Derularea procesului de negociere a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

Derularea procesului de negociere a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

1. Pregatirea Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana

Romania a inaintat la 22 iunie 1995 cererea de aderare la Uniunea Europeana. Unul dintre documentele anexate la aceasta cerere l-a constituit Strategia Nationala de Pregatire a Aderarii Romaniei la Uniunea Europeana aprobata prin Declaratia de la Snagov din 21 iunie 1995. Aceasta strategie cuprindea actiunile ce urmau sa fie intreprinse de Romania in vederea apropierii de structurile europene.

In urma Consiliului European intrunit in decembrie 1995 la Madrid, Comisia Europeana a elaborat opiniile sale cu privire la candidatura tarilor din Europa Centrala si de Est in vederea luarii deciziei de incepere efectiva a negocierilor de aderare. S-a hotarat ca aceste negocieri sa inceapa la minimum 6 luni de la incheierea Conferintei Interguvernamentale de la Torino desfasurata in perioada 1996-1997 cu scopul infaptuirii reformei Uniunii.

Dupa ce a primit cererile de aderare din partea tuturor statelor Europei Centrale si de Est care incheiasera acorduri de asociere cu Uniunea Europeana, Comisia Europeana a lansat in aprilie 1996, in mod informal, pregatirile de aderare. In acest scop, a trimis statelor candidate un chestionar totalizand 156 de pagini care cuprindeau intrebari cu privire la toate domeniile de interes pentru Uniunea Europeana. Chestionarul trebuia completat in 3 luni si urma sa reflecte stadiul in care se afla fiecare stat candidat la Uniunea Europeana.

Pozitia Comisiei Europene a fost publicata, in 1997, intr-un document cunoscut sub numele de Agenda 2000 care reprezinta o strategie detaliata a Comisiei pentru consolidarea si largirea Uniunii Europene in primii ani ai secolului XXI.

Agenda 2000 isi propune drept obiective urmatoarele:

a) consolidarea si reformarea politicilor Uniunii Europene pentru ca ele sa faca fata noilor incercari la care este supusa aceasta grupare integrationista; b) negocierea largirii Uniunii Europene si pregatirea sustinuta a tarilor candidate la aderare; c) acordarea unui sprijin financiar din partea Uniunii acestor tari.

In cadrul Agendei 2000 a fost analizat nivelul de pregatire al tarilor asociate din Europa Centrala si de Est din punct de vedere al indeplinirii criteriilor de aderare. In acest sens, opiniile Comisiei Europene au avut un rol determinant in initierea procesului de negocieri si aderare la Uniunea Europeana.

In iulie 1997, in cadrul aceluiasi document, a fost analizat stadiul de dezvoltare al Romaniei, retinandu-se urmatoarele concluzii ale Comisiei Europene cu privire la cererea de aderare a tarii noastre la Uniunea Europeana:

'Romania este pe punctul de a satisface criteriul politic;

in ciuda progresului economic inregistrat, pe termen mediu, Romania ar putea intampina dificultati serioase in competitia cu fortele de piata din Uniunea Europeana;

exista intarzieri in armonizarea acquis-ului comunitar referitor la piata interna. Se recomanda inceperea negocierilor de aderare cu Romania in momentul in care se vor inregistra progrese in aceste domenii. [1]

Aspectele economice cuprinse in raportul Comisiei Europene se refera la incercarile de reforma din anii 1995-1996 care au produs, insa, o diminuare a ritmului de crestere economica de la 7,1% in 1994 la 4,1% in 1996, o accelerare a inflatiei la peste 56%si o accentuare a deficitului bugetar si comercial. PIB-ul/ locuitor reprezenta numai 24% din media europeana. In sectorul agricol era produs 20% din PIB, iar o treime din populatia activa a tarii lucra in acest sector. Privatizarea a facut unele progrese, dar nu a fost abordata problema marilor unitati industriale.

