Terorismul - definitie, clasificare, caracteristici

TERORISMUL - DEFINITIE, CLASIFICARE, CARACTERISTICI

Termenul de terorism vine din limba latina, de la cuvintele terror-terroris, si are conotatie militara. Terorismul era folosit de legiunile romane pentru a impune legea lor, inspaimantand populatia si obligand-o astfel la supunere. Hitler avea si el o atitudine extrem de favorabila fata de terorism. Unul din principiile dupa care se ghida si pe care-l enunta in "Mein Kampf" era acela potrivit caruia "singurul mijloc de a castiga cu usurinta impotriva ratiunii il reprezinta teroarea si forta". Caracteristicile terorii sunt: violenta si amenintarea cu violenta, folosirea sistematica si persistenta a violentei, intimidare si sensibilizare prin agresivitate si ura. Notiunea de terorism a fost folosita pentru prima data in anul 1930 , literatura de specialitate definind astazi terorismul ca pe un act violent, premeditat, realizat de organizatii conspirative cu caracter distructiv sau de persoane individuale impotriva unor demnitari, a unor institutii politice, economice, stiintifice, militare, culturale, diplomatice, in scopul razbunarii, obligarii "tintei" sa adopte o conduita convenabila autorilor, sensibilizarii opiniei publice in legatura cu o cauza anumita, subminarii stabilitatii politice si satisfacerii unor revendicari .  In cadrul conferintei de la Copenhaga din anul 1935 s-a ajuns la definirea juridica a terorismului ca "act voluntar comis impotriva vietii, integritatii fizice, sanatatii sau libertatii oficialitatilor; orice act care primejduieste o comunitate, creeaza o stare de teroare in vederea schimbarii autoritati publice sau impiedicarea actiunilor acesteia,sau care urmareste deranjarea relatiilor internationale ".

La 9 decembrie 1985, ONU a adoptat pentru prima data o rezolutie de condamnare

a actelor teroriste, definindu-le ca "acte criminale".

"Terorismul este o problema a oamenilor care plonjeaza intr-o logica a urii fara limite, pentru care toate valorile ce fundamenteaza societatea noastra occidentala si mai ales respectul fata de viata umana nu mai au curs".[3]

Terorismul are drept scopuri: inspaimantarea, prin care se urmareste distrugerea moralului societatii, instaurarea dezordinii, a nelinistii, insecuritatii, crearea unui climat de panica; provocarea actiunilor de contracarare, pe cat posibil exagerate din partea statului; influentarea opiniei publice; strivirea rezistentei sociale ; strangerea de bani pentru scopurile teroristilor; lichidarea anumitor personalitati indezirabile sau pe care teroristii vor sa le scoata din joc; condamnarea, "terorizarea" celor pe care ii considera vinovati de ceva; consolidarea moralului teroristilor si mentinerea acestuia la un nivel cat mai ridicat; determinarea unor cedari ale puterii cum ar fi eliberarea teroristilor arestati.

    Razboiul care se duce impotriva terorismului se justifica din punct de vedere etic, politic si civilizational, deoarece teroristii cred in misiunea lor divina, iar lupta impotriva lor este un drept inalienabil al statelor si societatilor libere. Astazi traim intr-o lume esential schimbata in raport cu cea de dinainte de 11 septembrie 2001 si ne intalnim, cu primejdii de neimaginat in trecut; valorile sunt din nou atacate, iar societatile trebuie sa raspunda acestor agresiuni fara a renunta la fundamentele lor. Ganditorul militar chinez Sun-Tzu spunea: "omoara unul - terorizeaza o mie". Desi produce victime individuale, terorismul este un act indreptat impotriva unei colectivitati, in spatele unei actiuni teroriste existand intodeauna o strategie. Indiferent de forma atacului, bombe, masini capcana, focuri de arma, luarea de ostatici, asasinate, terorismul nu este deloc accidental sau spontan. El reprezinta utilizarea deliberata a violentei impotriva civililor pentru obtinerea de avantaje politice sau de natura religioasa. Dar ceea ce pentru o persoana inseamna terorism pentru alta reprezinta lupta pentru eliberare nationala si exista o confuzie extrema in definirea violentelor: terorism, crima organizata, razboi civil, stat dictatorial. In volumul " Terorismul politic" de Schmidt si Youngman sunt citate 109 definitii cu privire la terorism. Teroristii internationali, incearca sa transmita un mesaj ideologic sau religios prin terorizarea publicului general. Prin alegerea tintelor,ei incearca sa creeze un impact puternic asupra publicului inamic prin acte de violenta, in ciuda putinelor resurse materiale de care dispun, ei sperand astfel sa demonstreze mai multe, astfel incat guvernele vizate sa nu poata sa-si protejeze cetatenii; sau, prin asasinarea unei anumite victime, sa dea o lectie publicului. Spre exemplu, prin asasinarea presedintelui egiptean Anwar al-Sadat pe 6 octombrie 1981, la un an de la calatoria sa importanta in Israel, teroristii Al-Jihad au sperat sa convinga lumea si, in special pe musulmani, ca a fost comisa o mare eroare. Fostul director pentru Europa al Institutului American pentru Studierea Conflictelor a facut o clasificare riguroasa a terorismului, care potrivit acestuia este de doua feluri :

