Politica agricola comuna

POLITICA AGRICOLA COMUNA

Agricultura este un sector important al Uniunii Europene, ocupand un loc aparte in politica economica a acesteia. O buna parte a legislatiei comunitare priveste sectorul agricol, caruia ii sunt consacrate mai mult de doua treimi din cheltuielile bugetare ale Comunitatii.

Politica agricola a inceput sa capete contur dupa Tratatul de la Roma (1957), dar mai ales dupa Conferinta de la Stresa (Italia) din iunie 1958, fiind creata cu scopul de a permite liberul schimb al produselor agricole intre tarile comunitare si in relatiile lor cu tertii.

Importanta acordata politicii agricole comunitare rezulta din:

satisfacerea nevoilor alimentare ale populatiilor statelor membre;

agricultura este un sector de productie de tip particular in masura in care este tributara unor factori aleatori precum cei meteorologici, pedologici sau fitosanitari.

Sarcina cea mai dificila a constituit-o unificarea diferitelor sisteme agricole nationale  intr-o piata comuna a produselor agricole. Pentru aceasta trebuia sa fie suprimate toate taxele vamale si alte piedici existente intre statele membre in calea schimburilor de produse agricole.

Un alt pas important efectuat a fost instaurarea unui sistem comun si omogen de preturi agricole. La baza politicii agricole comune stau trei tipuri de preturi:

a)      pretul indicativ - cel pe care producatorul trebuie sa-l obtina. Acesta este fixat pentru fiecare companie agricola de catre Consiliul de Ministri al CE;

b)      pretul de interventie - fixat de organismele specializate in politica agricola a Comunitatii, permite cumpararea produselor agricole, fara a limita cantitatea;

c)      pretul de prag - reprezinta nivelul minimal la care produsele agricole pot fi importate la Comunitate.

Cheltuielile pietei comune agricole sunt finantate din resursele Fondului European de Orientare si Garantie Agricola (FEOGA), care are doua subdiviziuni:

a) de garantie, care cuprinde partea cea mai importanta a resurselor;

b) de orientare, care aloca fonduri in scopul ameliorarii structurilor agricole comunitare.

In 1985, Comisia Europeana a elaborat o Carte Verde asupra perspectivelor politicii agricole comune, care prezinta diverse optiuni pentru a indrepta evolutiile negative constatate. Raportul subliniaza locul important al productiei agricole, propunand restabilirea echilibrului pietei prin suprimarea excedentelor de productie.

Realizarea masurilor prevazute pentru politica agricola comunitara trebuie sa ajute acest sector economic important sa se adapteze mai bine la conditiile economiei de piata comunitare. Rolul agriculturii "celor 15" este esential pentru alimentatie, pastrarea mediului, eliminarea ramanerilor in urma ale unor regiuni comunitare.