Teorie, doctrina si ideologie politica

TEORIE, DOCTRINA SI IDEOLOGIE POLITICA

Teoria politica ar reprezenta o constructie intelectuala care se bazeaza pe sistematizarea obiectiva a observatiilor referitoare la faptul politic, pe interpretarea, explicarea si generalizarea acestora. Diferenta fata de doctrina politica este reprezentata de accentul pe care teoria il pune pe aspectele explicative, in detrimentul orientarii spre actiune, caracteristica doctrinei

Doctrinele politice, caracterizand un sistem inchegat de conceptii si principii prin care se exprima o anumita orientare, un anumit curent de gandire politica, au un caracter istoric si exprima, apara si promoveaza interesele si aspiratiile anumitor categorii si grupuri sociale[1]. Doctrina politica ar putea fi definita ca un sistem de gandire care judeca faptele politice si realizeaza proiecte de reforma, putand avea, in consecinta, caracter apologetic sau profetic . Conceptul de doctrina politica este organic legat de conceptul de ideologie. Doctrina politica se afla in raport de subordonare fata de ideologia politica. Pe de alta parte, doctrina politica este atat element constitutiv al ideologiei cat si instrument prin care o anumita ideologie poate fi raspandita.

Daca in prima jumatate a secolului trecut functionau drept doctrine politice doar liberalismul si conservatorismul, in prezent ne apar mai multe combinatii;

Apare conglomerarea doctrinelor politice din diverse variante extensionale: astfel avem liberalism constructivist, socialism revolutionar, comunism nivelator, social-liberalism, etc. In jurul tipului doctrinar comunist au evaluat: leninismul, stalinismul, hrusciovismul, maoismul, etc.

O alta tendinta este curbarea spatiului doctrinar prin apropierea totalitarismelor extremei stangi comuniste si extremei drepte fasciste (interese comune, exemplu: Pactul de Neagresiune intre Germania Nazista si Uniunea Sovietica, 23 august 1939).

In virtutea principiului simetriei, pe fiecare parte a centrului abscisei politice evolueaza, la stanga si la dreapta, in mod simetric, o serie de tipuri de variante doctrinare: centrul - stanga, social - democrat si centru - dreapta liberal; stanga socialist - revolutionara si dreapta conservatoare; "Noua Stanga" si "Noua Dreapta"; extrema stanga comunista si extrema dreapta fascista.

Conform regulii actiunii - reactiunii (in politica, aparitia unui tip doctrinar este insotita de aparitia unui contradictoriu), doctrinele principial opuse se provoaca si se alimenteaza reciproc. Spre exemplu, apar tandemurile liberalism - conservatorism, fascism - comunism.

Principiile simetriei si actiuni - reactiunii implica o alta regularitate: nonvidul, in sensul ca, in universul doctrinelor politice nu exista loc gol, orice spatiu ideologic se ocupa sau se va ocupa de un tip doctrinar necesar.

Aceste regularitati si tendinte ale universului doctrinelor politice sunt importante, dar mai mai importanta este optiunea ideologica a individului si a colectivitatilor, caci de ea "atarna existenta si calitatea viitorului ales din multitudinea viitorilor posibili"[3].

Ideologia politica reprezinta ansamblul relativ sistematizat si relativ structurat al ideilor, care prin originea si functia lor, exprima intr-o forma sau alta, direct sau indirect, interesele, aspiratiile si telurile politice ale unui anumit grup social. De regula, ideologia politica se raporteaza la o anumita realitate social-economica, spiritual-culturala, fiind oglinda modului in care un grup social sau altul percepe realitatea pe baza propriei experiente social-istorice. De aceea nu exista o ideologie politica in general, ci ideologii politice diferentiate in functie de diversitatea fortelor sociale ce actioneaza in societate[4].

In concluzie, teoria politica poate fundamenta doctrine, conceptii politice, acestea pot deveni ideologii politice prin difuzarea colectiva a continutului lor. Astfel, doctrina este totalitate de principii, de idei fundamentale ale unui sistem filozofic, politic, stiintific etc.; totalitatea principiilor, a tezelor fundamentale ale unui anumit domeniu. Iar ideologia reprezinta totalitatea ideilor si conceptiilor filozofice, morale, religioase etc. care reflecta, intr-o forma teoretica, interesele si aspiratiile unor categorii intr-o anumita epoca. Totalitatea ideilor si conceptiilor care constituie partea teoretica a unui curent, a unui sistem etc.

Ideologia politica se manifesta la nivel teoretic-conceptual - formarea atitudinilor fundamentale care reprezinta valorile si idealurile unui anumit grup (natiune, stat) sau a adeptilor unui interes. Alt nivel este cel programatic, politic, de transformare a principiilor sociale si idealurilor social-filosofice in programe, lozinci si cerinte ale elitei politice.

Din punctul de vedere al atitudinii fata de schimbare, ideologiile politice, pot fi grupate in patru mari categorii:

ideologiile politice conservatoare (sau ale statu quo - ului) care apara si rationalizeaza ordinea politica, sociala si economica existenta in orice epoca si in orice societate;

ideologiile politice revolutionare, care sustin schimbari de perspectiva in ordinea sociala, economica si politica existenta;

ideologii politice reformiste, care sustin schimbari treptate si graduale in ordinea politica si economica, menite sa perfectioneze sistemul si sa nu-l schimbe;

ideologii politice extremiste, care militeaza pentru o schimbare totala a ordinii politice si / sau economice, prin mijloace ilicite (teroare si violenta fizica).