In urma evaluarii de catre Comisia Europeana a situatiei fiecarei tari candidate, in Agenda 2000, a fost mentionata necesitatea imbunatatirii strategiei de preaderare pentru ca sprijinul financiar din partea Uniunii sa fie mai bine directionat in functie de nevoile specifice ale fiecarui stat candidat. In aceste conditii a fost creat principalul element al strategiei de preaderare, si anume Parteneriatul de Aderare care este specific fiecarei tari candidate. Pentru Romania, directiile de actiune ale Parteneriatului de Aderare vizeaza domeniile avute prioritar in vedere pentru intreprinderea unor actiuni viitoare, punerea la dispozitie a mijloacelor financiare pentru concretizarea practica a acestor actiuni si conditiile in care se acorda acest sprijin financiar.

Parteneriatul de Aderare se compune din Strategia propriu-zisa, Programul National de Aderare la Uniunea Europeana (PNAR) si sprijinul financiar acordat de Uniunea Europeana (PHARE, ISPA, SAPARD).

Parteneriatul de Aderare stabileste prioritatile pe care Romania trebuie sa le urmareasca in vederea adoptarii legislatiei comunitare, printre aceste prioritati inscriindu-se urmatoarele:

a) reformarea economiei;

b) ameliorarea structurilor institutionale si administrative;

c) indeplinirea de catre economia romaneasca a unor conditii specifice cerintelor Pietei Interne Unice;

d) imbunatatirea standardelor de mediu;

e) dezvoltarea unor politici in domeniul afacerilor interne si al justitiei.

Masurile concrete pentru punerea in aplicare a acestor prioritati sunt cuprinse in Programul National de Adoptare a Acquis-uIui Comunitar. In iulie 2002 a fost elaborata o versiune imbunatatita a acestui program care cuprinde atat toate capitolele de acquis comunitar, cat si aspecte referitoare la criteriile politice si economice, justitie si afaceri interne.

Referitor la Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, se poate afirma faptul ca acesta se afla deja la a sasea versiune si cuprinde obiectivele, modalitatile de realizare si termenele de indeplinire a diferitelor aspecte ale procesului de aderare, el evaluand stadiul la care se afla pregatirea Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana.

O privire de ansamblu asupra diferitelor versiuni ale Programului National de Aderare la Uniunea Europeana reflecta o neconcordanta intre notiunile teoretice si modul in care acestea sunt puse in practica de catre autoritati.[2] Se constata, astfel, o repetare consecventa a obiectivelor carora le sunt amanate doar termenele de realizare, o insuficienta colaborare intre institutiile implicate in atingerea acestor obiective si reorientari permanente si contradictorii cu privire la pregatirea economica a Romaniei pentru aderare.

Sprijinul financiar din partea Uniunii Europene in favoarea tarilor candidate imbraca forma a trei instrumente financiare nerambursabile, si anume: programul PHARE ale carui linii directoare vizeaza dezvoltarea institutionala si investitiile, programul ISPA care ofera sprijin financiar pentru investitiile in domeniul transporturilor si al protectiei mediului si programul SAPARD care finanteaza reforma structurala in sectorul agricol si al dezvoltarii rurale.

2 Stadiul actual al negocierilor dintre Romania si Uniunea Europeana

In cadrul procesului de extindere a Uniunii Europene, se remarca doua momente cheie: Consiliul European de la Luxemburg (12-13 decembrie 1997), cand statele membre ale Uniunii Europene au decis deschiderea negocierilor cu Republica Ceha, Ungaria, Polonia, Slovenia, Estonia si Cipru, si Consiliul European de la Helsinki (11-12 decembrie 1999),care a hotarat inceperea negocierilor cu un al doilea grup de state candidate: Bulgaria, Romania, Letonia, Lituania, Slovacia, si Malta. In decembrie 1999, la Helsinki, s-a hotarat ca procesul de negociere sa se desfasoare in functie de progresele inregistrate de fiecare tara candidata in adoptarea acquis-ului comunitar.

