Sistemul penitenciar

SISTEMUL PENITENCIAR

Executarea pedepsei privative de libertate, care, uneori, dureaza multi ani, presupune un anumit loc de detinere, loc cunoscut sub denumirea speciala de penitenciar. Prin penitenciar se intelege institutia in care se executa pedeapsa privativa de libertate - inchisoarea - institutie speciala, cu scopuri, functii si structura proprii, necesara executarii acestor pedepse aplicate de instantele de judecata. Prin penitenciar se mai intelege un loc de detinere special amenajat, care implica o imprejmuire speciala, paza speciala si, de multe ori, camere speciale, denumite celule.

Sectiunea I-a - Baza materiala si structura

A. Functii si localuri. Problema executarii pedepsei privative de libertate presupune nu numai institutia teoretica a penitenciarului, dar si existenta unei baze materiale, adica, localuri special amenajate, care trebuie sa indeplineasca anumite conditii si sa corespunda unor anumite functii, fara de care ele nu contribuie la indeplinirea rolului executarii pedepsei inchisorii. Se are in vedere ca penitenciarele sa fie amenajate si organizate, astfel incat sa asigure urmatoarele functii :

a) conditiile necesare aplicarii regimului de detinere, de privare de libertate;

b) cazarea, hranirea, igiena, asistenta medicala;

c) folosirea la munca a celor condamnati la pedeapsa inchisorii;

d) desfasurarea de activitati cultural - educative;

e) paza si supravegherea condamnatilor.

In acest scop, penitenciarul trebuie sa aiba o constructie speciala, cu o structura proprie, care sa asigure toate functiile de mai sus, indeosebi siguranta detinerii celor condamnati si sa previna dezordinea si evadarea; penitenciarul trebuie sa adaposteasca atat detinuti, cat si personal de conducere, de administratie, personal de specialitate (medici, farmacisti, educatori), personal de paza si supraveghere.

Cum instantele penale, care judeca si care condamna, au o raspandire in toata tara, este necesara o retea de penitenciare, cu o astfel de amplasare teritoriala a acestora, incat sa "serveasca" instantele judiciare, tinand seama si de domiciliul condamnatilor si de diversitatea socio-grupala a celor condamnati (barbati-femei, condamnati la pedepse de lunga durata si condamnati la pedepse de scurta durata, condamnati primari, condamnati recidivisti etc.).

B. Capacitatea penitenciarelor. In diverse tari exista penitenciare de capacitati diferite, de la cele mici, adica de 200-500 locuri, la cele mijlocii, de 500-1000 locuri pana la cele mari si foarte mari, de la 1000-2000 pana la 3000 locuri sau chiar mai mari; din ultima categorie intalnim in SUA, Marea Britanie Canada, Brazilia, Argentina etc.

In teoria si practica penitenciara moderna se pune accentul pe penitenciarele mici si mijlocii, penitenciare care permit relatii umane intre detinuti, posibilitati de contacte si cunoastere ale acestora cu personalul de supraveghere si, mai ales, de catre cel medical si educativ.

Sectiunea a II-a - Organizare (conducere, servicii)

Avand in vedere functiile specifice si multiple ale penitenciarelor, ele trebuie sa prezinte o organizare precisa si cu o functionalitate imediata si eficace, de natura sa contribuie la realizarea atat a functiei de securitate, cat si a celei de munca si reeducare, implica atat o conducere centrala (a tuturor penitenciarelor) cat si o conducere locala (a fiecarui penitenciar).

A. Conducerea centrala. Exista in literatura de specialitate doua conceptii: penitenciarele sunt organizate si conduse de Ministerul de Interne si penitenciarele trebuie sa se afle in subordinea administrativa a Ministerului de justitie, de exemplu: Anglia, Italia, Franta si, in general, in tarile democratice, cum sunt tarile occidentale.

