Legislatia comunitara primara

Legislatia comunitara primara

Preliminarii. Dreptul comunitar primar, sau originar, cuprinde ansamblul normelor juridice constitutive ale Comunitatilor europene, respectiv cele trei tratate institutive, tratatele comunitare care au modificat prevederile initiale ale Tratatelor institutive, precum si tratatele de aderare a noi state la Uniunea Europeana. Tot in categoria dreptului primar intra si protocoalele si conventiile anexate la aceste tratate. "Izvoarele principale (sau originare) ale dreptului comunitar sunt constituite din instrumentele care au creat norme cu caracter constitutional pentru comunitati, toate celelalte norme fiindu-le subordonate"[1].

Prezentate intr-o ordine cronologica, tratatele constitutive sunt urmatoarele:

a) Tratatele institutive:

- Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, semnat la 18 aprilie 1951 si intrat in vigoare la 25 iulie 1952. Acest tratat a fost adoptat pentru o perioada de 50 de ani, fiind in vigoare pana la 23 iulie 2002;

- Tratatul de la Roma, care a instituit Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, semnat la 25 martie 1957 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958;

- Tratatul de la Roma, care a instituit Comunitatea Economica Europeana, semnat la 25 martie 1957 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958;

b) Tratatele care au modificat tratatele institutive:

- Conventia asupra unor institutii comune ale Comunitatilor Europene, semnata la Roma la 25 martie 1957, prin care se hotaraste ca Adunarea Parlamentara si Curtea de Justitie sa fie comune pentru cele trei comunitati europene;

- Protocolul asupra privilegiilor si imunitatilor comunitatilor europene, adoptat la 8 aprilie 1965, la Bruxelles;

- Tratatul de fuziune, care a instituit un Consiliu unic si o Comisie unica pentru Comunitatile Europene, semnat la 8 aprilie 1965 si intrat in vigoare la 1 iulie 1967;

- Tratatul de la Luxemburg, privitor la prerogativele bugetare ale Parlamentului European, semnat la 22 aprilie 1970 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1971;

- Tratatul de la Bruxelles, privitor la cresterea prerogativelor bugetare ale Parlamentului European, semnat la 22 iulie 1975 si intrat in vigoare la 1 iunie 1977;

- Actul Unic European , privitor la extinderea competentelor Comunitatilor Europene, semnat in februarie 1986 si intrat in vigoare la 1 iulie 1987;

- Tratatul de la Maastricht, privind instituirea Uniunii Europene, semnat la 7 februarie 1992 si intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993;

- Tratatul de la Amsterdam, prin care se modifica Tratatul Uniunii Europene si Tratatele institutive ale fiecareia din cele trei comunitati europene, semnat la 2 octombrie 1997 si intrat in vigoare la 1 mai 1999;

- Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001 si intrat in vigoare la 1 februarie 2003.

- Tratatele de aderare a noi state la Comunitatea Europeana;

- Actele comunitare supuse aprobarii statelor membre.

75. Observatii conclusive. Referindu-se la natura juridica a Tratatelor comunitare, Emanuel Corneliu Mogirzan noteaza: "Curtea de Justitie considera ca Tratatele reprezinta «Carta constitutionala de baza» a Comunitatii. Expresia nu trebuie perceputa ad litteram, cu sensul cunoscut din dreptul intern. Tratatele reprezinta fundamentul Comunitatii, izvoarele de drept cu forta juridica suprema, dar nu o constitutie a uniunii. Ele raman tratate internationale, cu toate ca in multe privinte nu se supun dreptului comun in materia tratatelor"[3].

Merita retinuta, de asemenea si observatia lui Stelian Scaunas: "Trebuie precizat ca unele dintre aceste izvoare au un caracter complex, in sensul ca, pe langa norme specifice dreptului comunitar, prin care sunt modificate sau completate tratatele originare, contin si norme care nu raspund principiilor comunitare, fiind mai apropiate de dreptul international public clasic, in special cele referitoare la pilonul al doilea al Uniunii Europene (politica externa si de securitate comuna) si pilonul al treilea (justitie si afaceri interne), domenii in care aceste tratate nu aplica metoda supranationala. Din acest motiv, ele sunt denumite si «tratate compozite». Este vorba despre: Actul unic european, Tratatul asupra Uniunii Europene si Tratatul de la Amsterdam" .