Elementele statului

Elementele statului

ELEMENTELE STATULUI

In sens larg statul este analizat ca suma a celor trei elemente: teritoriul, populatia si suveranitatea - inteleasa ca putere publica.

Din punctul de vedere al dreptului constitutional intereseaza puterea care se exercita in forma juridica a statului, masura in care cele trei elemente conditioneaza puterea institutionalizata sub forma statala.

POPULATIA

In literatura de specialitate s-a incercat explicarea diferentei dintre populatie si popor. Conform teoriilor normativiste poporul reprezinta totalitatea indivizilor care coexista la un moment pe un anumit teritoriu iar populatia desemneaza comunitatea de indivizi care exista dinaintea aparitiei statului iar intre acestia exista legaturi de origine comuna, cultura, limba sau intelegere acceptata de convietuire comuna.

In alta conceptie populatie nu este un element preexistent statului ci este determinat de ordinea juridica care se constituie in acel stat, motiv pentru care intre popor si populatie nu exista nici o diferenta, din populatie facand parte inclusiv strainii si apatrizii care se supun acelorasi norme juridice .

In ceea ce priveste natiunea, ea este o entitate distincta de indivizi si din punct de vedere juridic ea constituie o persoana juridica aparte, fiind rezultatul destinului comun bazat pe elemente de comunitate de trecut, limba, obiceiuri, cultura, etc, aceasta notiune fiind la baza statelor multinationale (Marea Britanie).

Din punct de vedere al dreptului constitutional populatia grupeaza toti cetatenii unui stat care au o legatura juridica cu statul, in virtutea careia beneficiaza de un regim juridic special, diferit de cel al strainilor sau apatrizilor. Prin urmare, populatia este analizata sub forma categoriilor de cetateni, straini si apartizi.

TERITORIUL

Teritoriul reprezinta cadrul geografic in interiorul caruia se exercita puterea institutionalizata statal. El determina intinderea georgafica a puterii de stat si chiar, sub anumite aspecte, continutul acesteia.

Din punct de vedere juridic teritoriul reprezinta delimitarea acelei portiuni de pamant asupra careia o anumita putere de stat isi poate exercita atributele cu excluderea oricaror altor forme de putere statala.

Delimitarea se realizeaza tehnic juridic prin reglementarea frontierelor statului iar in notiunea de teritoriu sunt cuprinse solul, subsolul si coloana de aer corespunzatoare solului, pana la limita inferioara a spatiului cosmic.

Elementele componente ale teritoriului:

uscatul(solul)-este principalul element al teritoriului si principala sursa de bogatie de altfel.De aceea foarte multe conceptii politice si juridice considera ca solul este obiectul principal al politicii externe al oricarei tari.

subsolul:limita in adancime a subsolului unui stat este limita tehnicii (un stat are atat subsol cat poate fora in adancime).Statul poseda subsolul care se intinde perpendicular sub sol .

spatiul acvatic:inseamna apele maritime interioare , marea teritoriala , portiunile din raurile, fluviile si lacurile de frontiera.

Marea teritoriala se intinde pe 12 mile marine.In cadrul raurilor si fluviilor de frontiera problema se pune in modul in care se impart.daca fluviul e navigabil frontiera se aseaza la jumatatea partii navigabile.

platoul continental:inseamna prelungirea sub mare a uscatului si care aparatine statului riveran pana la 350 mile in larg.Daca structura geologica a fundului marii e diferita de a uscatului atunci tara riverana are dreptul la numai 200 mile de fund de mare.Isi pot adjudeca 350 mile in general statele ce sunt langa ocean.

Spatiul aerian: este coloana de aer de deasupra uscatului si a spatiului acvatic.Apartine statului pana la inaltimea de 80 - 120 km (adica pana la limita inferioara a spatiului extraatmosferic) .

O importanta deosebita o au si enclavele , care sunt parti ale teritoriului unui stat aflate in interiorul frontierelor altui stat.si carora trebuie sa li se gaseasca o solutie justa .exista o vibratie a frontierelor.La un moment dat ne-am trezit cu insulele unei tari aflate in teritoriul altei tari si intotdeauna creaza probleme.

