Realismul de stanga

Realismul de stanga

Inceputurile anilor "80 inseamna dezvoltarea unei noi perspective asupra deviantei si a infractiunii, cunoscuta in mod obisnuit in literatura de specialitate, prin formula "left realism", adica realism de stanga. Ea isi are originile in spatiul sociologiei britanice, dar are multi adepti si pe continentul european dar si in Canada sau in Australia. Printre sustinatorii proeminenti ai acestei perspective se numara: Jock Young, John Lea, Roger Matthews, Richard Kinsey.

Elaborarile teoretice ale acestor autori, reuniti sub cupola "realismului de stanga" isi bazeza analizele explicative pe trei concepte de baza: 1. relativa deprivare, 2. subcultura, 3.marginalizarea :

1. Relativa deprivare: Lea si Young (1984) considera ca deprivarea duce la infractionalitate, numai cand este traita ca relativa deprivare. Astfel, un grup traieste relativa deprivare atunci cand simte deprivarea in comparatie cu alte grupuri similare, sau atunci cand, expectantele sale nu sunt acoperite. Nu este vorba deci, despre faptul deprivarii ca atare ci mai degraba, despre sentimentul deprivarii.

In societatile moderne, media(mai ales publicitarii), accentueaza importanta succesului economic si al consumului de bunuri. Toti indivizii sunt expusi valorilor care sugereaza faptul ca oamenii trebuie sa aspire la stilul de viața al clasei de mijloc si la patternul consumatorist.

J.Young (1992) accentua faptul ca relativa deprivare este traita in toate starturile sociale. Asa se poate explica furtul atat ca o necesitate cat si ca un act infractional al "gulerelor albe", ce izvoraste din invidia pentru stilul de viata al altora, mai bine situati. Young considera ca relativa deprivare poate explica si infractiunile cu violenta ,nu numai pe cele patrimoniale; astfel relativa deprivare conduce la frustrare iar frustrarea, la violenta.

2. Subcultura, al doilea concept cheie folosit de Lea si Young pentru a explica devianta, este definit ca o solutie colectiva la problemele unui grup. Astfel, daca indivizii unui grup impartasesc un sens al relativei deprivari, ei vor dezvolta un stil de viata care le va permite sa faca fata acelei probleme. Totusi, o subcultura anume nu este un raspuns automat, inevitabil la o situatie problematica. Creativitatea umana permite producerea unei varietati de solutii.cei doi autori cred ca infractiunea este doar "un aspect, in general unul de mica amploare, al procesului de adaptare culturala la opresiune".

3. Marginalizarea, este cel de al treilea concept explicativ specific teoriei "realismului de stanga" el se refera la faptul ca grupurile marginale sunt cele carora le lipseste organizarea pentru a-si reprezenta interesele in viata politica si carora le lipsesc totodata scopurile clar definite. De exemplu, Lea si Young considera ca in societate, grupurile marginale sunt cele mai predispuse la violente si la revolte, la dezordine, ca forme de actiune politica. Cei doi autori cred ca este nevoie de solutii pentru evitarea acestor manifestari; cheia evitarii marginalizarii este,in opinia lor: " participarea in procesul de productie" a membrilor acestor grupuri.

Schimbarea sociala si problematica infractionalitatii din perspectiva relismului de stanga

J. Young (1997), crede ca schimbarile sociale pot sa inrautateasca problematica infractionalitatii. Argumentul sau este ca noi, in prezent, am intrat in ceea ce autorul numeste "late modernity", iar aceasta modernitate tarzie, este caracterizata prin :

- mai multa nesiguranta si

- instabilitate decat in perioada precedenta.

Precaritatea situatiei economice, somajul structural, slabirea sistemului de ajutor social, cresterea insabilitatii vietii de familie si in general a relatiilor interpersonale, sunt printre principalele cauze ale nesigurantei si instabilitatii ce caracterizeaza viata noastra in prezent.

De aceea, a face fata infractionalitatii in opinia aceluiasi autor, nu inseamna a incerca abordarea fenomenului numai prin simpla imbunatatire a eficientei politiei.

