Managementul riscului de lichiditate

MANAGEMENTUL RISCULUI DE LICHIDITATE

Abstract: Liquidity represents a bank's ability to efficientely accommodate the redemption of deposits and other liabilities and to cover funding increases in the loan and bank investement portofolio. A bank has adequate liquidity potential when it can obtain needed funds promptly and at a reasonable cost. The price of bank's liquidity is a function of market conditions and the market's perception of the inherent riskines of the borrowing institution.

Most banking activity depends on a bank's ability to provide liquidity to its customers. Most financial transactions or commitments have implications for a bank's liquidity. Banks are particulary vulnerable to liquidity problems, the same, on an institution specific level and from a systemic (market) viewpoint.Diversification of funding sources and maturities enables a bank to avoid the vulnerability associated with a low level of its liquidity.

Bank liquidity management policies shoud comprise a risk management structure (decisionmaking), a liquidity management and funding strategy, a set limits to liquidity risk exposures, and asset of procedures for liquidity planning under alternative scenarios, including the crisis situations.

In this paper we try to give a personal viewpoint on the romanian commercial banks's responsibilities to implementation a performant liquidity risk management in banking activity in concordance with the Basel Committee's recomandations.

Riscul reprezinta pericolul de a suferi o pierdere, spunea Terry Lopez, intr-o conferinta despre Risk Management tinuta in cadrul Bank of Luxemburg in 1996. Managementul riscului, ca proces, ia in considerare factorii, masurabili sau nu, care ameninta sau pot influenta realizarea obiectivelor unei companii, inclusiv a bancilor si ofera solutii strategice ( de organizare, de politica a afacerilor, de proceduri, de control intern etc) si operationale pentru a se opune cat mai mult posibil impactului acestor factori.

Lichiditatea reprezinta capacitatea activelor administrate de o companie de a se transforma rapid si cu o cheltuiala minima posibil, in moneda, adica in lichiditati imediate (numerar sau disponibilitati in cont).

In domeniul practicii bancare sunt des utilizate doua concepte distincte pentru a defini riscul de lichiditate si anume:

Intr-o prima abordare, considerata clasica, riscul lichiditatii este vazut ca fiind riscul aparitiei de discontinuitati in asigurarea cu fonduri lichide a bancii. In aceasta abordare, analiza riscului se concentreaza asupra lichiditatii ca o nevoie de resurse pentru a facilita dezvoltarea bancii si pentru a se putea acoperi unele cresteri neasteptate, neprevazute, ale activelor bancii. Intr-un astfel de context, managementul bancii se bazeaza in exclusivitate pe: a).- rapoarte de lichiditate; b).- contractarea de linii de credit de la tertii parteneri.

O a doua abordare, din punctul nostru de vedere la fel de corecta, considerata fiind una moderna, prezinta riscul lichiditatii in banci ca fiind determinat de nevoia de lichiditati imediate necesare onorarii obligatiilor devenite scadente, nevoie aparuta cu deosebire in cazul unei crize majore. In acest caz managementul bancii se bazeaza mai ales pe: a).- analiza si rezolvarea unor probleme aparute din scenariile de tip 'cel mai rau caz'; b).- stabilirea surselor suplimentare de fonduri pe care banca le are la dispozitie si a costului acestora.

1.1.- Riscul lichiditati in banci - abordarea clasica

In cazul abordarii clasice a managementului riscului lichiditatii in banci accentul se pune cu deosebire pe practica si procedeele trezoreriei si anume:

o  Gestiunea pozitiei monetare

Pozitia monetara se defineste ca fiind valoarea, la un moment dat, a activelor lichide.

Componentele pozitiei monetare, tehnic vorbind, sunt urmatoarele:

1. Numerarul = moneda metalica + bancnote aflate in posesia bancii la ghiseele sale si in tezaur.

Necesarul de numerar este estimat in functie de volumul incasarilor si platilor zilnice cu numerar, pe care trebuie sa le efectueze banca. Este partea cea mai 'de jos' a managementului lichiditatii, dar ea nu trebuie neglijata, intrucat crizele de numerar au un puternic impact asupra clientilor, asupra increderii acestora si asupra imaginii bancii. In conditiile economiei romanesti, in care numerarul reprezinta inca un procent important din moneda aflata in circulatie, riscul asociat lichiditatii numerarului este ridicat si trebuie, in consecinta, acordata, in contnuare, atentia cuvenita. Politica de promovare a cardurilor bancare, pentru persoane fizice si juridice, se inscrie in politica generala de reducere la maximum a utilizarii numerarului, de fapt a optimizarii acestuia, datorita cheltuielilor pe care le implica pentru banca procurarea si folosirea acestuia.

