Normele de conduita ale geto - dacilor in epoca prestatala

NORMELE DE CONDUITA ALE GETO - DACILOR IN EPOCA PRESTATALA

In aceasta perioada, relatiile sociale erau reglementate prin norme de conduita fara caracter juridic, norme ce reprezinta expresia interesului societatii gentilice si ca atare erau respectate si aplicate de buna voie de toti membrii societatii. Totodata, cu referire expresa la geto-daci, trebuie sa precizam ca aceste norme de conduita aveau un caracter pronuntat religios, astfel incat la poporul antic se acredita ideea ca normele de conduita sunt de sorginte divina, ca provin de la zei. Unele dintre aceste norme au supravietuit sub anumite aspecte si le regasim si in societatea feudala, ceea ce reprezinta o dovada clara a continutului poporului roman.

Dintre cele mai importante norme pe care geto-dacii le-au aplicat in Epoca Prestatala,  mentionam reguli conform carora acum ne arata obiceiurile: (1) fii puteau cere si obtine de la parinti delimitarea partii care li se cuvine din proprietatea comuna. Aceasta regula de conduita, prin continutul sau, rezulta ca proprietatea privata era in plin proces de constituire. Un alt argument in acelasi sens este regula de conduita mentionata de izvoarele antice, potrivit carora (2) furtul era socotit o foarte grava abatere de la normele de convietuire sociala. O alta regula de conduita stabilea (3) un intreg ritual, care insotea incheierea conventiilor sau invoielilor dintre persoane. Acest ritual este asemanator cu procedura infratirii din Evul Mediu. Izvoarele antice mentioneaza ca norma de conduita (4) juramantul pe zeitatile palatului regal sau juramantul pe vetrele regale, cum mai erau numite. Acest juramant trebuia prestat de catre toti supusii regelui, iar daca regele se imbolnavea, se considera ca unul dintre jurati a jurat stramb. Pentru identificarea lui erau desemnati 3 ghicitori pt a arata cine era acela si daca el nega se aduceau 6 ghicitori. Daca dadeau aceeasi solutie, cel in cauza era condamnat la moarte, in caz contrar pedeapsa se aplica primilor 3 ghicitori. Acest procedeu este asemanator cu institutia juridica a probei cu juratori, consacrata de Legea Tarii.

Exista o serie de norme de conducere ce reglementeaza institutia casatoriei. In aceasta materie, izvoarele antice par a fi contradictorii, pentru ca, de pilda, poetul Menandru zice ca tracii cunosc poligamia, in timp ce poetul Horatius, in odele sale spune ca tracii practicau cu strictete monogamia. In realitate, nu exista o contradictie, ci se completeaza reciproc, pentru ca primul se refera la o epoca mai veche, cand geto-dacii nu erau evidentiati ca un element distinct in cadrul neamului dacic, in timp ce al II-lea se refera la o epoca mai recenta, in care individualizarea geto-dacilor ca cel mai important neam tracic fusese desavarsit. Pe fond, trebuie sa precizam ca la finele Epocii Primitive, femeia avea o situatie inferioara barbatului, dovada pedeapsa pe care regele Oroles a aplicat-o ostenilor sai infranti in lupta cu bastarnii: ,, sa faca slujba femeilor lor, slujbe care mai inainte lor li se faceau'.

Toate aceste reguli de conduita erau respectate in chip firesc, nu prin constrangere. Semnificative in acest sens sunt relatarile lui Aristotel, care se refera la un trib numit Agatirsi, acestia avand aceleasi obiceiuri cu tracii. Agatarsii formulau reguli de conduita in versuri si le invatau pe de rost cantandu-le. Iustinus, un alt autor antic, zicea ca scitii respecta drepturile in chip firesc, nu prin legi, iar Herodot precizeaza, asa cum am aratat, ca inca din vremea sa, sec. 6, ,,getii erau cei mai drepti dintre traci'.