Parteneriatul NATO cu Ucraina

Parteneriatul NATO cu Ucraina

Relatiile NATO cu Ucraina au inceput sa evolueze curand dupa ce aceasta din urma si-a obtinut independenta in 1991. Imediat Ucraina s-a alaturat Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic si a ramas un participant activ de-a lungul intregii existente a acestui organism. In 1994 s-a alaturat programului Parteneriatului pentru Pace si s-a numarat printre membrii fondatori ai Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic, care a inlocuit NACC in mai 1997.

Presedintele Kucima a vizitat NATO pe 1 iunie 1995, avand o intrevedere cu Secretarul General, unde a semnalat dorinta tarii sale de a ridica la un nou nivel relatiile NATO-Ucraina. Trei luni mai tarziu, in 14 septembrie 1995, ministrul de Externe Udovenko a vizitat NATO pentru a semna formal Programul individual al Ucrainei privind Parteneriatul pentru Pace si pentru a participa la o reuniune '16+1' cu Consiliul Atlanticului de Nord pe probleme legate de securitatea europeana. In aceeasi zi NATO si Ucraina au emis o declaratie de presa comuna facand publice principiile generale ale relatiilor NATO-Ucraina in cadrul PpP si in alte domenii. In martie 1996 s-a cazut de acord si asupra unui document de aplicare iar prima consultare in formula '16+1' la nivelul Comitetului politic a avut loc in 3 aprilie 1996. Intalnirile la nivel inalt au continuat in tot cursul anului 1996 si inceputul lui 1997. A fost infiintata si o misiune ucraineana la NATO, incluzand un reprezentant militar iar Ucraina este reprezentata si la Celula de Coordonare a Parteneriatului (PCC) din Mons, Belgia. In conformitate cu deciziile luate de Comisia NATO-Ucraina la reuniunea sa din 29 mai 1998, de la Luxemburg, un ofiter NATO de legatura a fost detasat la Kiev pentru a facilita participarea deplina a Ucrainei la PpP si pentru a consolida cooperarea dintre NATO si autoritatile militare ale Ucrainei in general. Ucraina ramane un participant activ la activitatile PpP atat la Cartierul General al NATO cat si in tarile partenere si aliate, gazduind si un numar de exercitii PpP pe teritoriul sau.

Ucraina a adus contributii semnificative la activitatile interantionale de mentinere a pacii. In special, a avut o contributie importanta la Forta de implementare (IFOR) din Bosnia constand intr-un batalion de infanterie de 550 de persoane. In mod similar, participa si la Forta de stabilizare (SFOR) din Bosnia[1], contribuind cu un batalion de infanterie mecanizat si o escadrila de elicoptere formata din 10 elicoptere grele in regim 'la cerere', implicand, in total, 400 de persoane. Ucraina a participat si la Forta operativa internationala de politie, precum si la forta ONU din Slavonia de Est.

Au avut loc evolutii semnificative si cu privire la cooperarea din alte sfere. Secretarul General Javier Solana a vizitat Ucraina in aprilie 1996 si ulterior in mai 1997 pentru a inaugura Centrul NATO de Documentare si Informare din Kiev, fiind primul centru de acest gen deschis de NATO intr-o tara partenera. De atunci, Centrul a jucat un rol crucial in diseminarea informatiilor despre NATO si in explicarea politicilor Aliantei. Secretarul General a revizitat Ucraina in iulie 1998.

In timpul intalnirii la varf a sefilor de state si de guverne din tarile membre NATO, ce a avut loc in iulie 1997 la Madrid, liderii NATO si presedintele ucrainean Kucima au semnat 'Carta pentru un parteneriat specific intre NATO si Ucraina', ce fusese aprobat cu cateva saptamani mai devreme, la Sintra, Portugalia. In Carta tarile membre NATO si-au reafirmat sprijnul pentru suveranitatea si independenta Ucrainei, ca si pentru integritatea sa teritoriala, dezvoltarea democratica, prosperitatea economica si statutul sau de tara fara arme nucleare, precum si principiul inviolabilitatii frontierelor sale. Acestia sunt factori cheie pentru stabilitatea si securitatea Europei Centrale si de Est, dar si a continentului ca intreg.

Decizia Ucrainei de a sustine extinderea indeterminata a Tratatului asupra neproliferarii cu arme nucleare (NPT) si contributia sa la retragerea si dezactivarea armelor nucleare cu baza pe teritoriul sau au fost primite cu caldura de NATO. Asigurarile date Ucrainei, ca tara-parte a NPT fara arme nucleare, de catre toate cele cinci state detinatoare de arme nucleare care fac parte din din Tratat au fost, la randul lor, bine primite.

Pe 16 decembrie 1996 a fost semnat un Memorandum de intelegere asupra planificarii in situatii de urgenta civila si pregatire in caz de dezastre, intre NATO si Ucraina.

Ariile de consultari si cooperare intre Ucraina si NATO, in special prin seminarii comune, grupuri comune de lucru si alte programe de cooperare acopera o gama larga de teme. Acestea includ, in mod curent, planificarea in situatii de urgenta civila si pregatirea in caz de dezastre; relatiile militar-civil, controlul democratic al fortelor armate si reforma apararii in Ucraina; planificarea apararii, bugetul, politica, strategia si conceptele de securitate nationala; conversia apararii; cooperarea militara si interoperabilitatea NATO-Ucraina; instructia si exercitii militare; aspectele economice ale securitatii; probleme privind stiinta si tehnologia; aspecte ale securitatii mediului, incluzand siguranta nucleara; cercetarea si dezvoltarea aerospatiala; coordonarea civila si militara a administrarii si controlului traficului aerian.

Relatia dintre cele doua entitati este un proces dinamic, evolutiv. Exista initiative si in domenii auxiliare precum reforma apararii, relatiile civil-militar si reforma armatei, planificarea si coordonarea resurselor. Recent a fost infiintat un Grup comun de lucru NATO-Ucraina (JWG) asupra reformei apararii in scopul continuarii eforturilor in aceste domenii.

Consiliul Atlanticului de Nord se reuneste periodic cu reprezentantii ucraineni, ca o regula nu mai putin de doua ori pe an, in cadrul unui for denumit Comisia NATO-Ucraina, infiintat de Carta. Rolul Comisiei este de a evalua aplicarea Cartei si de a discuta modurile de imbunatatire sau de dezvoltare a cooperarii.

In mai 1998, la o reuniune a Comisiei NATO-Ucraina la nivelul ministrilor de Externe, s-a cazut de acord asupra dislocarii unui ofiter NATO de legatura la Kiev, in vederea facilitarii participarii depline a Ucrainei la PpP si, mai general, a consolidarii cooperarii dintre NATO si armata Ucrainei.