nervilor simpatici (efect alfa simpatolitic).

Fenoxibenzamina ca vasodilatator, in sindroame ischemice periferice si in feocromocitom.

Fentolamina vasodilatatie fiind folosita in arteriopatiile extremitatilor

Tolazolina vasodilatator in sindroame ischemice periferice, arteriopatii

Contraindicatii: ulcer gastroduodenal, colita ulceroasa, coronarieni si in graviditate.

Prazosin blocant selectiv al receptorilor alfa₁ adrenergici postsinaptici. Provoaca dilatatie arteriala si venoasa cu scaderea moderata a presiunii arteriale.

Bromocriptina efect antiparkinsonian.

Metisergida, profilaxia acceselor migrenoase

Yohimbina

. Simpatolitice beta-blocante

Blocantele beta-adrenergice sau beta adrenoliticele-impiedica selectiv efectele beta ale substantelor simpatomimetice si ale excitarii fibrelor simpatice. Ele actioneaza antagonist competitiv, blocand receptorii beta adrenergici de la nivelul structurilor efectoare inervate de simpatic. Blocantele beta-adrenergice impiedica, de ex. efectul tahicardizant al izoprenalinei, aceasta neputand provoca tahicardie.

- O parte din beta-blocanti sunt neselectivi, blocand deopotriva receptorii beta₁ si beta₂ (propranolol);

- unii derivati blocheaza selectiv receptorii beta₁ si se numesc cardioselectivi, dar si acesti compusi la doze mari isi pot extinde activitatea blocanta si la nivelul receptorilor beta₂;

- Pe langa activitatea beta-blocanta specifica, aceste substante mai au si actiune membran-stabilizatoare nespecifica, de intensitate diferita, neimportanta terapeutic. Aceasta activitate este asemanatoare chinidinei si se datoreaza blocarii canalelor de sodiu. Aceasta explica partial si efectul antiaritmic. Numai izomerii levogiri au actiune beta-blocanta specifica, forma dextrogira exercita numai efecte nespecifice (anestezic local, cardiodepresiv, etc). Sub aspect practic cele mai importante actiuni sunt la nivel cardiovascular.

Efectele farmacodinamice si terapeutice ale blocantilor beta-adrenergici:

1.- la nivelul cordului se comporta ca inhibitori. Efectul este cu atat mai marcat cu cat tonusul simpatic este mai accentuat. In repaus complet modificarile sunt mai putin evidente. Efectul inhibitor se datoreste scaderii frecventei cardiace, cronotrop negativ, incetinirii conducerii atrioventriculare, dromotrop negativ, inhibarea influentei simpatice, batmotrop negativ si inotrop negativ.

2.- la nivelul vaselor: impiedica efectele vasodilatatoare mediate de receptorii beta, marind tonusul vascular, care este uneori nedorit. Totusi tensiunea arteriala poate scadea datorita scaderii debitului cardiac. In boala hipertensiva, propranololul utilizat sub forma de cura este util, acest efect explicandu-se mai ales prin actiunea antireninica. Compusii cardioselectivi si cei cu activitate simpatomimetica intrinseca au efect mai slab la nivelul vaselor. Nu influenteaza tonusul periferic, nu produc vasoconstrictie, dar cu toate acestea prezinta o contraindicatie relativa in arteriopatii.

3.- efecte asupra musculaturii netede viscerale:

- prin anularea influentelor simpatice la nivelul cailor respiratorii, respectiv a bronhodilatatiei se produce spasm bronsic. La sanatosi acest efect nu are consecinte nefavorabile dar la astmatici poate declansa acces dispneic.

- la nivelul miometrului prin blocarea receptorilor beta sunt favorizate contractiile, ceea ce impune precautiuni in timpul graviditatii.

Utilizarea terapeutica: este importanta in primul rand in domeniul cardiologiei. Beta-blocantele se folosesc frecvent in: tahicardii, tahiaritmii, cardiopatia ischemica, hipertensiune arteriala, cardiomiopatia obstructiva (datorita efectului inotrop negativ). Se utilizeaza de asemeni in hipertiroidism pentru combaterea palpitatiilor si a altor simptome neurovegetative. Mai pot fi utilizate pentru prevenirea crizelor migrenoase. In hemoragii digestive superioare (varice esofagiene) pentru scaderea sangerarilor. La nivelul ochiului unii beta-blocanti au efect antiglaucomatos.

Contraindicatii: in tulburari de conducere intracardiaca, bradicardii excesive, insuficienta cardiaca netratata (pot declansa sau agrava decompensarea), stari bronhospastice, astmul bronsic si impunand precautii in arteriopatii, diabet si graviditate.

Propranolol beta-blocantii neselectivi

Oxprenolol ,Pindolol , Timolol, Atenolol

Metoprolol (Betaloc blocant beta-adrenergic cardioselectiv, are proprietati antihipertensive, antianginoase si antiaritmice. Efectul la nivelul bronhiilor si vaselor este moderat, putand fi utilizat in doze mici la astmatici.

