TESTUL ARBORELUI

Pentru ca obiectul psihologiei sa poata fi cercetat, a fost nevoie sa se elaboreze metode si metodologii de cercetare psihologica. Sfera metodelor psihologice este foarte larga, cuprinzand si testul reprezentat de subiectul acestei lucrari.

Etimologia termenului de metoda trimite la grecescul methodos, care inseamna cale, drum. Se poate spune ca metoda este drumul sau calea pe care porneste cercetatorul in demersurile sale, ea reprezinta instrumentul folosit in vederea recoltarii datelor si interpretarii lor.

Principalele metode ale psihologiei sunt:

Metoda observatiei

Metoda experimentului

Metoda convorbirii

Metoda anchetei psihologice

Metoda biografica

Metoda povestirilor de viata

Metoda produselor activitatii

Metode psihometrice

Metoda modelarii si simularii

Testul psihologic este o proba relativ scurta, care permite strangerea de informatii obiective despre subiect, pe baza carora se pot formula concluzii cu privire la nivelul de dezvoltare a capacitatilor masurate si se poate formula un prognostic asupra evolutiilor ulterioare.

In cadrul metodelor psihometrice, cele mai complexe sunt testele de personalitate, care isi propun sa investigheze trairile profunde ale individului, trasaturile lui invizibile, dese ori mascate, nerecunoscute sau neacceptate de subiect.

In categoria testelor de personalitate sunt incluse si testele proiective, care surprind dinamica psihica a unei persoane, cu elementele ei constructive si relatiile dintre ele.

Testele proiective nu cuprind raspunsuri prestabilite, valoarea lor fiind data de capacitatea de proiectie a subiectului si de cea de analiza, de decodificare si interpretare a psihologului.

Unii autori evita deseori utilizarea termenuliu de teste proiective, inlocuindu-l cu cel de metode sau tehnici proiective. Cele mai cunoscute sunt: Testul Rorschoch sau Testul petelor de cerneala; TAT-ul sau Testul Perceptiv Tematic, propus de H. A. Murray in 1938; Testul de frustratie Rosenzweig (1948) dar si Testul arborelui.

Prima utilizare a testului arborelui ca test psihologic se datoreaza consilierului de orientare profesionala din cantonul Zürich, Emil Jucker.

Mai tarziu, autorul primei carti consacrate in intregime testului arborelui a fost psihologul elvetian Charles Koch, cartea fiind publicata in 1949.

Charles Koch a reflectat indelung asupra calitatilor proiective pe care le poate desenul unui arbore. El a preluat ideile grafologilor, ale caror metode le aprecia, si a pus la punct impreuna cu istoricul de arta Michel Grünwald, o schema spatiala care pleca de la simbolismul spatiului, asa cum il studiase Max Pulver.

Hermann Städeli a folosit testului arborelui in analiza diferitelor probleme nevrotice.

Atat Koch cat si Städeli au afirmat ca:

"Aceasta tehnica intrebuintata singura nu este suficienta pentru a garanta analiza completa a caracterului.

Asociata insa cu alte teste, aducela lumina fapte cat se poate de surprinzatoare, in masura a contribui la intelegerea continutului altor teste."

Pentru efectuarea testului arborelui este nevoie ca subiectul sa deseneze 3 arbori, fiecare reprezentand o anumita dimensiune a personalitatii, respectiv:

I.   Atitudinea sociala si profesionala

II. Eul intim

III.   Aspiratiile subiectului/arborele de vis

Pentru a putea interpreta informatiile puse la dispozitie de testului arborelui, psihologul va trebui sa tina cont de un anumit numar de parametri.

Koch recomanda ca, inainte de examinarea detaliilor, sa fie notata impresia globala. Apoi ar trebui urmate etapele de mai jos:

Compararea celor trei arbori;

Studierea liniei - usoara, apasata, discontinua sau spasmodica- elemente foarte importante;

Analiza amanuntita a tuturor elementelor cunstructive din fiecarae arbore.

Componentele cu cea mai mare importanta in cadrul testului arborelui sunt:

 Asezarea in pagina, dimensiuni

 Diferite tipuri de arbori

 Radacini

 Linia solului

 Trunchi, articulatie trunchi/radacini

 Coroana

 Ramuri

 Muguri

 Flori

 Frunze

 Fructe

 Peisaj-acesorii

 Antropomorfisme- schimbari tematice

 Expresia liniilor trasate- umbra, colorit inchis

 Indicele lui Wittngenstein

 Proiectie a preocuparilor inconstiente

 Importanta respectiva si valorizarea trunchiului, radacinilor si frunzisului

 Studiul comparat al celor trei arbori

In interpretarea testului arborelui trebuie sa se tina seama de 150 de indici.

Indicele lui Wittgenstein

Dr. Graff Wittgenstein, neurolog german, este primul care a emis ideea potrivit careia in timp ce desenul corespunde situatiei prezente a autorului, inaltimea arborelui, in milimetri, ar trebui sa corespunda varstei, in ani si luni.

Evenimentele produse in trecut, prezente in desen prin anumite traumatisme ale trunchiului, pot fi datate, conform acestei teorii, prin raportarea inaltimii in milimetri a arborelui la varsta in ani si luni a desenatorului.