2. Disponibilul reprezentat de rezerva minima obligatorie (RMO) pe care fiecare banca comerciala trebuie sa o determine lunar, separat pentru lei si separat pentru devize si sa o pastreze obligatoriu in contul deschis la Banca Nationala.

3. Disponibilul din conturile curente deschise la alte banci, din tara si strainatate, in baza relatiilor de corespondent bancar sau a unor operatiuni efectuate pe piata interbancara;

4. Soldul sumelor de incasat de la alte banci reprezentand "sume in tranzit" aflate in circuitul decontarilor intre sedii bancare, acestea fiind supuse procedurilor specifice;

Din aceste 4 componente cea mai importanta o consideram a fi pentru economia bancara, luata fiind in ansamblul ei, este rezerva minima obligatorie, carei ai sunt asociate urmatoarele caracteristici de baza :

- este determinata structural si ca volum de normele emise de catre autoritatea monetara (BNR) in principal functie de structura depozitelor bancare;

- pentru banci, reprezinta o obligatie si este considerat cel mai adesea un factor de risc suplimentar, intrucat rezervele obligatorii, in lei sau devize, sunt stabilite in functie de obiectivele politicii monetare implementate de BNR, reprezinta un instrument de control al masei monetare si de reglare a apetitului de credit in economie si nici intr-un caz un stimulent pentru extinderea afacerilor unei banci;

- nu sunt si nu pot fi considerate active lichide, bancile comerciale care le constituie neavand posibilitati de utilizare imediata, daca situatia ar cere acest lucru;

- nu pot fi folosite de catre bancile comerciale pentru a acoperi o eventuala crestere a cererii de credite sau a retragerilor mai consistente din conturi;

- asigura tehnic vorbind, soldarea pozitiei lichiditatii, reprezentand un amortizor de soc pentru pozitia lichiditatii, consolidate pe intreg sistemul bancar.

Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii este constituita din :

a) mijloace banesti in moneda nationala, atrase de la societati bancare, persoane fizice si juridice, sub forma :

depozitelor

instrumentelor negociabile si nenegociabile platibile la termen si la vedere

sumelor in tranzit intre societatile bancare

Sunt exceptate de la calculul rezervelor obligatorii :

depozitele guvernamentale si asimilate acestora

depozite atrase de la alte institutii care creeaza la randul lor rezerve minime obligatorii

b) mijloace banesti in valuta convertibila atrase de la societati bancare, persoane fizice si juridice sub forma:

- depozitelor

- instrumentelor negociabile si nenegociabile platibile la termen si la

vedere

- sumelor in tranzit intre societatile bancare

Gestiunea pozitiei monetare in cadrul unei banci mai presupune in mod obligatoriu si urmatoarele aspecte considerate de baza (principiale) :

- asigurarea incadrarii in nivelul minim al rezervelor minime obligatorii

- identificarea si luarea in calcul a tuturor tranzactiilor importante care afecteaza

disponibilul din contul curent al bancii

- efectuarea de tranzactii pentru a influenta pozitiv pozitia monetara

o  Nevoile de lichiditate bancara

Ele sunt generate de obligatiile imediate carora banca trebuie sa le faca fata pentru a fi in continuare recunoscuta ca intermediar financiar.

Aceste nevoi de lichiditate pot fi, dupa caz:

a) nevoi de lichiditate pe termen scurt, care sunt generate de factori precum:

- factori sezonieri care afecteaza cererea de credite si fluxul de depozite

- transferurile si creditele de valoare mare

- creditele si depozitele volatile

b) nevoi ciclice de lichiditate - generate de cresteri de credite cuplate cu scaderi de depozite. Pentru analiza si calculul acestor nevoi se folosesc o serie de metode legate de analiza comportamentului liniilor de credit, corelarea dinamicii depozitelor cu cea a depozitelor, volatilitatea bazei de depozite, etc.

c) nevoi de lichiditate pe termen lung, corelate cu anumite 'tendinte specifice' care caracterizeaza comunitatile de clienti ale bancii si pietele pe care opereaza banca.

d) nevoi neprevazute de lichiditati, cum ar fi :

- reducerea volumului depozitelor ca urmare a unor zvonuri

- suspendarea sau diminuarea unor surse de finantare

- crestere brusca a nevoii de credite

o  Sursele de lichiditate

Banca poate apela, in vederea satisfacerii nevoilor sale de lichiditate, la urmatoarele surse:

1. rezervele primare :- numerar; - depozite la banca centrala si la bancile corespondente

2. rezerve secundare: - portofoliul de bonuri de tezaur si alte titluri negociabile

3. portofoliul de credite: - rate scadente ale creditelor acordate

4. imprumuturi posibile de contractat :

- emiterea de certificate de depozit

- cumpararea de rezerve

- imprumuturi de la banci corespondente

- imprumuturi de la banca centrala

5. alte surse de lichiditati imediate :

- titularizarea creditelor pe ipoteci standard

- emisiuni proprii de note

o  Destinatiile surselor de lichiditati

Principalele destinatii ale surselor de lichiditati sunt :

- rezerva minima obligatorie (ajustare sistematica)

- posibila fluctuatie a depozitelor

- eventualele cereri de imprumut

- nevoile de bani lichizi ale clientilor

Practica bancara demonstreaza ca adecvarea surselor la nevoile de lichiditate ale bancii se face in functie de urmatorii factori :

- nevoia de lichiditate propriu-zisa existenta

- accesul la pietele financiare - de capital si interbancare

- filozofia manageriala

- costul si caracteristicile specifice ale diferitelor surse la care banca are acces la un moment dat;

- prognozele asupra evolutiei ratei dobanzii si influentei acestora asupra iesirilor si intrarilor de lichiditati.

Baza de date necesara pentru calculul indicatorilor lichiditatii bancare este reprezentata de rezultatul clasificarii activelor, pasivelor si a pozitiilor aflate in afara bilantului.

o  Raportul de lichiditate

Acest raport este instrumentul cel mai important din punctul de vedere al trezoreriei bancare, intru-cat el reflecta evolutia masei monetare pe care o banca comerciala o gestioneaza. Se calculeaza zilnic si lunar, la nivelul subunitatilor, in baza actelor de evidenta (contracte, angajamente, conventii, acte aditionale), si se centralizeaza pentru obtinerea raportului de lichiditate global, consolidat pe intreaga banca.

In baza acestui raport se iau decizii privitoare la evaluarea si gestiunea eficienta a riscului de lichiditate.

Raportul cuprinde 2 parti :

a) Elemente generatoare de lichiditati (intrari)

- rambursari de credite acordate de banca clientilor

- dobanzi de incasat aferente creditelor acordate de banca

- depozite plasate de banca si ajunse la scadenta

- dobanzi aferente depozitelor scadente plasate de banca

- contravaloarea in lei a valutei vandute clientilor

- contravaloarea valutei pe piata interbancara

b) Elemente consumatoare de lichiditati (iesiri)

- depozite ajunse la scadenta ale clientilor

- certificate ajunse la scadenta

- dobanzi de platit aferente depozitelor si certificatelor

- contravaloarea in lei a valutei cumparate de la clienti sau de pe piata

Managementul lichiditatii bancare, la acest nivel, se infaptuieste prin urmarirea si controlul urmatoarelor aspecte :

- incadrarea volumului creditelor acordate de catre subunitati in limitele stabilite;

- determinarea cauzelor iesirilor de fonduri catre bancile concurente si reducerea acestora prin atragerea clientilor care reprezinta destinatia acestor fonduri;

1.2.- Riscul lichiditatii in banci - abordarea moderna

O alta fateta a riscului lichiditatii in banci o reprezinta nevoia de fonduri in cazul aparitiei unei crizee, generalizate in cadrul sistemului bancar. In aceasta abordare, procedurile manageriale sunt diferite fata de cele prezentate anterior. Rapoartele de lichiditate si gestiunea pozitiei lichiditatii, care sunt abordari standard in prima abordare, sunt mai putin relevante in acest al doilea caz.

In acest din urma caz sunt utilizate analizele nevoilor de fonduri ce ar putea apare in cazul unor scenarii de tip 'cel mai rau caz'. Astfel de scenarii includ socuri specifice sistemului bancar, cum ar fi pierderi severe si crize ale intregului sistem bancar. Criza unei banci este perceputa ca avand un efect asupra economiei mult mai negativ decat criza oricarui alt tip de firma, deoarece efectul de domino in cadrul sistemului bancar este considerat mult mai probabil.

In fiecare din cazurile simulate banca trebuie sa examineze gradul in care poate face fata singura unor astfel de crize si sa estimeze intervalul de timp pe durata caruia criza va duce la o criza generala de fonduri.

