Terorismul in legislatia romana

TERORISMUL IN LEGISLATIA ROMANA

In legislatia tarii noastre, conform art. 1 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului , terorismul apare ca un ansamblu de actiuni si amenintari care prezinta pericol public si afecteaza securitatea nationala, avand urmatoarele caracteristici:

* sunt savarsite premeditat de entitati teroriste, motivate de conceptii si atitudini

extremiste, ostile fata de alte entitati, impotriva carora actioneaza violent si/sau distructiv;

* au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natura politica;

* vizeaza factori umani si/sau factori materiali din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, populatiei civile sau al oricarui alt segment apartinand acestora;

* produc stari cu un puternic impact psihologic asupra populatiei, menite sa atraga atentia asupra scopurilor urmarite.

Terorismul este perceput, dincolo de aceasta definitie legala, drept actiunea violenta folosita pentru inocularea spaimei, a fricii cu efect paralizant, a psihozei destabilizatoare asupra unei persoane sau a unui grup de persoane, mai mic sau mai mare, pentru a-l elimina, manevra sau aservi. Este ingrozitor ca se gasesc fiinte umane care sa le puna in aplicare, de cele mai multe ori cu sacrificiul propriei vieti.

Reactia opiniei publice poate lua forme foarte diferite, de la resemnare pana la accese de furie, dar pentru salvarea omenirii, cu adevarat importanta este reactia autoritatilor.

Deoarece, de-a lungul timpului, in relatia cu cei care recurg la astfel de metode pentru satisfacerea unor anume cerinte de catre comunitatea din care fac parte victimele, s-a statornicit un principiu care nu trebuie sa fie incalcat: autoritatile nu trebuie sa negocieze cu

teroristii si sa cedeze cererilor lor.   

Motivatia respectarii acestui principiu este simpla. Daca cedezi o data, va trebui sa

cedezi si alta data, pentru ca nu exista victime mai ,,importante" sau ,,mai putin importante".[2]