Verbul - limba araba

VERBUL - LIMBA ARABA

Majoritatea verbelor arabe sunt triconsonantice ( tulatiyy al-'a ruf sau ثُلاثيّ tulatiyy adica au in structura lor trei consoane radicale. Un numar mai mic de verbe sunt cvadriconsonantice ( رُبَاعي ألأحرُف ruba'iyy al-'a ruf sau ruba'iyy), adica au in structura lor patru consoane radicale.

Din punct de vedere gramatical, verbul arab include urmatoarele categorii :

a) Timpul sau mai degraba aspectul. Exista un aspect care indica indeplinita, pentru care se foloseste termenul de indeplinit sau perfect si un aspect care indica o actiune in desfasurare, pentru care se foloseste termenul de neindeplinit sau sau imperfect. Primul aspect corespunde timpului trecut, in general, si arabii il denumesc prin al-maḏi trecut", iar cel al doilea corespunde prezentului si viitorului si arabii il denumesc prin المضارع al-mu ari'. In afara de redarea prin aspectul neindeplinit, timpul viitor mai poate fi marcat si prin doua particule: سَ sa si سَوْفَ sawfa.

Gramaticii arabi au vazut principala trasatura a verbului tocmai in faptul ca evenimentul desemnat de el este legat de un moment in timp "verbul este ceea ce semnifica legarea unui eveniment de un timp".

b) Persoana. Ca si in limba romana, se disting trei persoane: persoana I ( al-mutakallim "vorbitorul"), persoana a II-a (ألمُحاطَب al-mu aṭab "cel caruia i se adreseaza vorbirea") si persoana a III-a lasa sa se inteleaga ca aceasta nu ar fi de fata in timpul vorbirii, in realitate, ca si in limba romana, aceasta a treia persoana poate sa fie absenta sau poate sa fie prezenta la discutie. Aceasta categorie se intalneste si la pronumele personal, in cele doua forme ale sale- izolat sau afixat.

c) Numarul. Spre deosebire de limba romana care cunoaste doar opozitia singular-plural, limba araba rezerva si o categorie a dualului (أ al-mu anna), care se intalneste atat la verb cat si la nume si la pronume. Pentru singular se intrebuinteaza termenul مُفْرَدُ mufrad "individual" iar pentru plural termenul جَعم am "multime, pluralitate".

d) Modul. Modul este categorie specifica numai aspectul neindeplinit. Se disting trei moduri principalle ale caror denumiri provin de la aspectul lor formal: indicativ (مَرْفُوع marfū'), conjunctiv (مَنْصُب man ūb) si apocopat (مَجْزوم mağyūm Pentru primle doua moduri se intrebuinteaza aceiasi termeni care indica la nume cazul nominativ si, respectiv acuzativ. In realitate aceste moduri au si alte valori: optativ, jusiv, conditional. La aceste trei moduri marcate formal s-ar mai putea adauga si douaforme ale unui mod care ar putea fi numit energic si o forma de imperativ.

e) Diateza. Araba cunoaste, in raport de agentul care efectuaza actiunea, doua diateze: activa si pasiva. Daca agentul este cunoscut ( مَعَلوم ma'lūm), verbul este la diateza activa (مَبنيّ بِألمَعَلُم mabniyy bi-l-ma'lūm), iar daca agentul este necunoscut (مَجْهُول mağhūl), verbul la diateza pasiva mabniyy bi-l-mağhūl). Reflexivul este cunposcut de limba araba, dar el este redat prin forme speciale rezultate din flexiunea interna combinata cu afixe. In cazul formei primitive, reflexivul poate fi redat analitic.

f) Forma. Forma, numita astfel conventional in orientalistica europeana, este in realitate tema verbala, primitiva sau obtinuta prin largirea temei primitive cu ajutorul flexiunii interne si al afixelor. Aceste forme adauga semnificatia de baza, a formei primitive sau a radacinii in ansamblu, o semnificatie suplimentara specifica, cum ar fi nuanta intensiva, cauzalitatea, reflexivitatea, reciprocitatea etc. Formele verbale au fost numerotate in literatura europeana de specialitate cu cifrele romane I-XV, in cazul verbului triconsonantic, si I-IV, in cazul verbelor cvadriconsonantice.

g) Participiile. Se disting un participiu activ sau nume de agent (اِسم ism al-fa'il) si un participiu pasiv sau un nume de pacient (اِسم ism al-maf'ūl), care pot fi derivate teoretic de la orice tema verbala.

h) Infinitivul sau numele de actiune (مَصْدَر maṣdar) este, ca si participiile, un derivat nominal, care se formeaza practic de la absolut toate temele verbale. In cazul temei primitive, numele de actiune nu se deriva dupa o schema precisa, ca in cazul temelor derivate. De aceea el este notat pentru tema primitiva in dictionare, alaturi de forma de neindeplinit, sau de vocala caracteristica neindeplinitului.