Studiile au demonstrat ca exista anumite carecteristici definitorii pentru unele afectiuni psihologice, cum sunt:

Introversiunea - absenta capacitatii de a avea relatii sociale si afectivitate redusa

Caracteristici principale:

arbore foarte mic;

baza trunchiului inchisa sau incercuita;

situare in stanga pagini (agatare de trecut, teama de a se implica in relatii cu ceilalti, teama de contact);

absenta uneori a coroanei si frunzisului;

innegrire (anxietate);arborele crescut in ghiveci;

ramuri schitate dintr-o singura linie.

Extraversiunea - om de actiune, capabil de relatii sociale, adaptare afectiva.

Caracteristici principale:

arbore mare;

frunzis des;

marginile frunzisului sunt fine, adeseori rotunjite, cu deschideri;

obiecte diverse desenate in frunzis sau in jurul arborelui (nevoia de contact si de schimbare).

Imaturitate afectiva

Caracteristici principale:

baza foii este luata ca baza a arborelui;

forme repetitive;

neindemanare grafica;

trunchi sudat - trunchi S (care intra in frunzis, dupa koch);

ramuri desenate dintr-o singura linie.

Debilitate - insuficienta intelectuala, de obicei de natura grenetica, influentabilitate ridicata.

Caracteristici principale:

forme sarace si infantile;

linii frustre si neregulate;

stereotipii (exagerari ale regularitatii);

absenta liniei solului;

ramuri trasate dintr-o singura linie;

trunchi conic;

trunchi separat de frunzis printr-o linie.

Nervozitate - agitatie, influentabilitate, caracter versatil si iritabilitate.

Caracteristici principale:

liniile desenate se intrepatrund, se intretaie si se amestecain frunzis;

frunzisul este neregulat, cu linii confuze;

innegriri;

linii ascutite (releva agresivitate);

linii necontrolate (control emotiv deficitar);

linii retusate, in zigzag.

Impulsivitate - isi poate avea originea in ereditate, deviatii afective sau educative din copilarie, care devin nevroze si psihoze.

Caracteristici principale:

ramuri in forma de tub;

linii aruncate, lansate;

innegriri;

linii spasmodice;

linii trasate in directii opuse.

Agresivitatea - se incadreaza printre tendintele fundamentale ale comportamentului uman, in plan patologic, agresivitatea poate fi organica,dobandita sau accidentala.

Caracteristici principale:

unghiuri ascutite;

innegriri,

sageti indreptate spre trunchi (autoagresivitate) sau exterior;

radacini inaltate si multiple;

trunchi rugos, innegrit sau "zebra";

ramuri sau frunze ascutite;

ramuri tubulare;

Probleme sexuale - o sexualitate dezvoltata reprezinta un factor de echilibru psihic, exista insa, multe persoane care au asemenea probleme.

Caracteristici principale:

radacini importante, ascutite, rasucite,cu linii frante.

liniile solului hasurate sau in unghiuri.

innegriri la baza arborelui;

baza arborelui acoperita de tufe si ierburi;

ramuri tubulare (impulsivitate);

ramuri incrucisate (ambivalenta);

arbore crescut in ghiveci.

Nevroze si psihoze

Nevrozele - subiectul ramane constiente tulburarile sale,sufera din cauza lor si doreste sa se vindece. Principalele tipuri de nevroze: isteria, nevroza obsesionala, tulburari fobice, starile anxioase.

Psihozele - afectiuni mintale dobandite care se dezvolta pe un teren psihic normal sau psihomatic, determinand tulburari de personalitate si desinsertie sociala.

Caracteristici principale:

arbore mic sau foarte mare (sentiment de inferioritate sau exaltare imaginativa);

frunzis imens si apasator (control imaginativ deficitar);

ingustare a trunchiului (blocaj al incarcaturii afective);

radacini mari indreptate in jos (probleme sexuale);

trunchi impartit in doua (divizare a personalitatii);

crestaturi in partea stanga a trunchiului (trumatism in trecut)forme infantile (regresie);

ramuri frontale (probleme psihologice);

forme inautetice (rupere de realitate).

Toxicomania - dependenta de substante toxice: doguri, alcool, etc.

Caracteristici principale:

linii tremurate, retusate, spasmodice (nervozitate, anxietate);

ramuri in forma de tub (impulsivitate);

arbore in ghiveci (subiectul are senzatia ca este prizonierul unei probleme);

salcii plangatoare (tendinta depresiva);

coroana exagerata (imaginatie exaltata);

radacini ascutite (frustrare sexuala);

apa si rauri (sentiment de vinovatie);

coroana aplecata spre stanga (subiectul se agata de copilarie, nu investeste intr-un proiect viitor).

Testul arborelui nu este in masura sa permita formarea unui diagnostic, dar poate sa-i alerteze deopotriva pe medic si pe psiholog in legatura cu o problema existentiala.Testul se dovedeste util pentru a urmari efectele psihoterapiei.

Simplu si rapid, testul este valabil pentru copii, ca si pentru adulti, iar practica a dovedit ca el functioneaza ca un excelent detector al dezvoltarii psihice, ajutand la intelegerea si abordarea celuilalt, in complexitatea si devenirea lui.

BIBLIOGRAFIE:

Denise de Castila, Testul arborelui-relatii interumane si alte probleme ale lumii contemporane.

Monica Albu, Construire si utilizarea testelor psihologice.

Aurel Stoica, Testul psihologic-evolutie, constructie, utilizare.