Argumentele in favoarea celei de a doua conceptii, in sensul ca conducerea penitenciarelor sa revina organului administrativ central, care este Ministerul de justitie, sunt:

a) hotararea de condamnare la pedeapsa inchisorii, care se executa in penitenciar, fiind pronuntata de instantele de judecata, cu participarea organelor de cercetare penala si ale procuraturii, firesc este ca executarea pedepselor sa ramana sub conducerea si supravegherea acestui organ administrativ central, Ministerul de justitie;

b) organele justitiei, in timpul activitatii de judecata si de pronuntare a hotararii de condamnare, au ajuns sa cunoasca bine infractiunea si pe infractor si au pronuntat pedeapsa prevazuta de legea penala; asa fiind, logic este ca Ministerul justitiei sa se ocupe si sa conduca penitenciarele, locurile de executare a pedepsei inchisorii de catre condamnati;

c) in timpul executarii pedepsei in penitenciar, se ridica diverse probleme de natura juridica (drepturi, obligatii, amanari si intreruperi de executare, cauze de inlaturare a executarii pedepsei etc.) si este normal, in aceasta a doua opinie, ca organele justitiei sa supravegheze si modul de rezolvare a acestora;

d) si, ca optica generala, asa cum hotararea de condamnare pronuntata de instanta, se face in numele justitiei, tot asa si executarea pedepselor ar trebui sa se faca in numele justitiei.

Prin Legea nr. 21 din 16 octombrie 1990, Directia generala a penitenciarelor a fost trecuta din subordinea Ministerului de interne in subordinea Ministerului de justitie.

B. Conducerea locala si serviciile penitenciarului. Buna functionare a penitenciarelor depinde de o buna conducere si organizare a fiecarui penitenciar. Potrivit proiectului de lege din 1992 pentru executarea pedepselor se prevede, conducerea unui penitenciar este asigurata de un director, care este civil si trebuie sa fie licentiat, de preferinta, in drept.

In cadrul fiecarui penitenciar functioneaza o comisie condusa de directorul penitenciarului, din care fac parte: un educator, un medic sau un psihiatru, precum si seful compartimentului evidenta si organizarea muncii.

Serviciile penitenciarului. Astfel, un asemenea serviciu este cel de paza si supraveghere.

In literatura, legislatie si practica sunt considerate ca necesare urmatoarele servicii:

a) serviciul administrativ (secretariat, registratura, arhiva);

b) serviciul evidentei detinutilor, al intrarii si iesirii acestora, al miscarii (transferari, mutari etc.), acesta fiind un serviciu important in activitatea penitenciarului, care asigura legalitatea detinerii, durata exacta a executarii pedepsei;

c) serviciul economic si munca care asigura buna desfasurare a atelierelor si a muncii celor condamnati (evidenta muncii a zilelor si orelor muncite);

d) serviciul tehnic, care asigura intretinerea penitenciarului (incalzire, apa, gaze, reparatii, lumina etc.;

e) serviciul contabilitate si buget, deosebit de important, deoarece de buna sa activitate depinde desfasurarea corespunzatoare a activitatii financiare a unitatii;

f)  un loc important il ocupa serviciul educativ (ori reeducativ), serviciul medical, serviciul social si serviciul psihologic etc., menite sa sprijine sanatatea fizica si psihica, cunoasterea si reeducarea celor condamnati.

C. Personalul penitenciarului. Functiile, serviciile si activitatile penitenciarului se realizeaza prin personalul penitenciarului, acesta fiind un personal ce presteaza o munca sociala utila.

In cadrul acestui personal se face distinctia intre: personal de conducere, personal de paza si supraveghere, personal de specialitate (economisti - contabili, medici, educatori, personal administrativ etc.). Personalul de conducere (sefii de servicii) este si trebuie sa fie un personal calificat cu studii superioare, cu o inalta tinuta profesionala si morala.

Personalul de paza si supraveghere are contact direct cu condamnatii si asigura ordinea si disciplina in penitenciar, veghind ca programul zilnic de activitate sa se desfasoare conform legii, regulamentului si ordinelor directorului, in scopul ca fiecare detinut sa aiba o conduita disciplinata.

