Identificarea veniturilor publice

Identificarea veniturilor publice

O buna cunoastere a continutului unei legi financiar-fiscale este legata de elementele determinante ale veniturilor publice :

-subiectul impunerii;

-obiectul impozabil;

-unitatea de impunere;

-cota impozitului;

-termenul de plata;

-inlesnirile, drepturile si obligatiile debitorilor;

-raspunderea debitorilor.

A. Subiectul impunerii este persoana fizica sau juridica, care suporta efectiv impozite datorate bugetului general al statului. In vorbirea curenta si in reglementarile financiare, subiectul impunerii mai este denumit si contribuabil.

B. Obiectul de impunerii il reprezinta materia supusa impozitarii, respective veniturile realizate, bunurile detinute, operatiunile sau serviciile prestate si care, potrivit legii, sunt supuse presiunii fiscale.

C. Unitatea de impunere reprezinta unitatea in care se exprima dimensiunea obiectului sau materiei impozabile, adica leul in cazul veniturilor, metrul patrat sau hectarul in cazul terenurilor, bucata, litru, kg la unele taxe de consumatie.

D.  Cota de impunere sau cota impozitului reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. In acest caz, impozitul poate fi stabilit in suma fixa sau in cote procentuale (proportionale ,progresive, regresive).

E.  Asieta. Prin asieta intelegem toate masurile luate de organele fiscale in vederea stabilirii marimii obiectului impozabil si determinarea cuantumului impozitului, precum si perceperea venitului.

E.1.Stabilirea marimii obiectului impozabil presupune constatarea si evaluarea obiectului impozabil. Evaluarea materiei impozabile inseamna determinarea dimensiunii acesteia. Aceasta se poate realize cu ajutorul metodei de evaluare directa (bazata pe probe) si metodei de evaluare indirecta (bazata pe prezumtii).

Metoda de evaluare directa cunoaste, la randul ei, doua variante: evaluarea pe baza declaratiei contribuabililor si valuarea pe baza declaratiei unei terte persoane.

Evaluarea pe baza declaratiei contribuabilului presupune participarea efectiva a subiectului impozabil. In acest sens, este obligat sa tina evidente, sa depuna declaratii la organele fiscale, din care reies veniturile pe care le realizeaza sau bunurile pe care le poseda.

Pe baza acestor documente, organele fiscale urmeaza sa stabileasca dimensiune materiei impozabile.

Evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane consta in stabilirea marimii obiectului impozabil ca urmare a declaratiei unei terte persoane c re are cunostinta de aceasta marime si este obligata prin lege sa o declare.

Metoda evaluarii indirect cunoaste, la randul ei, trei modalitati de realizare: evaluarea pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil, evaluarea forfetara si evaluarea administrativa.

Evaloarea pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil este o metoda simpla care nu presupune costuri mari, dar prezinta dezavantajul de a nu permite stabilirea cat mai exacta a marimii obiectului impozabil.

Evaluarea forfetara presupune stabilirea marimii valorii obietului impozabil de catre organele fiscale cu acordul subiectului impozabil. Nici in aceasta situatie nu se poate determina exact valoarea obiectului impozabil,

Evaluarea administrativa se refera la faptul ca determinarea obiectului impozabil se face de organele fiscale, pe baza datelor pe care le au la dispozitie. Daca subiectul impozabil nu este de acord cu evaluarea facuta, el are dreptul la contestatie in acest sens.

E.2. Determinarea cuantumului impozitului se refera la calcularea propriu-zisa a acestuia.

E.3. Incasarea ( perceperea ) impozitelor. Incasarea impozitelor este precedata de consimtirea la plata a acestuia. Acesta se fundamenteaza pe legitimitatea impozitului, impusa de nevoia convietuirii intr-o colectivitate organizata. La randul, sau legitimitatea platii impozitului are la baza o serie de argumente, de natura sociologica, politica sau juridica.

In zilele noastre, incasarea veniturilor se efectueaza de organele fiscale specializate ale statului, prin utilizarea urmatoarelor metode:

metoda platii directe, presupune efectuarea platii de catre contribuabil ( din propria initiativa ) catre organele fiscale.

metoda stopajului la sursa consta in faptul ca impozitul se retine si se vireaza la bugetul statului de catre o alta persoana decat subiectu impozabil.

metoda aplicarii si anularii de timbre mobile fiscale, utilizata mai mult in cazul taxelor si, mai putin, in cazul impozitelor.

F. Termenul de plata reprezinta data pana la care impozitul trebuie achitat statului. Termenul de plata se fixeaza sub forma unei zii fixe sau a unui interval de timp ( an, trimestru, luna etc. ). Nerespectarea termenului de plata de catre contribuabili atrage dupa sine sanctiuni, cum ar fi majorarile de intarziere.

G. Drepturile si obligatiile debitorilor. Obligatiile contribuabililor se refera, in principal, la: achitarea in contumul si la termenele prevazute de lege a impozitelor datorate; depunerea declaratiilor fiscale la timp si completarea corecta acestora, prin declararea reala a obiectului impozabil; etc.

Drepturile contribuabililor se refera la: pozibilitatea efectuarii unor contestatii in vederea recalcularii impozitului; sa pretinda si sa li se acorde inlesnirile prevazute de lege; sa ceara compensarea platiilor; sa pretinda restituirea sumelor achitate in plus.

Inlesnirile se inscriu in categoria drepturilor acordate contribuabililor si constau in: reduceri si scutiri de la plata impozitului; exonerarea de la plata majorarilor de intarziere; esalonari si reesalonari la plata impozitului etc.

H. Raspunderea debitorilor. Pentru neindeplinirea obligatiilor fiscale prevazute de lege si in functie de gravitatea faptelor savarsite, contribuabili pot raspunde penal, contraventional sau administrativ.