Alte banci incearca sa masoare intervalul de timp in care activele pot fi lichidate, pentru a raspunde unei astfel de crize, folosind , de aceasta data, rapoarte ce indica viteza cu care banca isi poate asigura lichiditati imediate. Strategia de raspuns in cazuri de criza include estimari si asupra gradului in care balanta va fi afectata in ceea ce priveste sursele de fonduri ce vor ramane la dispozitie in cazurile de criza. Rezultatul acestor simulari se exprima in zile de expunere sau zile de criza de fonduri.

Studiile de acest tip sunt prin natura lor imprecise, dar utile pentru eficientizarea operatiunilor in cazuri de criza. In consecinta majoritatea regulatorilor bancari din UE solicita bancilor subordonate elaborarea si implementarea, daca este cazul, a unor planuri ale lichiditatii. Gradul de dezvoltare a acestor planuri si acuratetea estimarilor asupra vulnerabilitatii la crize de lichiditate difera inca foarte mult de la o banca la alta. Unele banci vad in aceste planuri doar o cerinta in plus a supervizorilor, in timp ce altele le considera cu adevarat utile.

Scopul politicii lichiditatii unei banci este de a se asigura un permanent potential de indeplinire a obligatiilor fata de clienti: respectarea obligatiilor de plata si de credit, precum si a oricaror alte cerinte privitoare la numerar. Se au in vedere cel putin urmatoarele aspecte tehnice :

1. Fluxul de numerar

In conditii normale, o banca isi poate acoperi nevoile zilnice prin fondurile proprii. Trebuie insa sa se prevada ce depozite vor fi lichidate, ce credite se vor acorda s.a.m.d. Fondurile asigurate de clientii corporativi sunt usor de previzionat, caci creditele acordate acestora se vor face pe perioade fixe. In schimb fondurile asigurate de clientii mici si mijlocii deseori nu au o scadenta fixa, analiza lor facandu-se pentru previzionarea unei tendinte posibile, dar nu certa, sigura, luandu-se in considerare anumite tendinte si situatii sezoniere.

Bancile pot lua in considerare posibilitatea maririi fondurilor prin vanzarea de hartii de valoare pe piata, dar numai cu prudenta, caci nu pot vinde mai mult decat cererea pietei.

2. Capacitatea de creditare

In conditiile unei piete interbancare stabile, operatiunile de creditare interbancara se practica in mod obisnuit. O banca isi poate creste volumul fondurilor prin imprumuturi regulate obtinute de la o alta banca si isi poate permite totodata un flux negativ ca urmare a operatiunilor in cont propriu, caci poate asigura lichiditatea lui datorita existentei acestei piete. In acelasi timp este important ca bancile sa nu considere drept nelimitata capacitatea lor de creditare. O planificare a volumului de credite pe care il poate acorda este totusi necesara.

3. Volumul capitalului circulant

Planificarea fluxului de numerar este posibila numai in conditiile unei economii normale, dar nu este inteleapta construirea unei politici de ansamblu a lichiditatilor presupunand aceste conditii drept permanente. Este absolut necesara crearea unor surse de fonduri pentru situatii deosebite, de urgenta ( atunci cand previziunile fluxului de fonduri se dovedesc gresite sau cand apelarea la credite de la alte banci devine dificila). Aceasta sursa de rezerva este asigurata de un stoc de active lichide de inalta calitate - de fapt garantii ce pot fi vandute pe piata interbancara, chiar in conditii deosebite. In aceasta categorie sunt cuprinse: titlurile guvernamentale, certificatele de depozit emise de banci internationale de prim rang sau orice alte valori pe care Banca Centrala le accepta drept garantii pentru imprumuturile pe termen scurt.

4. Valutele compozite

Trebuie acordata o mare atentie devizelor in care sunt pastrate anumite lichiditati. Daca o banca efectueaza operatiuni in nume propriu in mai multe valute, este intelept sa-si pastreze activele lichide pe fiecare valuta operabila, asigurandu-si astfel active de calitate suficienta si o mai mare imunitate la riscul valutar.

Prin adoptarea unei politici proprii a lichiditatilor, fiecare banca urmareste nu doar supravietuirea unei situatii de criza, ci si prevenirea acesteia. Obiectivele unei politici a lichiditatilor trebuie sa acopere atat controlul monetar nemijlocit, cat si controlul preventiv.