Ca si alti reprezentanti ai realismului de stanga, Young vede problema infractionalitatii ca fiind inradacinata in inegalitatile sociale. Prin urmare, doar daca aceste inegalitati sunt reduse intr-un mod semnificativ, se va putea reduce si problema infractionalitatii.

Astfel, solutii in acest sens ar putea fi:

Imbunatatirea facilitatilor de petrecere a timpului liber destinate tinerilor;

Reducerea inegalitatilor de venit;

Cresterea standardelor de viata pentru familiile sarace;

Reducerea somajului;

Facilitati si actiuni comunitare care sporesc sentimentul de coeziune si de apartenenta ("mortarul social al societatii civile ar putea reface caramizile sociale care ridica zid in fata infractiunii", crede Young);

Justitie sociala ce aduce cu sine ordinea sociala.

Young (1992), este unul dintre sustinatorii asa numitei " multi- agency approach", adica abordarea infractionalitatii prin implicarea si actiunea coordonata, a mai multor agentii si organisme comunitare. De pilda, intr-o atare abordare, consiliile locale ar avea competente in gasirea solutiilor legate de problemele locative , familia, media, si biserica s-ar ocupa cu predilectie de imbunatatirea "contextului moral", iar serviciile sociale ar avea misiunea de a pregati si a implementa programe pentru victimele infractiunilor si pentru prevenirea victimizarii.

Realitatii de stanga au examinat mai multe fatete ale infractiunii, printre care: cauzele infractiunilor, natura statisticilor cu privire la infractionalitate, politicile din domeniu, atitudinea publicului fata de infractori dar si fata de politie, schimbarile aduse de experienta de a fi fost victima unei infractiuni. In ultimii ani, toate aceste elemente explicative au fost prinse intr-o singura abordare teoretica referitore la intelegerea infractionalitatii, care a fost numita " the square of crime"(cadranul infractiunii).

Aceasta abordare implica in principal, patru elemente:

1. statul si agentiile sale,

2. infractorul si actiunile sale,

3. metodele informale de control social (societatea, publicul),

4. victima.

Reprezentantii realismului de stanga, considera ca alte teorii explicative ale deviantei , se concentreaza numai asupra unei singure parti a "cadranului infractiuni"; de pilda, teoria etichetarii numai asupra reactiei sociale , mai precis asupra statului, teoria controlului social asupra societatii/publicului, teoriile pozitiviste asupra infractorului, iar victimologia asupra victimei. Acesti autori dinpotriva, au convingerea ca niciun element al cadranului nu este pentru totdeauna mai important decat celelalte. De fapt, importanta elementelor variaza de la infractiune la infractiune. In acest sens, Matthews si Young (1992) arata:

" Fiecare forma particulara de infractiune va avea un set diferit de determinanti in interiorul acestui cadran si va implica o combinatie diferita a elementelor cheie din squar .Astfel, infractiunile financiare, si infractiunile strazii implica diferite de relatii victima- infractor si sunt reglate de combinatii diferite, ale controlului social formal si infractiunii."

Indiferent insa de tipul infractiunii, reprezentantii realismului de stanga considera ca fiecare dintre cele patru elemente ce dau contur "cadranului infractiuni", poate fi, intr-o anumita situatie, crucial in intelegerea etiologiei/cauzalitatii infractiunii respective; insa doar impreuna elementele ne ajuta sa determinam cu exactitate ce fel de infractiune este, ce anume a cauzat-o si cum trebuie abordata.Young a numit acest lucru "principiul etiologiei multiple" (principle of multiple aetiology).

Prin urmare, realismul de stanga reprezinta o elaborare teoretica meritorie, de actualitate, care incearca sa acopere atat in planul teoriei cat si al implicatiilor sale practice atat complexitatea fenomenului infractional, cat si copmlexitatea abordarii sale pe mai multe dimensiuni, cu scopul tinerii fenomenului sub control, pentru sporirea sigurantei sociale. De aici si relevanta acestei perspective teoretico-explicative pentru practica asistentei sociale .