Normele de conduita ale obstilor satesti

NORMELE DE CONDUITA ALE OBSTILOR SATESTI

Fiind o comunitate de munca, normele de conduita ale obstilor satesti s-au statornicit in legatura cu indeletnicirile membrilor obstei, obiectul muncii, relatiile ce se stabileau intre membrii obstei, cu privire la exercitarea indeletnicirilor traditionale. Pe baza acestor norme fundamentale au fost elaborate si celelalte norme de conduita ale dacilor si anume cele ce vizau statutul persoanei, familiei, invoielile si procedura de solutionare a conflictelor dintre membrii obstei.

1. Norme ce reglementeaza proprietatea

Stapanirea exercitata de membrii obstei imbraca 2 forme: a. stapanirea devalmasa si b. stapanirea individuala. Ele sunt in esenta forme de apropiere a folosintei si nu se confunda cu proprietatea privata. Aici termenul de ,,proprietate' este folosit nu in sens juridic, ci in sens economic.

a. se aflau in stapanirea devalmasa paduri, pasuni, izlazuri, apele, iar in epoca obstei arhaice si turmele comune, fondul de rezerva pentru anii cu recolta slaba, moara satului, bogatiile subsolului. Un corolar al stapanirii devalmase era in posibilitatea membrilor obstei de a instraina parti din mosia satului, in vederea pastrarii unitatii si integritatii acestora.

b. la baza stapanirii individuale se afla munca proprie depusa de fiecare membru al obstei pentru amenajarea unui bun aflat anterior in devalmasie si care dobandeste prin incorporarea acelei munci o valoare economica noua.

Prima desprindere din fondul devalmas a fost terenul pe care membrii obstei si-au intemeiat casa si curtea, ceea ce rezulta ca la romani intalnim sub numele de ,,herediu' locul de casa si gradina. Semnul distinctiv al trecerii gospodariei comune in stapanirea individuala il reprezinta gardul. Un proces asemanator a cunoscut si campul de cultura, denumit si ,,tarina' (,,racla'), ce era impartit in loturi de cultura atribuite membrilor obstei prin tragere la sorti, dar nu in sistemul asolamentului ca la geto-daci, ci o data pentru totdeauna, de aceea loturile de cultura se mai numeau si ,,loturi matca', pentru ca dau posibilitatea celor de la stapanire sa utilizeze si celelalte terenuri din hotarul obstei, aflate in stapanire devalmasa. Totodata, membrii obstei puteau lua in stapanire individuala si anumite parti din restul hotarului devalmas. De exemplu, loturi de cultura obtinute prin defrisari, adica stapaniri locuresti. Trecerea terenurilor din stapanirea devalmasa in stapanirea individuala se face cu acordul si cu supravegherea obstei, ce continua sa exercite asupra teritoriului un drept superior de supraveghere si control.

Curs 6 - 06.11.2008

Procesul de trecere a terenurilor din stapanirea devalmasa in stapanirea individuala nu a insemnat dezagregarea obstilor satesti, intrucat obstea continua sa traiasca, sa exercite si asupra teritoriilor in stapanirea individuala un drept superior de supraveghere si control, care s-a materializat in Legea Tarii prin institutia dreptului de protinis (dreptului de precumparare sau de rascumparare).

2. Norme privitoare la relatiile de munca

Fiind o comunitate de munca, obstea sateasca a organizat indeletnicirile principale, agricultura si cresterea vitelor statuand, in acest sens, norme speciale referitoare la: repartitia campului de cultura intre membrii obstii, stabilirea felului culturii, suprafata fiecarui lot, stabilirea tipului de desfasurare a unor activitati agricole, distribuirea recoltei pentru consumul personal al membrilor obstei si pentru fondul de rezerva, norme referitoare la stabilirea locurilor si perioadelor de pasunat, norme privitoare la impartirea productiei turmelor comune. Exemple si alte norme, care reglementeaza si alte activitati la nivelul obstei, vanatoarea si pescuitul, dupa cum existau norme de conduita constituite pe masura aparitiei unor activitati (mestesugurile), norme potrivit carora cei care realizau asemenea activitati, care necesitau pregatire speciala, erau indreptatiti la proprietatea asupra muncii lor.

3. Norme referitoare la statutul persoanelor

Principalul fundament il reprezinta egalitatea membrilor obstei, determinata, pe de o parte, de stapanirea devalmasa a pamantului si pe de alta parte de desfasurarea activitatii economice fundamentale in comun. Evidentierea unor membri ai obstei, de exemplu, cei ce erau alesii obstei, se facea dupa calitatea lor si nu dupa criteriul stratificarii sociale.

