Istoricul apelului penal

Istoricul apelului penal

Apelul a fost cunoscut inca din dreptul roman, unde, incepand din anul 509 i.H., in baza unei legi a consulului P. Valerius Publicola, condamnatii aveau dreptul de a apela la popor pe calea unei asa-numite "provocatium ad populum". Odata exercitat, apelul se judeca in urma convocarii magistratului, de catre Adunarea Populara (comitia centuriata pentru adunarile capitale; comitia tributa pentru condamnarile la amenda), care casa sau confirma sentinta, fara sa o poata modifica, agrava sau atenua. In fata Adunarii Populare magistratul isi asuma functia de minister public, in apararea hotararii sale.

Erau si situatii in care nu exista drept de apel iar sentinta era pronuntata de un colegiu de jurati, prezidat de un pretor special, fara drept de vot; dar, cum juratii reprezentau poporul, judecata lor avea valoare de lucru judecat si nu era supusa apelului.

In acceptiunea sa moderna, apelul s-a constituit in jurisdictiile imperiale, care aveau dreptul nu numai de a casa ci si de a modifica hotararile apelate.

In dreptul canonic, institutia apelului s-a format pe schema dreptului roman din ultima perioada, cu urme din dreptul germanic, dar simplificat si adaptat spiritului moral al Bisericii.

La noi, Codicele de procedura criminala din 2 decembrie 1864, intrat in vigoare la 30 aprilie 1865 contine precizari in materia gradelor de jurisdictie. Astfel, se reglementeaza separat apelul in materie corectionala, si apelul in materie politieneasca; apelul se judeca de catre Curtea Apelativa in circumscriptia careia se afla tribunalul care a pronuntat hotararea atacata. El era suspensiv de executare, dar Curtea avea obligatia sa-l solutioneze in termen de 30 zile de la sesizarea sa; daca era admis pentru violare de lege sau omisiunea vreunor forme legale, Curtea hotara ea insasi asupra fondului[2].

Codul de procedura penala " Carol al II-lea" din 19 martie 1936 prevedea ca apelul poate fi folosit exclusiv impotriva hotararilor date in prima instanta de judecatorie si de tribunal. Impotriva hotararilor pronuntate in materie criminala de catre curtile cu jurati nu exista drept de apel[3].

Prin "reforma" justitiei din 1947, calea ordinara de atac a apelului a fost desfiintata, invocandu-se ca motiv al acestei masuri necesitatea accelerarii justitiei.

In urma noii reorganizari judecatoresti din anul 1992, L 145/1993 pentru modificarea si completarea codului de procedura penala a reintrodus apelul in legislatia penala romana, revenindu-se astfel la regimul juridic traditional din Romania.