Controlul preventiv este o adevarata preocupare pentru orice banca si este esentiala in acest context a se manifesta prudenta si inteligenta conducerii bancii, chiar daca aceasta impune o politica mai conservatoare decat cea a bancii centrale, de pilda. Normele deseori fixe, rigide, ale regimului controlului monetar nu trebuie sa compromita managementul lichiditatilor preventive. Scopul conducerii centrale a bancii este de a stabili un set de principii comune care sa poata fi aplicate in oricare sucursala, responsabilitatea ramanand insa in cea mai mare parte pe umerii managementului local, luandu-se insa in considerare intotdeauna conditiile pietei locale. Din acest motiv suntem de parere ca cele 14 principii privind managementul riscului lichiditatii in bancile comerciale recomandate de catre Comitetul de la Basel - pe care le redam mai jos - reprezinta pentru bancile romanesti, deopotriva o importanta optiune, dar si o mare provocare, pentru perfectionarea managementului bancar, in general, cel al riscului de lichiditate, in special.

In activitatea sa de analiza si supraveghere a managementului lichiditatilor, Comitetul de la Basel si-a concentrat atentia asupra modului pragmatic in care bancile isi gestioneaza riscul de lichiditate.. Datorita faptului ca practicile standard de gestionare a lichiditatilor bancare s-au schimbat, de la publicarea in septembrie 1992 a studiului "Un cadru de analiza si gestionare a lichiditatilor", Comitetul de la Basel a emis un nou studiu. Acesta defineste cateva principii care pun in evidenta elementele principiale ale unei gestionari eficiente de lichiditati in banci.

Aceste principii sunt urmatoarele:

Principiul 1: Fiecare banca trebuie sa aiba o strategie convenita pentru gestiunea zilnica de lichiditati. Aceasta strategie sa fie comunicata in toata banca.

Principiul 2: Consiliul de Administratie al unei banci trebuie sa aprobe strategia si metodele semnificative cu privire la gestiunea de lichiditati Consiliul de Administratie trebuie de asemenea sa se asigure ca executivul bancii ia masurile necesare pentru a monitoriza si controla riscul de lichiditati. Consiliul de Administratie trebuie sa fie informat cu regularitate despre situatia lichiditatilor bancii si imediat, daca apar schimbari majore in pozitia lichiditatii curente sau de perspectiva.

Principiul 3: Fiecare banca trebuie sa dispuna de o structura de management care sa permita executarea eficienta a strategiei privind lichiditatea. Aceasta structura presupune o implicare continua a membrilor conducerii.

Conducerea trebuie sa se asigure ca lichiditatea este gestionata eficient si ca s-au stabilit metode si proceduri adecvate pentru a controla si limita riscul de lichiditate. Bancile trebuie sa stabileasca si sa revizuiasca in mod regulat dimensiunea pozitiilor de lichiditate in anumite perioade de timp.

Principiul 4: O banca trebuie sa detina un sistem informational adecvat pentru evaluarea, monitorizarea, controlul si raportarea riscului de lichiditate. Rapoartele trebuie sa se faca pe baza unui program catre Consiliul de Administratie al bancii, conducerea executiva si alte persoane corespunzatoare.

Principiul 5: Fiecare banca trebuie sa stabileasca un proces de evaluare si monitorizare curenta a cerintelor de finantare neta.

Principiul 6: O banca trebuie sa-si analizeze lichiditatea folosind o varietate de scenarii de tipul "Ce se intampla daca".

Principiul 7: O banca trebuie sa-si revizuiasca frecvent ipotezele in cadrul gestiunii de lichiditati pentru a stabili daca acestea continua sa fie valide.

Principiul 8: Fiecare banca trebuie periodic sa-si revizuiasca eforturile de a stabili si mentine relatii cu titularii de angajamente, de a mentine diversificarea pasivului si de a se asigura ca are capacitatea de a vinde active.

Principiul 9: O banca trebuie sa aiba planuri de prevedere care sa vizeze strategia de a face fata crizelor de lichiditate si sa includa procedee de compensare a deficitelor de flux numerar in situatii de urgenta.

Principiul 10: Fiecare banca trebuie sa aiba un sistem de evaluare, de monitorizare si de control a pozitiilor sale de lichiditate in valutele importante cu care opereaza. O banca isi evalueaza cerintele totale de lichiditati valutare si nepotrivirile acceptabile cu angajamentele in moneda locala si in plus trebuie sa faca analize separate ale strategiei sale pentru fiecare valuta luata in mod individual.