. diversionist - care urmareste publicitate, dobindirea de prestigiu, discreditarea si demoralizarea unei autoritati, provocarea acesteia in a lua masuri de represiune excesiva, ce ar avea ca rezultat instrainarea populatiei, accelerarea cheltuielilor de inarmare si ar genera, in cele din urma, un volum mare de nemultumire in riandul opiniei publice;

coercitiv - care vizeaza demoralizarea populatiei civile, slabirea increderii acesteia in autoritati si instaurarea unui sentiment de teama;

Tot dupa el, organizatiile teroriste se impart in: grupuri etnice, religioase, nationaliste; grupuri autointitulate revolutionare; grupuri anarhiste, cu ideologii confuze, eterogene; grupuri patologice sau individuale, care nu revendica scopuri definite ; grupari neofasciste si   grupari de mercenari ideologici.

Departamentul de Stat al S.U.A. aprecia, ca fenomenul poate fi regasit si sub urmatoarele forme de manifestare:

. terorism organizational, materializat prin grupuri mici, omogene politic, insa incapabile sa dezvolte simpatia si sprijinul popular in favoarea pozitiilor lor radicale, fiind nevoite sa apeleze la acte violente pentru a-si cistiga influenta. Unele grupari au devenit intre timp transnationale (ex. Abu Nidal, din Palestina, Armata Rosie japoneza);

. terorismul insurgent, practicat de separatistii etnici, de rebelii politici etc. Actiunile acestora sunt de natura paramilitara sau de gherila.

. terorismul sponsorizat, care implica sprijinirea gruparilor si a activitatilor acestora de catre state suverane (ex. gruparile sponsorizate de state precum Irak, Iran, Libia, Afganistan), sponsorizarea de stat putand atinge mai multe grade de implicare: directa, incurajare asistata logistic si material, dotare si acoperire ideologica, asistenta instructionala . In literatura de specialitate se intalnesc fel de fel de clasificari, care incearca sa explice mai bine fenomenul. Terorismul mai poate fi clasificat astfel:

. terorism patopolitic, reprezentat de grupari nationaliste (ex. ANE, in S.U.A.) care

"apara" interesele etniei sau culorii din care provin; actioneaza irational, violenta fiind singura si cea mai uzitata forma de exprimare;

. terorism psihotic, reprezentat de persoane care provin de obicei, din familii dezorganizate, de indivizi cu probleme de adaptabilitate sociala, de comportament care s-au aflat mult timp in somaj sau n-au fost integrati organizational. Acestea, in general, ataca personalitati politice;

. terorism "autorizat", in care caracteristic este abaterea de la reguli, cutume sau intelegeri internationale (ex. folosirea armelor atomice, la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, asupra Japoniei, implicarea personalului CIA in asasinate politice.

. terorism criminal sau pirateria, prin care se forteaza obtinerea unei recompense importante, dupa care se retrag sub "protecatia" ostaticilor luati;

. terorism endemic sau al batei, caracterizat prin anarhie, masacre intertribale, intre gruparile mafiote; acte care se petrec numai intr-o anumita zona;

. terorism practicat de "vigilenti", aprobat tacit de catre un regim politic amenintat si exercitat asupra dizidentilor;

. terorism organizational, practicat de organizatii revolutionare sau de tip Mafia, fata de care statul de drept foloseste masuri drastice pentru a putea mentine linistea sociala;

. terorism pragmatic, unde folosirea violentei are ca scop obtinerea sprijinului populatiei pentru acte de extorcare de fonduri sau in declansarea unor greve;

. terorism functional, prin care o organizatie - folosind violenta - poate obtine avantaje strategice intr-o anumita zona, structura sau domeniu;

. terorism manipulativ, cel care creeaza unele situatii de negociere prin mijloace specifice, folosindu-se de mass-media pentru manipularea sentimentelor de simpatie ale opiniei publice;

. terorism simbolic, in care victima ce trebuie distrusa reprezinta un simbol deosebit pentru partea adversa si prin a carei eliminare se incearca obtinerea de avantaje etnice, politice sau de alta natura.