In stiinta penitenciara moderna, avand in vedere importanta functiei de reeducare ce trebuie sa se desfasoare in penitenciar, un rol deosebit de important il are personalul educativ. Este vorba de personalul cu pregatire de specialitate, pregatire pedagogica, psihologica, sociologica si cu aptitudinea de a face fata unei asemenea sarcini.

In penitenciarele sau sectiile pentru minori, se va asigura, pe cat posibil, folosirea unui personal cu pregatire profesionala corespunzatoare acestei categorii de condamnati.

Sistemul penitenciar

A. Notiunea si factorii sistemului penitenciar. Prin sistem penitenciar al unei tari se intelege: ansamblul diferitelor feluri de penitenciare, destinate executarii pedepselor privative de libertate, de catre diferitele categorii de condamnati, amplasate in diferite orase si regiuni ale tarii.

Constituirea sistemului penitenciar intr-o tara este hotarata prin lege si este determinata de o seama de factori;

Un factor important este conceptia legiuitorului si a statului cu privire la scopul politicii penitenciare in materie de executare a pedepsei privative de libertate.

Un al doilea factor il reprezinta sistemul instantelor de judecata, care este format din judecatorii, tribunale, curti de apel etc. Aceste instante au o anumita competenta teritoriala. Sistemul penitenciar, in acest sens, este determinat de sistemul de instante judiciare care trebuie sa "aiba la dispozitie" penitenciare corespunzatoare.

Un alt factor important constituie existenta mai multor categorii de condamnati, in functie si de natura infractiunilor savarsite , de felul pedepselor aplicate, de caracteristicile celor condamnati.

B.Categorii de penitenciare. O prima alcatuire a sistemului penitenciar se face dupa criteriul teritorial. Potrivit proiectului de lege din 1992 si altor acte normative, s-au infiintat si se infiinteaza penitenciare locale, penitenciare interjudetene, regionale si penitenciare centrale.

a) Penitenciare locale;

b) Penitenciarele interjudetene, regionale;

c) Penitenciarele centrale sunt destinate. In aceasta categorie intra si penitenciarele pentru unii condamnati recidivisti, precum si pentru unii condamnati periculosi ori deosebit de periculosi (condamnati agresivi, violenti, etc.);

d) Penitenciarele speciale

C. Sistemul penitenciar roman. Pentru prima data, prin proiectul de lege din 1992 privind executarea pedepselor, se tinde la inscrierea unor dispozitii exprese in aceasta materie, (in sectiunea intitulata "sistemul penitenciarelor", art. 26-28).

In art. 26 al proiectului se prevede, ca "pedepsele privative de libertate se executa in urmatoarele penitenciare". 1) penitenciare pentru executarea pedepselor cu detentie pe viata si a pedepselor cu inchisoare de 20 de ani sau mai mari; 2) penitenciare pentru executarea pedepselor cu inchisoare cu o durata intre 10 si 20 de ani; 3) penitenciare pentru executarea pedepselor cu inchisoare pana la 10 ani; 4) penitenciare pentru condamnati cu un comportament deosebit de periculos si pentru condamnati recidivisti; 5) colonii penitenciare cu regim de semi-libertate; 6) penitenciare pentru minori; 7) spitale, sanatorii si camine penitenciare pentru detinutii bolnavi si handicapati; de asemenea, se pot organiza penitenciare speciale pentru femei; 8) in art. 27 al legii se prevede : in fiecare judet si in municipiul Bucuresti va functiona un penitenciar pentru detinutii arestati preventiv si pentru cei sanctionati cu inchisoare contraventionala.

Judecatorul pentru executarea pedepselor va putea dispune ca pedepsele cu o durata pana la 2 ani sau restul de pedeapsa pana la aceasta durata sa fie executate in penitenciare prevazute la alin. 1 (adica in penitenciare pentru detinuti arestati preventiv) in raport cu capacitatea acestora.

