Dezvoltarea psihologica a copilului

Dezvoltarea psihologica a copilului se exprima printr-o evolutie progresiva, globala, a tonusului, a miscarii, a afectivitatii, a inteligentei, a limbajului. Aceste niveluri interactioneaza strans. Orice anomalie a unuia se reflecta asupra celorlalte, dupa cum o arata, de exemplu, dificultatile de invatare, sau intarzierea dezvoltarii din punct de vedere al inaltimii si greutatii, observate la copii privati de afectiune. Dezvoltarea copilului este rezultanta predispozitiilor genetice, maturizarii fiziologice si contextului familial, cultural, social si economic. Influenta stimulativa a celor din jur este foarte importanta pentru dezvoltarea copilului si pentru a invata sa-si foloseasca propriile capacitati.

Divizarea evolutiei psihologice in faze este arbitrara si controversata. Gruparea intervalelor de varsta este variabila, in functie de punctul de vedere al observatorului (psihanalitic, cognitiv).caracteristicile care domina un stagiu sau altul al dezvoltarii nu au o valoare formala. Exista o mare diversitate de copii si diferentele fata de medie nu sunt neaparat anormale. Descrierea in linii mari a dezvoltarii permite mai intai depistarea si apoi orientarea copiilor cu probleme si in special a celor a caror evolutie este incetinita fata de norma stabilita. Este deplorabil ca un copil sa fie codificat si ca toti copiii sa trebuiasca sa faca acelasi lucru, in acelasi mod si in acelasi moment. Totusi, in practica, un copil este judecat conform unor anumite criterii, iar daca nu le indeplineste, risca din pacate sa fie integrat destul de greu in grupul social : i se impune deci sa asimileze anumite lucruri, in loc sa astepte pana cand are chef sa le invete.

Nasterea

Inainte de nastere

Psihologia copilului inainte de nastere este inca putin cunoscuta, dar se stie deja ca bebelusul are deja numeroase "experiente" senzoriale in uterul matern: daca simtul mirosului si vederea au fost putin studiate, se stie ca gustul arata o preferinta pentru dulce si ca auzul ii permite inca din luna a cincea sa auda bataile inimii si zgomotul intestinului mamei sale, ca si sunetele exterioare care sunt filtrate de lichidul amniotic. Aceasta ar explica de ce nou-nascutul poate sa recunoasca si prefera vocea mamei sale in locul altora. Simtul tactil permite bebelusului sa simta contactul, prin abdomenul mamei sale. " Haptonomia" studiaza comunicarea cu bebelusul si consta in masarea abdomenului mamei , pentru stabilirea unui contact cu bebelusul si stimularea lui. Dezvoltarea motorie ulterioara a acestor copii va fi mult mai rapida. In ceea ce priveste emotiile bebelusului in uter, unele lucrari actuale pun in legatura stresul mamei insarcinate cu amplificarea miscarilor intrauterine ale bebelusului, apoi tendinta de a fi mai agitat dupa nastere.

La nastere

Nou-nascutul soseste intr-o lume a adultilor, dupa noua luni -cel mult- petrecute la adapost , in corpul mamei sale. Dupa O. Rank , traumatismul nasterii ar fi sursa tuturor angoaselor ulterioare. Bebelusul este foarte vulnerabil si complet dependent de parintii sai. Grija si stimularea lor sunt indispensabile pentru a se dezvolta armonios. Copilul trece brutal dintr-un mediu lichid, in care temperatura este constanta, in care stimularile tactile si auditive sunt filtrate si in care este hranit in permanenta, intr-un mediu inconjurator mai degraba ostil, in care nu are nici o autonomie. Doar o "grija materna" adecvata ii poate satisface necesitatile , prin ansamblul ingrijirilor persoanei care se ocupa de el, mama, doica sau infirmiera. Leganari, mangaieri, cuvinte dulci si schimburi de priviri sunt tot atatea imperative imediate, cu aceeasi importanta ca examenul medical al nou - nascutului. Se noteaza marimea sa, greutatea si perimetrul cranian.

Scorul Apgar se calculeaza la unul, cinci si zece minute si se noteaza pe carnetul de sanatate ; el tine cont de puls, de respiratie, de reactivitate si de coloratia pielii. Scorul optim este zece- cate doua puncte pe fiecare element - dar este satisfacator daca este peste sapte.

