Institutii legate de actele procesuale si procedurale

Institutii legate de actele procesuale si procedurale

Termenele

Termenul este intervalul de timp inauntrul caruia sau pana la care se pot ori trebuie indeplinite anumite activitati sau acte in cadrul procesului penal.

Termenele sunt fixate de lege si se numesc termene legale: termenul de apel sau recurs; termenul pentru formularea unei cai extraordinare de atac.

Termenele fixate de catre organele judiciare se numesc termene judiciare: termenul la care se amana judecata cauzei; termenul la care se efectueaza o cercetare la fata locului, ori se audiaza un martor.

Termenele prevazute de legea procesuala penala sunt de doua feluri: termene procedurale si termene substantiale (materiale).

Termenele procedurale sunt impuse de interese pur procedurale fiind necesare pentru desfasurarea activitatilor procesuale.

Marea majoritate a termenelor prevazute in codul de procedura penala are un asemenea caracter.

Termenele substantiale, privesc drepturi si interese legitime care sunt in general extra procesuale.

De exemplu, libertatea persoanei, dreptul de proprietate care nu sunt drepturi procesuale, pot fi ingradite de legea procedurala.

Sunt in acest sens termene substantiale termenele prevazute in legatura cu starea de libertate a unei persoane (termenele care fixeaza durata masurilor preventive, cele care se refera la liberarea conditionata, amanarea executarii pedepsei inchisorii).

Constituie termene substantiale cele care se refera la masurile asiguratorii, la restituirea lucrurilor si la valorificarea celor neridicate.

1.1. Clasificarea termenelor procedurale.

Termenele se pot clasifica dupa urmatoarele criterii: durata, caracterul, efectele si sensul de calculare al termenului.

a)Dupa durata, respectiv unitatea de timp in care se exprima, termenul este pe ore, zile, luni, ani.

b)Dupa caracter termenele sunt peremptorii si dilatorii.

Termenul peremptoriu creeaza o limitare, actul procedural trebuind efectuat inainte de implinirea termenului. De exemplu o hotarare nu poate fi pusa in executare inainte de expirarea termenului prevazut de lege pentru introducerea caii de atac ordinare.

c)Dupa efecte, termenele sunt: absolute (cominatorii) sau relative (de recomandare).

Termenele absolute atrag, in caz de nerespectare, consecinte referitoare la validitatea actului indeplinit.

Art.185 prevede urmatoarele consecinte ale nerespectarii termenelor absolute:

cand pentru exercitarea unui drept procesual se prevede un termen, nerespectarea atrage decaderea din exercitiul lui si nulitatea actului facut peste termen (de exemplu nedeclararea apelului in termen atrage decaderea din exercitarea dreptului, apelul respingandu-se ca tardiv);

cand o masura procesuala nu poate fi luata decat pe un anumit termen, expirarea lui atrage de drept incetarea masurii (de exemplu daca persoana vatamata nu introduce actiunea in fata instantei civile in termen de 30 zile dupa incetarea urmaririi penale, masura asiguratorie dispusa de organele de urmarire penala inceteaza de drept); (art.353 alin.3 - masuri preventive).

In cazul nerespectarii celorlalte termene procedurale se aplica dispozitiile privitoare la nulitati.

Termenele relative sunt acelea care in caz de nerespectare nu atrag efecte in privinta actului indeplinit. Astfel, termenul de 15 zile in care procurorul are obligatia verificarii lucrarilor de urmarire penala are un caracter de recomandare; daca termenul nu se respecta, activitatea de recomandare produce aceleasi efecte ca si cum s-ar fi realizat in termen. Consecintele nerespectarii termenului se pot repercuta asupra procurorului (de exemplu sanctionarea disciplinara) si nu asupra actului indeplinit.

d)Dupa sensul de calculare, termenele pot fi de succesiune sau de regresiune.

Termenele de succesiune sunt acelea in care calcularea  se face in sensul normal al scurgerii timpului. Majoritatea termenelor sunt de succesiune.

Termenele de regresiune se calculeaza in sensul invers al scurgerii timpului. La aceste termene, ultima zi a termenului cade inaintea celorlalte. Exemplu - inculpatul trebuie sa primeasca citatia cu cel putin 5 zile inaintea judecatii (art.313 alin.2).

Calcularea termenelor.

Termenele au un moment initial, de incepere, un moment final, de implinire si o durata.

Art.186 C. proc. pen. , consacra pentru calcularea termenelor procedurale pe ore si pe zile sistemul pe unitati de timp liber sau exclusiv, iar pentru calcularea termenelor exprimate in luni sau ani sistemul calendaristic.