Felurile penitenciarelor inscrise in sistem , art. 26 sunt :

a) penitenciarele prev. in art. 26 alin. 1 si 2 sunt penitenciare pentru executarea pedepsei privative de libertate de lunga durata (pe viata, peste 20 de ani si intre 10 si 20 de ani);

b) penitenciarele de la pct. 3 sunt penitenciare pentru executarea pedepsei inchisorii de scurta durata si de durata mijlocie (pana la 10 ani);

c) penitenciarele de la pct. 4 sunt cele pentru condamnatii deosebit de periculosi (trasaturi caracteristice negative, conduita rea, etc.) si pentru condamnatii recidivisti;

d) penitenciarele de la pct. 5 sunt cele cu regim de semi-libertate, sustinute de doctrina noua de specialitate, pentru condamnati primari, condamnati la inchisoare de scurt durata, condamnati tineri si cei majori cu o comportare buna si sanctionati cu inchisoare, de regula, de scurta durata;

e) penitenciarele de la pct. 6 sunt cele pentru condamnatii minori (varsta);

f) penitenciarele de la pct. 7 sunt spitale - penitenciare, sanatorii - penitenciare si camine penitenciare destinate condamnatilor bolnavi ori handicapati (sanatate);

Tendinte noi in dezvoltarea sistemului penitenciar

In decursul istoriei dezvoltarii penitenciarelor se constata o diversificare a acestora, o trecere de la penitenciare generale la penitenciare speciale. Penitenciarele generale cuprind condamnati de toate felurile.

A. Penitenciare speciale. Argumentele : existenta unor categorii diferite de condamnati, reeducarea condamnatilor, principiul individualizarii executarii pedepselor, pericolul contaminarii infractionale.

B. Penitenciare semideschise si penitenciare deschise. In penologie si in stiinta penitenciara contemporana se cerceteaza cu toata atentia executarea pedepsei privative de libertate in penitenciar, adica in regim inchis, aprofundandu-se multiplele aspecte ale vietii condamnatilor in penitenciar, care, prin definitie, presupune izolare, paza in afara si inlauntrul penitenciarului, interdictii multiple (cum sunt cele de circulatie in incinta penitenciarului, de contacte intre condamnati chiar si in timpul liber etc.). Executarea pedepsei privative de libertate in regim inchis (penitenciar) este criticata.

O mare parte din populatia penitenciara este alcatuita din indivizi cu deprinderi antisociale puternice, cu un rau comportament in penitenciar, care incalca in mod deschis ordinea si disciplina, exercitand totodata o influenta nefasta asupra celorlalti condamnati. Pentru astfel de indivizi, regimul penitenciar inchis, cu masuri de paza si supraveghere stricte, este o necesitate.

Pot exista insa in randul condamnatilor de mai sus si persoane care au comis infractiuni din neglijenta, care sunt la prima infractiune, ducand pana atunci o viata cinstita si care in penitenciar muncesc si au un comportament corect.

Se sustine necesitatea ca, alaturi de penitenciare inchise, sa functioneze penitenciare semideschise si penitenciare deschise.

In aceste penitenciare, cei condamnati ar urma sa fie tratati cu exigenta, dar si cu incredere, fara a fi nevoie sa fie inconjurati cu paza si cu o supraveghere exagerata, dusa pana la extrem.

Mai mult, intr-un asemenea sistem, cel condamnat ar putea sa-si pastreze contactele cu familia, cu prietenii, cu societatea in general. Ar fi o noua forma de individualizare a executarii pedepsei privative de libertate.

A. Sistemul penitenciar francez.

REPARTIZAREA CONDAMNATILOR IN PENITENCIARE

Precizari generale

Indata dupa ramanerea definitiva a hotararilor de condamnare se pune problema repartizarii condamnatilor in penitenciare in vederea executarii pedepsei inchisorii. Trebuie retinut ca aceasta operatie de repartizare nu este o simpla operatie administrativa, ci una complexa, care implica criterii stiintifice si un pronuntat caracter juridic si, mai ales, reeducativ.

Criterii de repartizare

Legiuitorul insusi ofera anumite criterii pe baza carora se poate orienta si efectua repartizarea condamnatilor la diferite penitenciare. Aceste criterii desi importante si obiective, sunt generale, ele permit o prima repartizare si cu caracter general.

Criterii : a) natura infractiunii savarsite; b) durata pedepsei aplicate; c) antecedente penale etc.