Aceasta clasificare este doar formala, din acestea pot rezulta o serie de combinatii atat pe orizontala cat si pe verticala. Stalinismul, maoismul, castrismul, ghevarismul, pot fi considerate variante regionale al ideologiilor politice radicale, ca si extrema stanga si anarhismul, neocorporatismul, socialismul, euro - comunismul, titoismul - variante ale ideologiilor politice revolutionare.

P. Varzari si R. Tanasa[5], analizeaza dimensiunile ideologiei, si anume cea sociala, politica, institutionala, psihologica, mitica, utopica.

Dimensiunea sociala se explica prin faptul ca desi vizeaza in mod direct politicul, ideologia se origineaza in sfera socialului, in societate, in baza unor clivaje, in grupuri si paturi sociale. In ultima instanta, ideologia unei persoane este determinata de pozitia sociala. Astfel ideologia are implicatii complex in sfera socialului asigurand coeziunea si integrarea grupului social. Prin ideologie are loc identificarea individului cu un anumit grup social., pe de alta parte, ideologiile mobilizeaza masele la actiune. Rolul ideologiilor in mobilizare, "nu este de a determina individul sa actioneze, ci de a-i oferi motivatiile pentru actiune"[6]. Ideologiile apar si se cristalizeaza in societate ca o expresie a unei anumite realitati sociale, iar reflectarea realitatii si schimbarea ei in conformitate cu interesele si aspiratiile grupului social este principalul rationament al existentei ideologiilor.

Conform dimensiunii politice ideologia vizeaza doar un singur obiect in sfera politicului - puterea. Prin intermediul puterii politice ideologia isi poate realiza scopul sau principal - transformarea realitatii social - politice de pe pozitiile intereselor. Realizarea intereselor se poate efectua doar prin intermediul puterii de stat. Ideologia disimuleaza interesele, le mascheaza printr-un discurs ideologic pus in serviciul bunastarii generale, prin intermediul unor idealuri si valori proprii majoritatii cetatenilor.

Dimensiunea institutionala a ideologiei afirma ca doar institutii organizate pot oferi importanta si viabilitate ideologiei - in caz opus ar avea loc doar niste miscari spontane neorganizate. Una dintre aceste institutii este partidul politic. Functiile lui de baza (agregarea si exprimarea intereselor) se suprapun functiilor ideologiei (partizana, de stimulare, justificativa, propagandistica, de rationalizare, de identificare). Ideologiile si partidele sunt indispensabile in principiu, deoarece ideologiile asigura partidele politice cu idei, credinte, simboluri, idealuri, cunostinte, adica constituie baza teoretica a lor. Partidele, la randul lor, confera ideologiei functionalitate si realizarea principiilor acestora. Statul reprezinta un alt nivel al dimensiunii institutionalizate. In regimurile democratice un partid sau altul venind la putere va conduce statul conform ideologiei pe care o promoveaza. In acest fel, ideologia partidului de guvernamant va determina politica interna si externa a statului. De aici si apar politici liberale, conservatoare, etc. Dar ideologia care se afla la putere prin exponentii sai nu devine dominanta in societate, nu se contopeste cu ideologia national - statala.

Dimensiunea psihica afirma ca ideologia este si un produs al psihicului uman. Ca fenomen psihologic, ideologia este polarizata spre doua centre: individual si colectiv. Omul in fata perturbatiilor mediului are nevoie de ceva ce i-ar oferi siguranta; anume acel ceva este ideologia; deoarece indiferent de felul ei, ideologia confera sens actiunilor umane, le justifica si le fortifica, ferind constiinta de obsesia greselilor.

Mitul social - politic are o mare putere de patrundere in constiinta maselor, fiind o puternica forta emotionala ce le instiga la actiune. Printre cele mai cunoscute mituri ale secolului nostru pot fi enumerate mitul "arian" privind existenta unor rase pure; mitul comunismului - al unei "societati ideale"; mitul "conducatorului" capabil de a face o natiune sa indeplineasca o misiune istorica

Componenta utopica al ideologiilor are rolul de a anticipa o stare de fapt reala pentru a genera forta de propulsie catre viitor. In cadrul regimurilor totalitare, utopia serveste la legitimarea puterii existente. Spre deosebire de mit, utopia poate fi adesea rationala, obiectiva. Ea apare la confluenta a doua procese: necesitatea schimbarii spre bine si directionarea acestui proces in concordanta cu interesele unui grup social sau a intregii societati. Utopia este o imagine a unei realitati imposibil de a fi realizate. Si daca mitul indica spre actiune, atunci utopia spre scopul final[7].

Ideologiile politice continua sa ne ofere suportul motivator si mobilizator al actiunilor, prezenta lor deducand-o din evenimentele politice care au loc. Ideologiile politice sunt acelea care au reusit sa schimbe mersul istoriei. Conceptul de ideologie a capatat o conotatie peiorativa odata cu colapsul ideologiei comuniste in spatiul postsovietic. In pofida acestui fapt, rolul ideologiilor politice ramane a fi esential intr-o societate aflata in tranzitie. Neglijarea rolului ideologiilor politice la aceasta etapa presupune ignorarea din start a paradigmei transformationale. Universul ideologiilor politice este extrem de complex, finalitatile acestora fiind destul de variate. Prin urmare pentru a nu repeta greselile trecutului este necesara o rationalizare maxima a ofertelor ideologice si prudenta pe masura in adoptarea lor.