La calcularea termenelor se porneste de la ora, ziua luna sau anul mentionate in actul care provoaca curgerea termenului, afara de cazul cand legea dispune altfel.

Sistemul de calcul pe unitati de timp liber sau exclusiv (ore sau zile libere) consta in aceea ca nu se socoteste ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul si nici ora sau ziua in care se implineste. De exemplu, un termen de 24 ore care incepe marti la ora 8 si 30 se implineste miercuri la ora 10,00. Un termen de 3 zile care incepe luni se implineste vineri.

In sistemul calendaristic, termenele socotite pe luni sau ani expira dupa caz, la sfarsitul zilei si a lunii corespunzatoare din an. De exemplu, un termen de o luna inceput la 10 martie expira la 10 aprilie; un termen de 1 an care incepe la 15 iunie 2000, expira la 15 iunie 2001.

Daca ultima zi cade intr-o zi care nu are corespondent in luna respectiva, termenul expira in ultima zi a lunii (de exemplu un termen de 3 luni inceput la 31 august expira la 30 noiembrie) ceea ce duce la o abreviere a termenului.

Termenul procedural se proroga cand ultima zi cade intr-o zi nelucratoare.

Aceasta inseamna ca termenul se prelungeste expirand la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza. Zilele nelucratoare din interiorul termenului nu influenteaza asupra modului de calculare.

Termenele procedurale nu se suspenda si nici nu se intrerup.

Termenele substantiale se calculeaza diferit de cele procedurale pentru ele nefiind aplicabile dispozitiile din art.186 C. proc. pen.

Calcularea termenelor substantiale.

Termenele substantiale, care se refera la drepturi si libertati personale se calculeaza diferit de cele procedurale.

La calcularea acestor termene se aplica dispozitiile art.87 si art.154 C. pen. care se intregesc cu prevederile art.188 C. proc. pen.

In calcularea termenelor privind masurile preventive, ora sau ziua la care incepe si cea la care se sfarseste termenul intra in durata acestuia.

Modul de calcul este pe ore si pe zile pline sau pe unitati pline. De exemplu, un termen de retinere de 24 de ore inceput pe 12 martie 2006, ora 10,00 sfarseste pe 13 martie 2006, ora 10,00, iar arestarea pe 10 zile a invinuitului inceputa pe 15 mai 2006, ora 9,00 expira pe 24 mai 2006, ora 9,00.

Acelasi mod de calcul se aplica pedepselor pe luni si ani, luna si anul se socotesc, potrivit art.154 C. pen., implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga.

Durata executarii pedepsei inchisorii se socoteste din ziua in care condamnatul incepe sa execute hotararea definitiva de condamnare. Ziua in care incepe executarea pedepsei si ziua in care inceteaza se socotesc in durata executarii.

Acte considerate ca facute in termen.

Pentru a putea fi exercitate unele drepturi procesuale de catre persoanele aflate in situatii speciale, art.187 C. proc. pen. prevede ca actele depuse in alte locuri decat la organul judiciar sunt considerate ca facute in termen.

Actul depus inauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut in termen, indiferent de data la care va ajunge la organul judiciar.

Ca dovada a datei depunerii actului servesc inregistrarea sau atestarea facuta de catre administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa organului postal, precum si inregistrarea ori atestarea facuta de unitatea militara pe actul depus.

Pentru procuror, cu exceptia cailor de atac, actul este considerat ca facut in termen, daca data la care a fost trecut in registrul de iesiri al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.

1.5. Sanctiunile procedurale.

Sanctiunile procedurale sunt determinate de existenta unor vicii procedurale. Acestea, in principal sunt de doua categorii: violari ale legii si omisiuni procedurale.

1.5.1 Decaderea este sanctiunea procedurala care consta in pierderea exercitiului unui drept procesual ca urmare a nerespectarii unui termen peremptoriu si este expres prevazuta in art.185 C. proc. pen.

Decaderea ca sanctiune procedurala duce la pierderea numai a dreptului procesual si nu se rasfrange decat eventual indirect, asupra dreptului subiectiv substantial.

Astfel, nerespectarea limitei de timp pana la care poate avea loc constituirea de parte civila, duce la decaderea pentru cel vatamat de a mai avea in procesul penal aceasta calitate, dar nu antreneaza pierderea dreptului de a pretinde despagubiri pe calea unei actiuni civile separate.