Principiul 11: Sub rezerva analizei prevazute de principiul 10, o banca trebuie, acolo unde este cazul, sa stabileasca si sa revizuiasca in mod regulat limitele privind dimensiunea nepotrivirilor din fluxul de numerar, in anumite perioade, pentru valuta in general si pentru fiecare moneda semnificativa luata in mod individual cu care opereaza banca.

Principiul 12: Fiecare banca trebuie sa aiba un sistem de control adecvat al procesului de gestiune a riscului de lichiditate. O componenta esentiala a sistemului de control intern consta in revizuiri independente si regulate si evaluari ale eficientei sistemului si, acolo unde este necesar, siguranta ca aceste revizuiri sunt corespunzatoare sau amplificarea acestor controale interne. Rezultatele acestor revizuiri trebuie puse la dispozitia autoritatilor de supraveghere.

Principiul 13: Fiecare banca trebuie sa aiba un mecanism care sa asigure un nivel potrivit de publicare de informatii despre banca pentru a se asigura de o buna perceptie publica a institutiei si sanatatii ei.

Principiul 14: Supraveghetorii trebuie sa faca o evaluare independenta a strategiilor, metodelor, procedurilor si practicilor bancare legate de gestiunea de lichiditati. Ei trebuie sa ceara bancilor sa dispuna de un sistem eficient de evaluare, monitorizare si control a riscului de lichiditate si sa se asigure ca banca are planuri de prevedere adecvate privind lichiditatea

Managementul riscului de lichiditate se bazeaza intr-un mod hotaritor pe asa numita gestiunea continua de lichiditati, care, la randul sau, impune in mod necesar stabilirea unei strategii bancare, prin care sa se asigure o supraveghere atenta din partea conducerii executive abancii si a Consiliului sau de Administratie, precum si a unui proces de masurare, monitorizare si control eficient al riscului de lichiditate.

Activitatea de baza a bancilor este crearea de lichiditati, deoarece multe alte activitati bancare depind direct sau indirect de abilitatea bancii de a oferi lichiditati clientilor sai. Datorita acestor aspecte, bancile sunt obligate sa tina cont de strategia, metodele si gestiunea lor cu privire la lichiditati.

O banca trebuie sa aiba o structura de gestiune a lichiditatii care sa infaptuiasca eficient strategia bancara, programele si procedeele privind lichiditatea. Bancile trebuie sa desemneze la cel mai inalt nivel de conducere responsabilitatea de a stabili programul de lichiditate si de a revizui deciziile privind lichiditatea.

Un aspect important al gestiunii de lichiditati este emiterea de ipoteze cu privire la nevoile de finantare in viitor. Bancile trebuie sa emita ipoteze despre nevoile de lichiditati in viitor, atat pe termen foarte scurt si scurt, cat si pe perioade mai lungi.

In concluzie, putem afirma ca exista principii de ghidare a managementului lichiditatii, dar foarte putine reguli au caracter de universalitate, putandu-se vorbi mai degraba de norme de minim sau de maxim ce vizeaza prevenirea efectului negativ generat de un risc, implicit cel al lichiditatii.

Daca reputatia sau calitatea unei banci scad, stocul de rezerva, respectiv volumul capitalului sau circulant ar trebui sa creasca. Trebuie intotdeauna tinut cont de pozitia bancii in sistemul bancar si a pietei de capital pe care aceasta opereaza, precum si de structura pietei monetare si a locului ocupat de banca in masa creditului.

In final, mai trebuie constientizat faptul ca a preveni este de preferat vindecarii, iar prima linie de aparare folosita de un management performant este profitabilitatea. Asigurarea permanenta a lichiditatii este un obiectiv important in strategia proprie a bancii, pentru ca aceasta da un plus de siguranta bancii, iar increderea clientelei scade rareori cand este vorba de o banca profitabila.

Este recomandabil pentru fiecare manager de banca sa ia in considerare mesajul transmis participantilor la o conferinta pe teme de risc bancar desfasurat in octombrie 1996 la Universitatea din Pennsylvania de catre directorul conferintei, Anthony Santomero, un reputat bancher si anume :

" Cel mai mare risc pentru un bancher este sa nu cunosca riscul la care este

supusa banca sa."

BIBLIOGRAFIE

Barry Hoye, Managementul riscului, capitol din lucrarea Management bancar, coordonator Barry Hoye, R.Radut, Institutul Bancar Roman Bucuresti. 2001.

Nitu Ion, Managementul riscului bancar. Editura Expert Bucuresti, 2000.

Hennie van Greuning, Sonja Brajovic Bratanovic,Analiza si managementul riscului bancar. Casa de editura IRECSON Bucuresti.2003.