4. Norme referitoare la familie, succesiuni si obligatii

In perioada obstei arhaice, familia unica compusa din parinti si copii, reprezenta elementul structural al obstei, caracterizat prin aceeasi egalitate a membrilor, ca si obstea in ansamblul sau. Egalitatea, la nivelul familiei, era determinata ca si in cazul obstei de munca, in comun, desfasurate in cadrul gospodariei si stapanirea comuna asupra patrimoniului familiei. Aceasta egalitate a avut drept consecinta existenta unor obligatii reciproce de intretinere, atat intre parinti, cat si intre soti. In materia organizarii familiei, influenta majora a exercitat-o traditia geto-daca spiritualizata sub influenta crestinismului. Astfel, casatoria se realizeaza prin liberul consimtamant al partilor, insotita de bunacuviinta religioasa, devotamentul era admis la cererea oricareia dintre soti, intre acestia existand deplina egalitate in pronuntarea motivelor de divort, irevocabile. In materia succesiunilor, descendentii aveau egala vocatie succesorala la mostenirea mosiei familiei, fiind recunoscut totodata si dreptul la mostenire al sotului supravietuitor, consacrat, de altfel, si in dreptul roman postclasic. In materia obligatiilor, toti membrii obstei aveau deplina capacitate de a incheia conventii, acestea fiind total libere de forma, spre deosebire de dreptul roman, unde unele contracte erau supuse unui formalism riguros. Cea mai raspandita conventie era vanzarea, care, asa cum evolua sub influenta dreptului bizantin, devenise consensuala translativa de proprietate. O alta conventie des intalnita era de schimb, dat fiind caracterul natural al economiei acelei perioade.

5. Norme referitoare la raspunderea si solutionarea litigiilor

Raspunderea membrilor obstei pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, precum si solutionarea conflictelor dintre membrii obstei se realizau pe baza sistemului solidaritatii rudelor si a compozitiunii voluntare (+legea talionului). Solidaritatea obstei, in ansamblul sau, se manifesta atunci cand aceasta trebuia sa raspunda pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii savarsite de unul dintre membrii sai asupra unui membru al unei obsti invecinate (articolele de judecata erau comune pentru pricini civile si penale si anume Sfatul oamenilor buni si batrani, judele, instante ce puteau pronunta hotarari, mergand pana la alungarea din obste a celui ce comisese o fapta grava). In materia probelor se contureza inca din aceasta perioada unele probe fundamentale pentru practica judiciara romaneasca si anume juramantul cu brazda si proba cu juratori, pe care le vom regasi reglementate si in Legea Tarii, ceea ce atesta cotinuitatea poporului roman.

In ceea ce priveste materia procedurii, instantele erau aceleasi atat pentru cauze recidive cat si pentru cauzele penale.

Judele si sfatul oamenilor buni si batrani-aceste instante aveau competenta de a cerceta litigiile deduse spre solutionare in fatal or si de a pronunta hotarari care sa contina sanctiuni la adresa membrilor obstei mergand pana la excluderea membrilor din colectivitate.

Pe plan probativ, se contureaza inca din aceasta perioada o serie de probe fundamentale in practica judiciara :Juramantul pe brazda si proba cu juratii, ceea ce arata continuitatea poporului roman si pe planul institutiilor sale juridice.

Obstea sateasca sau teritoriala este cea mai simpla forma de organizare social ape criteriul teritorial a unei colectivitati umane ceea ce nu exclude insa posibilitatea ei de a se incadra in forme teritoriale mai vaste-> uniunile de obsti sau confederatiile de obsti din obsti si obsti de obsti. Aceste uniuni de obsti se constituiau din necesitati de aparare sau necasitati economice, mai buna exploatare a vai unui rau sau a versantului.Obstile componente isi pastrau autonomie, organele de conducere sdi normele proprii de conduita.Confederatia de obsti avea la randul sau un organ de conducere alcatuit din reprezentantii obstilor componente si care avea o serie de atributii :

1.rezolvarea problemelorpatrimoniale comune

2.solutionarea litigiilor dintre obstile componente

3.stabilirea contributiei fiecarei obsti componente

4.organizarea sistemului comun de aparare

In virtutea autonomiei obstilor componente continuau sa solutioneze prin organizatii proprii toate problemele lor interne.