Spre deosebire de nulitate care se refera la actele  procedurale cea de decadere are in vedere drepturile procesuale.

Deosebirea dintre nulitate si decadere este urmatoarea: nulitatea deriva dintr-un viciu privitor la continutul sau la forma actului; decaderea deriva din curgerea "sterila" a termenului inlauntrul caruia trebuie sa fie exercitata facultatea sau dreptul subiectiv procesual, adica intr-un fapt extrinsec actului.

Nulitatea trebuie constatata si declarata totdeauna de organul judiciar, in timp ce decaderea opereaza de drept, nefiind necesara denuntarea sau declararea ei.

1.5.2 Inadmisibilitatea intervine cand se efectueaza un act pe care legea nu il prevede sau il exclude, precum si in situatia cand se incearca exercitarea unui drept epuizat pe o alta cale procesuala ori chiar printr-un act neprocesual.

De exemplu, dupa punerea in miscare a actiunii penale, persoana vatamata introduce in fata instantei civile, pentru prejudiciul suferit prin infractiune, o actiune civila separata. Ulterior, persoana vatamata, dorind sa realizeze actiunea sa civila pe calea procesului penal, se constituie parte civila in acest proces.

Organul judiciar va respinge ca inadmisibila constituirea de parte civila, intrucat in virtutea reguli electa una via, dreptul celui vatamat de a alege intre cele doua cai de realizare a actiunii civile s-a epuizat prin adresarea actiunii catre instanta civila.

Sanctiunile procedurale sunt necesare pentru remedierea sau evitarea unor consecinte juridice nedorite izvorate din nerespectarea dispozitiilor legale. Atata vreme cat actul fiind inexistent nu a produs efecte juridice nu se ridica nici necesitatea practica a inlaturarii acestora.

1.5.3. Nulitatile.

Nulitatea este sanctiunea care decurge din neindeplinirea actelor procedurale potrivit legii si au drept efect ineficienta acestora.

Actul lovit de nulitate nu produce efectele actului valid, fiind fara valoare juridica.

Nulitatile pot fi clasificate avand in vedere diferite criterii cum sunt: modul de exprimare in norma juridica, limitele consecintelor, modul de aplicare, efectele.

1.Nulitatile exprese sunt acelea pe care legea le prevede ca atare precizand ca nerespectarea dispozitiei procedurale respective atrage nulitatea actelor indeplinite cu neobservarea legii. Astfel, art.197 alin.2 prevede ca dispozitiile relative la sesizarea instantei sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.

2.Nulitatile virtuale sau implicite nu sunt expres prevazute de lege, decurgand din reglementarea generala. In cadrul actual nulitatile virtuale constituie regula, iar cele exprese o exceptie. Nulitatile virtuale se aplica numai daca se face dovada existentei unei vatamari ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului.

3.In functie de limitele la care se extind consecintele, nulitatea poate fi totala sau partiala, dupa cum actul lovit de nulitate nu produce efecte in total sau in parte.

4.Cea mai importanta clasificare: - nulitati absolute

- nulitati relative

Nulitatea absoluta se caracterizeaza prin faptul ca:

nu pot fi inlaturate (acoperite) in nici un mod;

se ia in considerare in orice stare a procesului;

poate fi invocata de oricine si chiar din oficiu.

Nulitatea relativa are caracteristici simetric opuse:

poate fi inlaturata prin vointa celui vatamat de actul indeplinit cu nerespectarea formei legale;

se ia in considerare pana la un anumit moment al desfasurarii cauzei;

poate fi invocata numai de cel interesat, adica cel caruia actul supus anularii i-a adus o vatamare.

In plus, in cazul nulitatilor absolute nu se cere sa se constate decat incalcarea dispozitiei legale, fara a se examina si efectele acesteia; dimpotriva, in cazul nulitatilor relative incalcarea trebuie sa fi produs partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului.

Nulitatile absolute sunt expres prevazute si limitativ enumerate in art.197 alin.2 C. proc. pen. si au in vedere respectarea dispozitiilor privitoare la :

a)           competenta dupa materia sau calitatea persoanei;

b)           sesizarea instantei;

c)           Compunerea completului de judecata;

d)           Publicitatea sedintelor de judecata;

e)           Participarea procurorului; prezenta invinuitului sau a inculpatului; asistarea lui de catre aparator cand acestea sunt obligatorii;

f)       Efectuarea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori.

In cazul nulitatilor absolute exista o prezumtie absoluta de vatamare.