Oficial, negocierile de aderare cu Romania au fost lansate la 15 februarie 2000 cu prilejul Conferintei Interguvernamentale de la Bruxelles, dupa ce la sfarsitul anului 1999 a fost finalizat procesul de screening bilateral. Nominalizarea Romaniei in recomandarea Comisiei Europene pentru deschiderea negocierilor de aderare in anul 2000 a avut in vedere, mai ales, progresele obtinute in infaptuirea criteriului politic si contributia pe care tara noastra a avut-o in conflictul din Kosovo care a produs economiei romanesti pagube materiale serioase. Deschiderea efectiva a negocierilor cu Romania a fost conditionata insa de luarea unor masuri pentru imbunatatirea situatiei copiilor din institutiile specializate si de asigurarea unei stabilitati macroeconomice, componenta esentiala a unei economii de piata viabile.

Obiectul negocierilor il constituie acquis-ul comunitar, fiind practic negociate conditiile in care acquis-ul este transpus in plan national. Romania poate solicita un numar limitat de concesii privind perioadele de tranzitie necesare, precum si adaptarile speciale ale legislatiei comunitare.

In cazul primei concesii, tara noastra trebuie sa faca dovada ca, la data aderarii, se confrunta cu dificultati privind implementarea acquis-ului intr-un anumit domeniu. Perioada de tranzitie este limitata, variind de la 1 la 10 ani.

In cazul celei de-a doua concesii, este necesara o dovada potrivit careia legislatia nationala cunoaste un grad de evolutie mai accentuat comparativ cu cel existent pe plan comunitar, fie ca legislatia comunitara este incompatibila, in anumite privinte, cu aspecte legate de identitatea nationala a Romaniei.

Finalizarea negocierilor se produce in momentul in care se concretizeaza acordul partilor asupra tuturor capitolelor de negociere. Principiul general este ca nimic nu este convenit pana cand totul nu este convenit. Aceasta inseamna ca un capitol asupra caruia s-a cazut de acord, poate fi redeschis pe parcursul negocierilor daca intre timp a intervenit o schimbare in acquis sau pentru orice alt motiv care justifica negocieri suplimentare. Pentru fiecare capitol de negociere, Romania trebuie sa depuna un document de pozitie care este precedat de o examinare analitica a acquis-ului pentru identificarea acelor domenii in care s-ar intampina dificultati in aplicarea acquis-ului comunitar la data aderarii. La randul sau, Comisia Europeana elaboreaza propria pozitie de negociere numita pozitie comuna care trebuie adoptata in unanimitate de statele membre ale Uniunii Europene.

Negocierile propriu-zise au fost lansate la 28 martie 2000 pentru 5 capitole ale acquis­ului comunitar: Intreprinderi mici si mijlocii, Stiinta si cercetare, invatamant si formare profesionala, Relatii economice internationale si Politica externa si de securitate comuna.

La 25 mai 2000, Uniunea Europeana a prezentat pozitiile sale comune la cele 5 capitole, hotarand inchiderea provizorie a acestora.

La 31 iulie 2000, Romania a depus documente de pozitie la capitolele 6- Concurenta, 12- Statistica, 19- Telecomunicatii si tehnologia informatiei si 20- Cultura si audio-vizual. In semestrul doi al anului 2000 s-a decis inchiderea provizorie a capitolului 12 si deschiderea celorlalte 3, respectiv 6, 19, 20. In anul 2001 au mai fost deschise inca 5 capitole de negociere, dintre care unul a fost inchis provizoriu (cel referitor Ia Pescuit), iar alte 10 au fost propuse spre deschidere.

Stadiul negocierilor la 8 noiembrie 2002 plasa Romania pe ultimul loc in randul statelor candidate in conditiile in care au fost deschise 28 de capitole de acquis din care doar 15 au fost inchise provizoriu.

Situatia aceasta nu a evoluat intr-o maniera favorabila tarii noastre intrucat la data de 8 aprilie 2003 s-au constatat prea putine progrese in ceea ce priveste numarul capitolelor inchise, Romania ramanand in cursa pentru aderare alaturi de Bulgaria[3] care a reusit sa ne devanseze prin inchiderea provizorie a 22 de capitole comparativ cu cele 15 inchise de guvernul de la Bucuresti (vezi Anexa 2), in aceste conditii data tinta a aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana preconizandu-se a fi anul 2007, insa doar in contextul in care legislatia romaneasca va fi pe deplin armonizata cu cea comunitara.