Pedagogia - stiinta generala - despre educatie si instruire

Pedagogia  - stiinta generala - despre educatie si instruire

1. Problematica pedagogiei ca stiinta

1.1. Definitia pedagogiei. Termenul de pedagogie este de origine greaca, fiind rezultatul imbinarii cuvintelor : pais - "copil" si agoge - "conducere", "educatie", precum si a cuvintelor paideea - "invatamant", "educatie" si paidagogos - "indrumator de copii", "pedagog".

Pedagogia este stiinta care studiaza fenomenul educational. Ea se ocupa deci de formarea personalitatii umane in vederea integrarii ei active, creatoare in viata sociala.

1.2. Constituirea pedagogiei ca stiinta. Aparitia unei stiinte se realizeaza printr-un proces complex si indelungat. Pedagogia reprezinta si ea rezultatul unui proces complex care din punct de vedere istoric cuprinde doua etape mari:

etapa reflectarii educatiei in constiinta comuna a oamenilor;

etapa reflectarii teoretice a fenomenului educational.

Preocupari teoretice speciale pentru studiul fenomenului educational au aparut odata cu diferentierea dintre munca fizica si cea intelectuala. Marii filosofi ai antichitatii au fost si teoreticieni ai fenomenului educational. Ulterior, teoretizarea fenomenului, educational devine o preocupare a unor mari personalitati ca Ian Amos Comenius; J. J. Rousseau; Pestalozzi; Herbart; K. D. Usinski etc. Aceasta activitate este concretizata in elaborarea mai multor sisteme pedagogice.

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea ca urmare a rezultatelor obtinute de catre sociologie si psihologie, pedagogia cunoaste un nou salt in evolutia ei.

In a doua jumatate a secolului al XX-lea si mai ales in zilele noastre se impune cu tot mai multa insistenta conceptia interdisciplinara in abordarea fenomenului educational . Aceasta viziune presupune valorificarea rezultatelor mai multor discipline prin elaborarea unei sinteze privitoare la educatie in ansamblul sau si la diferite aspecte concrete ale ei.

Necesitatea abordarii interdisciplinare a fenomenului educational decurge din relatiile de interdependenta tot mai stranse cu celelalte laturi ale vietii - economice, sociale, culturale, politice etc.

Sistemul stiintelor educatiei

Pedagogie generala abordeaza trasaturile esentiale ale educatiei. Ea vizeaza actiunea educationala din perspectiva continuitatii acesteia.

Pedagogia prescolara - se ocupa de problematica organizarii si desfasurarii actiunii educationale cu copii de varsta prescolara.

Pedagogia scolara - abordeaza problematica actiunii educationale in cadrul scolii, cu copii normal dezvoltati din punct de vedere fizic si psihic.

Pedagogia speciala - abordeaza problematica si tehnologia desfasurarii actiunii educationale privind copiii deficienti din punct de vedere fizic, psihic si psihomotric, in scoli si in institutii speciale.

Pedagogia experimentala - are ca obiect problemele legate de investigatia experimentala a educatiei.

Pedagogia comparata - studiaza comparativ sistemele de educatie din diferite tari si etape istorice.

Sociologia educatiei - studiaza relatiile sistemelor educative cu structurile sociale; conditionarea sociala a actului educativ.

Filosofia educatiei - se preocupa mai ales de finalitatile educatiei, de obtinerea unui anumit tip de personalitate si procesul de formare a acesteia. Diversitatea nuantelor intalnite in lucrarile de filosofia educatiei se explica prin conceptiile si orientarea filosofica diferita a autorilor lor.

Metodicile predarii diferitelor obiecte de specialitate - se ocupa de problemele organizarii si desfasurarii procesului de invatamant la un obiect determinat (fizica, istorie, matematica, tehnologie etc.). Acestea au, prin excelenta, un caracter normativ, indicand modalitati concrete ce pot fi folosite de profesor in activitatea sa.

Exista si multe alte discipline care studiaza diferite aspecte ale fenomenului educativ (istoria educatiei, economia educatiei, igiena scolara, ergonomia educatiei, managementul educational, pedagogia educatiei in familie). Intreg acest ansamblu tinde sa abordeze fenomenul educativ in complexitatea lui cu toate implicatiile ce le determina.

1.4. Legatura pedagogiei cu alte stiinte.

Stiintele biologice furnizeaza pedagogiei date privind schimbarile ce se produc in corpul omenesc pe diferite trepte ale evolutiei lui, ajuta la intelegerea fenomenelor legate de maturizarea sistemului nervos si a celui endocrin ce se afla la baza dezvoltarii psihice. De asemenea, aceste stiinte contribuie la o intelegere mai profunda a rolului ereditatii si a raportului acesteia cu educatia.

Stiintele psihologice ofera date in legatura cu particularitatile de varsta si individuale ale copilului, cu evolutia sa de la un stadiu la altul (psihologia genetica, psihologia varstelor), cu problemele psihologice ale procesului invatarii (psihologie scolara), cu particularitatile microclimatului in care se desfasoara activitatea instructiv - educativa (psihologia sociala) etc.

Legatura pedagogiei cu stiintele socio-umane (sociologia, etica, estetica, istoria, literatura etc.) ofera pedagogiei date privitoare la societatea umana. Aceste stiinte furnizeaza pedagogiei un material educativ valoros si eficient de sensibilizare si traire afectiva, estetica, de formare a constiintei civice.

Pedagogia are legatura si cu statistica matematica care-i ofera posibilitatea de cuantificare a fenomenului educativ, de exprimare a lui in date "mai exacte" (tabele, diagrame, relatii matematice etc.).

In concluzie, se poate afirma ca granitele dintre diferitele stiinte au devenit tot mai elastice, atat datorita faptului ca aceeasi realitate devine obiect de studiu pentru multe dintre ele, ceea ce impune o abordare interdisciplinara, cat si legaturilor si interdependentelor ce se stabilesc intre diferitele ramuri ale stiintei.