Rolul si misiunile nato

ROLUL SI MISIUNILE NATO

Scopul esential al NATO este acela de a asigura libertatea si securitatea tuturor membrilor sai prin mijloace politice si militare, in conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic si cu principiile Cartei Natiunilor Unite. Inca de la inceputurile sale, Alianta a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini juste si durabile de pace in Europa, bazata pe valorile comune ale democratiei, drepturilor omului si in conformitate cu litera legii. Acest obiectiv al Aliantei a dobandit o noua semnificatie odata cu sfarsitul Razboiului Rece, deoarece, pentru prima data in istoria europeana de dupa razboi, perspectiva indeplinirii lui a devenit o realitate.

NATO reprezinta legatura transatlantica prin intermediul careia securitatea Americii de Nord este in permanenta conexiune cu securitatea Europei. Ea este manifestarea practica a efortului colectiv depus de catre membrii sai pentru sustinerea intereselor lor comune in problema securitatii.

Principiul fundamental care sta la baza Aliantei este un angajament comun fata de cooperarea mutuala intre statele membre, axat pe indivizibilitatea securitatii acestora. Solidaritatea si coeziunea din cadrul Aliantei sustin faptul ca nici o tara membra nu poate fi fortata sa se bazeze doar pe propriile eforturi nationale in cazul aparitiei unor amenintari asupra securitatii sale. Fara a priva statele membre de drepturile si obligatiile de a-si asuma responsabilitatile suverane in domeniul apararii, Alianta le ajuta sa-si atinga obiectivele de securitate nationala in urma unui efort colectiv. Pe scurt, Alianta este o asociere de state libere, unite in hotararea lor de a-si mentine securitatea prin garantii comune si prin relatii stabile cu alte tari.

Tratatul Nord-Atlantic din aprilie 1949 - care este baza legala si contractuala a Aliantei - a fost stabilit in cadrul Articolului 51 al Cartei Natiunilor Unite, care reafirma dreptul inalienabil al statelor independente la apararea individuala sau colectiva.Ca preambul la pozitia Tratatului, scopul Aliatilor este acela de a "promova relatii de pace si prietenie in Zona Nord-Atlantica". Cu toate acestea, in momentul semnarii Tratatului, scopul imediat al NATO a fost sa isi apere membrii de o potentiala amenintare care ar fi putut rezulta in urma politicii si sporirii capacitatii militare ale fostei Uniunii Sovietice.

Organizatia Tratatului Nord-Atlantic (NATO) asigura structura care permite implementarea obiectivelor Aliantei. Este o organizatie inter-guvernamentala in cadrul careia tarile membre isi pastreaza, neatinse, suveranitatea si independenta. Organizatia asigura forumul in care au loc consultari in orice probleme si in care tarile membre iau decizii in probleme politice si militare care le pot afecta securitatea. Organizatia ofera structurile necesare pentru facilitarea consultarilor si cooperarii intre tarile membre, in domenii politice, militare si economice, precum si stiintifice sau in afara sferei militare.

Astfel, ideea de securitate impartasita de catre membrii Aliantei, indiferent de diferentele specifice sau de capacitatile militare nationale, contribuie la stabilitatea din zona Euro-Atlantica. Se creeaza conditii care favorizeaza extinderea cooperarii intre membrii Aliantei, precum si intre membrii Aliantei si alte tari.

Mijloacele prin care Alianta isi exercita politicile de securitate includ mentinerea unei capacitati militare suficiente pentru a preveni un eventual razboi si pentru a asigura o aparare adecvata; o capacitate generala de rezolvare a crizelor care ar putea afecta securitatea membrilor sai; si promovarea activa a dialogului cu alte natiuni si a unei abordari a securitatii europene in spiritul ajutorului reciproc, care sa includa masuri de dezvoltare in domeniul controlului armamentului si al dezarmarii.

Pentru a-si atinge scopul esential, de Alianta a natiunilor angajata fata de Tratatul de la Washington si de Carta Natiunilor Unite, aceasta aplica urmatoarele sarcini fundamentale de securitate:

"Securitate: Sa asigure unul din fundamentele indispensabile unui mediu de securitate stabil in zona Euro-Atlantica, bazat pe dezvoltarea institutiilor democratice si pe obligatia rezolvarii pe cale pasnica a disputelor, in care nici o tara sa nu poata intimida sau constrange o alta prin amenintari sau prin folosirea fortei.

Consultare: Sa serveasca, in conformitate cu prevederile din Articolul 4 din Tratatul de la Washington, ca un forum transatlantic esential in consfatuirile aliate asupra oricaror probleme care aduc atingere intereselor vitale, inclusiv posibile evenimente care afecteaza securitatea membrilor, precum si in coordonarea adecvata a eforturilor depuse in domenii de interes comun.

Descurajare si Aparare: Sa descurajeze si sa se apere in fata oricarui act de agresiune impotriva unui stat membru al NATO, dupa cum se stipuleaza in Articolele 5 si 6 din Tratatul de la Washington.

Si pentru a intari securitatea si stabilitatea din zona Euro-Atlantica:

Managementul situatiilor de criza: Sa fie gata, de la caz la caz sau prin consens, in conformitate cu Articolul 7 din Tratatul de la Washington , sa contribuie la prevenirea efectiva a conflictelor si sa se angajeze activ in rezolvarea crizelor, inclusiv in operatiunile de riposta in cazul situatiilor de criza.

Parteneriat: Sa promoveze, pe scara larga, parteneriatul, cooperarea si dialogul cu alte tari in zona Euro-Atlantica, avand ca scop cresterea transparentei, increderii reciproce si a capacitatii de a actiona in cadrul Aliantei."

Structurile create in cadrul NATO permit tarilor membre sa-si coordoneze politicile, in scopul indeplinirii acestor sarcini fundamentale. Ele asigura o permanenta conlucrare si cooperare in domeniul politic, economic, ca si in alte domenii non-militare, precum si formularea de planuri comune de aparare; stabilirea infrastructurii, a echipamentelor si facilitatilor de baza, necesare operatiunilor fortelor militare; si aranjamentele pentru programe si exercitii comune de instructie. La baza acestor activitati se afla o structura militara si civila complexa, care implica un personal administrativ, bugetar si de planificare, precum si agentii desemnate de catre tarile membre ale Aliantei, in scopul de a coordona lucrul pe domenii de specialitate - de exemplu, sistemul de comunicatii necesar in facilitarea consultarii politice, comanda si controlul fortelor militare si suportul logistic in sustinerea acestora. Aceasta structura este descrisa in partea a II-a.