Generatia a doua de beta-blocanti cuprinde substante cu potenta mai mare si efect de durata mai lunga.

Bisoprolol ,Bopindolol

Neurosimpatoliticele

Nu blocheaza receptorii alfa si nici beta. Actioneaza presinaptic, dar nu au efect adrenolitic. Nu impiedica efectele simptomimeticelor directe, chiar pot accentua efectul lor. Interfereaza cu procesele de biosinteza,depozitare si eliberare a noradrenalinei la nivelul terminatiilor nervoase adrenergice.

Bretylium Are efect membranstabilizator, care permite utilizarea in tahiaritmii ventriculare, mai ales fibrilatie ventriculara..

Guanetidina

Rezerpina Are actiune inhibitoare asupra terminatiilor simpatice si asupra unor terminatii adrenergice din creier.

Metildopa Metildopa este indicata la bolnavii cu hipertensiune arteriala moderata sau severa, de regula in asociere cu un diuretic. Este avantajoasa in hipertensiune cu insuficienta renala.

ANESTEZICE LOCALE

Anestezicele locale sunt substante care introduse in imediata apropiere a formatiunilor nervoase, intr-un teritoriu circumscris, suprima excitabilitatea si conductibilitatea elementelor nervoase cu care ajung in contact, impiedicand procesul de excitatie - conducere, fara lezarea fibrelor nervoase.

Actiunea lor este temporara si complet reversibila.

Anestezicele locale provoaca insensibilitate fara pierderea constientei si fara deprimarea centrala a circulatiei si respiratiei, fiind de regula, mai putin agresiva pentru organism decat anestezia generala.

Mecanismul intim al actiunii anestezicelor locale

Se explica prin proprietatile fizico-chimice ale substantelor. Forma neionizata a moleculei, foarte liposolubila ,difuzeaza cu usurinta prin membrana, in functie de gradientul de concentratie intre mediul intracelular si extracelular. In axoplasma se stabileste un echilibru intre cele doua forme. Moleculele de anestezic inchid canalele membranare pentru ionii de Na⁺. Inchiderea acestor canale este atribuita in principal formei ionizate. Moleculele neionizate, patrunse in membrana, ar comprima canalele de Na⁺, fie direct, fie ca urmare a modificarii  conformatiei macromoleculelor lipoproteice din constitutia membranei.

Anestezicele locale stabilizeaza in acest mod membrana fibrelor nervoase, crescand pragul excitabilitatii si micsorand procesul de depolarizare.

Tipuri de anestezie

- anestezia de suprafata, cand substanta badijonata pe mucoase si plagi, actioneaza in primul rand asupra terminatiilor nervoase;

- anestezia de infiltratie, cand anestezicul este injectat in spatiile interstitiale, actionand asupra tuturor elementelor nervoase din zona respectiva.

- anestezia de conducere, realizata prin injectarea solutiei anestezice in vecinatatea unui trunchi sau plex nervos (anestezie tronculara, plexala);aici intra si blocajul simpatic.

- anestezia rahidiana (subarahnoidiana), de fapt o anestezie radiculara, cand substanta se injecteaza in spatiul subarahnoidian, in lichidul cefalorahidian, sau epidural, in jurul spatiului epidural de unde, apoi, difuzeaza.Functie de locul injectarii avem: anestezie prin injectare intratecala in spatiul subarahnoidian si epidurala sau peridurala in jurul radacinilor nervilor, in afara meningelui.

- anestezia intravenoasa, intraarteriala, pentru scaderea sensibilitatii receptorilor reflexogeni din peretele vascular (actiune endoanestezica).

Cocaina Este singurul anestezic local dotat cu efect vasoconstrictor. Datorita vasoconstrictiei locale apare albirea mucoaselor

Benzocaina

Procaina (Novocaina) Procaina se foloseste in concentratie de:

- 0,5 - 1% pentru anestezia prin infiltratie,

- 1 - 2% pentru anestezia de conducere,

- 4% in stomatologie,

- 8% pentru rahianestezie.

In geriartrie se folosesc preparatele GEROVITAL H₃ si ASLAVITAL, oral sau i.m.

Tetracaina

Lidocaina (Xilina)

Este anestezicul cel mai frecvent utilizat. Are potenta mai mare ca procaina de 4 ori  pentru anestezia de suprafata si de 2 ori pentru anestezia tronculara.

Are o actiune de durata mai lunga decat procaina (1-2 h). Aceasta se explica prin metabolizarea mai lenta la nivelul ficatului, scindarea legaturii amidice se face mai greu decat legatura esterica.

Difuzeaza mai bine decat procaina.

Se preteaza pentru toate tipurile de anestezie.

0,5 - 1% pentru infiltratii

1 - 2% pentru anestezie de conducere

2 - 4% pentru anestezia de suprafata a mucoaselor

4 - 5% pentru rahianestezie.

Alte utilizari

Xilina intra in unele preparate compuse de uz stomatologic:

STOMACAIN spray

DENTOCALMIN

Mepivacaina, Bupivacaina, Percaina Articain