TRASATURILE TERITORIULUI

inalienabilitatea teritoriului : desemneaza imposibilitatea instrainarii teritoriului national.(imposibilitatea modificarii frontierelor )

Carta ONU admite posibilitatea modificarii frontierelor dar numai ca expresie a vointei populatiilor din zonele respective.Se admite posibilitatea desfacerii unei tari cand se desprinde si se independializeaza sau unirea unei tari.

In acest sens Constitutia Romaniei prevede:

o  teritoriul de stat al Romaniei nu poate fi modificat impotriva vointei poporului roman.(nici prin dictat,nici prin decizie a unor organisme internationale)

o  rectificarile de frontiere de mica anvergura pot fi decise prin lege organica , dar cele de amploare se fac numai prin modificarea consitutiei .

o  conform Constitutiei nu este posibila exercitarea atributiilor de putere ale unui stat asupra unei regiuni a statului nostru (nu admitem nici colonizari si nici stramutari de popoare).

o  De asemenea pe cale de reciprocitate statul roman recunoaste imunitatile si privilegiile reprezentantelor  diplomatice straine aflate in Romania.

Indivizibilitatea teritoriului neadmiterea impartirii teritoriului national intre autoritatea mai multor state.(inclusiv a acelora create prin separare unilaterala )

SUVERANITATEA

Legatura dintre teritoriu si populatie se realizeaza prin intermediul puterii de stat.

Pentru explicarea suveranitatii este necesara analizarea a cel putin trei probleme si anume: evolutia istorica a conceptului, explicarea notiunilor de suveranitate populara, suveranitate nationala si suveranitate de stat si stabilirea titularului suveranitatii.

a.  Evolutia istorica

Suveranitatea ca atribut al statului a aparut o data cu acesta dar ideile despre aceasta au aparut spre sfarsitul Evului Mediu legate in primul rand de conceptia de independenta.

La inceput s-a considerat ca monarhul se supune divinitatii dar nu se supune legilor, suveranitatea sa fiind una absoluta si deplina.

In momentul in care intre monarh, in calitatea se de detentor al puterii statale, si popor s-a incheiat contractul social a aparut ideea ca puterea decurge de la popor.

J.J. Rousseau a postulat ideea ca suveranitatea populara este fundamentata pe ideea de cetatean si ca fiecare cetatean cedeaza partea lui de suveranitate pentru a intregi suma deplina si inalienabila, iar guvernantilor li se incredinteaza numai exercitiul acesteia, ei putand fi revocati oricand.

b. Suveranitatea poporului si suveranitatea de stat

Suveranitatea poporului reprezinta dreptul poporului de a decide asupra sortii sale, de a stabili linia politica a statului si alcatuirea organelor sale precum si de a controla activitatea acestora.

Suveranitatea nationala se fundamenteaza pe notiunea de natiunea ca persoana juridica ce dispune de o vointa proprie, distincta de a persoanelor care o compun care o exercita prin reprezentanti alesi intr-o maniera anterior convenita. De esenta suveranitatii nationale este ca ea apartine natiunii care insa trebuie sa ii delege exercitiul unor reprezentanti.

Cand natinea s-a constituit intr-un stat, suveranitatea nationala se identifica cu suveranitatea de stat.

Suveranitatea de stat este o caracteristica generala a puterii de stat si sub acest aspect este obiectul dreptului constitutional.

c.  Titularul suveranitatii

Precizand ca suveranitatea este o trasatura generala a puterii de stat vom observa ca daca vorbim despre titularul ei trebuie sa punem semnul egalitatii intre putere de stat si suveranitate. In acest sens detinatorul puterii statale, suverana, este poporul.

Definitia suveranitatii de stat

Suveranitatea este suprematia si independenta puterii in exprimarea si realizarea vointei guvernantilor ca vointa obligatorie pentru intreaga societate, altfel spus, dreptul statului de a decide liber in treburile sale interne si externe.