Cel care invoca nulitatea nu trebuie sa demonstreze vatamarea, neputandu-se face nici contradovada existentei acesteia.

Potrivit art.197 alin.4 teza finala instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

Aceasta nulitate poate fi luata in considerare din oficiu, fara ca dreptul invocarii sa fie limitat la cei interesati. Pe baza dispozitiilor din art.197 alin.4, teza finala nulitatea poate fi ridicata de instanta si poate fi invocata si de catre procuror.

De asemenea, ea se poate lua in considerare in orice stare a procesului si nu numai pana la un anumit moment.

Nulitatile nu opereaza automat, prin simpla incalcare a legii. Pentru a produce efecte ele trebuie invocate de cei interesati sau ridicate din oficiu in formele permise de lege.

Invocarea nulitatii se face de cei interesati pe calea exceptiei de nulitate sau prin intermediul cailor de atac. Reglementarea nulitatilor trebuie sa fie astfel, incat invocarea sa nu permita folosirea lor in scopul tergiversarii procesului penal.

Nulitatile relative pot fi invocate avand in vedere limitarea in timp cuprinsa in art.197 alin. 4 C. proc. pen.

Astfel, nulitatea poate fi invocata, cand partea este prezenta, numai in cursul efectuarii actului, iar daca a lipsit la efectuarea actului, numai la primul termen de judecata cu procedura completa.

In situatiile prevazute in alin. 1 si 4, in cazul in care refacerea actului anulabil se poate face in fata instantei care a constatat, prin incheiere, incalcarea dispozitiilor legale, aceasta acorda un termen scurt pentru refacerea imediata a actului.

§2. Cheltuielile judiciare

Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor de proba, retribuirea aparatorilor, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de catre parti, potrivit art.189-193 C. proc. pen.

In caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu exceptia cheltuielilor privind interpretii desemnati de catre organele judiciare, potrivit legii, precum si in cazul in care s-a dispus acordarea de asistenta gratuita, care raman in sarcina statului.

Cand sunt mai multi inculpati condamnati instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorata de catre fiecare, tinand seama de masura in care a provocat cheltuielile judiciare.

Partea responsabila civilmente, in masura in care este obligata in solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligata in solidar cu acesta si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

In caz de achitare cheltuielile judiciare se suporta de catre:

partea vatamata, in masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta;

partea civila careia i s-a respins cererea de despagubiri civile, in masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte;

inculpatul, care, desi achitat, a fost obligat la repararea pagubei.

inculpat, in cazul cand a fost achitat in temeiul art.10 alin. 1 lit. b¹ ).

In caz de incetare a procesului penal, cheltuielile judiciare se suporta dupa cum urmeaza:

inculpat, daca s-a dispus inlocuirea raspunderii penale sau exista o cauza de nepedepsire;

ambele parti, in caz de impacare;

partea vatamata in caz de retragere a plangerii sau in cazul in care plangerea a fost tardiv introdusa.

Partea careia i s-a respins ori si-a retras apelul, recursul sau cererea este obligata la cheltuieli judiciare.

In celelalte cazuri nereglementate in art.192 C. proc. pen. se prevede in alin.3 al aceluiasi text ca raman in sarcina statului cheltuielile avansate de catre acesta.

Legiuitorul a prevazut si situatiile in care martorul, interpretul sau expertul primesc cheltuielile de transport, intretinere, locuinta si alte cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea in fata organelor judiciare, potrivit art.190 C. proc. pen.

Inculpatul este obligat, in afara de cheltuielile avansate de catre stat sa plateasca partii vatamate in caz de condamnare, precum si partii civile careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare facute de acestea.

In caz de achitare, partea vatamata este obligata sa plateasca inculpatului si partii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, in masura in care au fost provocate de partea vatamata.

Potrivit art.193 alin. final, in celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de parti in cursul procesului penal, instanta stabileste obligatia de restituire potrivit legii civile.

§3. Amenda judiciara

Amenda judiciara este o sanctiune procesuala ce se aplica in cazul in care se savarseste una dintre abaterile judiciare, prevazute in art.198 C. proc. pen.:

Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala in cazul in care fapta constituie infractiune.

Procedura privitoare la amenda judiciara.

Amenda se aplica de catre organul de urmarire penala, prin ordonanta, iar de catre instanta de judecata, prin incheiere.

Daca persoana amendata justifica de ce nu a putut indeplini obligatia sa, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune scutirea sau reducerea amenzii.

Numai dupa ramanerea definitiva a sanctiunii se poate trece la executarea acesteia.