Reflexele arhaice trebuie depistate inca din primele momente. Ele vor disparea in cursul primelor sase luni. Cand un nou- nascut este tinut vertical, de subsuori si cand talpa sa atinge o suprafata dura, o masa, de exemplu, bebelusul alterneaza flexia si extensia membrelor inferioare, ca si cum s-ar plimba; este "mersul automat". Cand cineva pune un deget in mana unui bebelus, el il strange; este "insfacarea". O usa care se tranteste sau faptul de a fi intins un pic prea repede pe masa ii provoaca frica. Bebelusul isi intinde spatele, isi lasa capul pe spate si deschide bratele inainte de a le inchide ca si cum ar imbratisa; este vorba despre " reflexul lui Moro". Cand se scarpina usor talpa piciorului sau, membrul se indoaie si laba piciorului se indreapta spre punctul stimulat; este vorba despre " reflexul de alungire incrucisat". Inca de la nastere, nou-nascutul intoarce capul dintr-o parte in alta ca sa caute sanul, este vorba despre : reflexul de cautare care aparut in acelasi timp cu suptul si inghititul , ii permit sa se hraneasca. " Reflexul inotului " nu este cautat sistematic , in maternitate. El permite bebelusului inotator sa-si tina respiratia sub apa. El dispare spontan in luna a patra, ca si miscarile de inot automat, denumite " stilul de inot al cainelui".

De la nastere la un an

Activitatile esentiale ale nou-nascutului constau in a manca si a dormi , desi unii bebelusi stau treji mai mult de opt ore. Satisfactia majora se refera mai ales la nevoile digestive. Acesta este motivul pentru care psihanalistii au calificat aceasta perioada drept "stadiul oral". In teoria lui Freud , sexualitatea se refera la stimularea unei zone erogene. Intre nastere si varsta de un an , zona erogena este gura si placerea vine de la pipait si supt. Faptul ca-si suge degetul permite copilului sa-si descarce tensiunile intr-un mod autonom. Unii psihologi, urmasi ai lui Karl Abraham, vorbesc despre stadiul oral activ sau sadic si chiar despre canibalism, atunci cand copilul are dinti si ii face placere sa muste.

In ceea ce priveste posturile corpului , acestea sunt legate de tonusul muscular: hipotermia (exagerarea tonusului) in flexie a membrelor noului-nascut scade treptat, in timp ce tonusul axial (cap-gat-spate) se consolideaza. Sugarul tine capul drept in pozitie sezanda spre 3 luni, incepe sa se aseze singur spre varste de 7 luni si incepe sa mearga catre un an. Posibilitatea de a apuca obiecte incepe sa se manifeste pe la 4 luni, dar clestele format de degetul mare si cel aratator nu este utilizat decat incepand cu varsta de 9 luni. Copilul mananca singur dupa 18 luni si deseneaza o linie dupa doi ani.

In ceea ce priveste limbajul, vocalizarea mai multor silabe (mama, tata) apare catre varsta de 7 luni, suitele de 3 cuvinte mai mult sau mai putin semnificative la un an, propozitiile de doua-trei cuvinte la 2 ani, varsta la care copilul intelege perfect ceea ce i se spune. In ceea ce priveste relatiile, copilul urmareste cu privirea un obiect sau o figura la varsta de 3 luni, deosebeste figurile cunoscute de cele straine catre varsta de 6 luni si se joaca cu alti copii dupa varsta de doi ani.

Dezvoltarea afectiva si sociala se exprima in primele luni prin satisfacerea necesitatilor alimentare, prin importanta acordata contactelor fizice, prin rolul linistitor al vocilor parintilor. Copilul trece de la o dependenta totala la o autonomie relativa. Aceasta se manifesta prin ceea ce se numeste angoasa de separare materna, care apare catre varsta de 7 sau 8 luni.

Pana la momentul in care copilul se poate exprima, motricitatea joaca un rol esential in evaluarea dezvoltarii psihologice a acestuia.

Dezvoltarea cognitiva

Copilul incepe viata necunoscand nimic din lumea care il inconjoara doar cu

anumite reflexe. Dezvoltarea senzoriala si perceptiva, curiozitatea il vor ajuta sa

descopere aceasta lume.

In jurul varstei de 1 an copilul stie deja multe, descopera multe obiecte, le

cunoaste pe cele care produc zgomot, pe cele care se misca, pe cele care-i produc placere, pe cele care nu trebuie atinse, recunoaste persoanele apropiate din familie si reactioneaza la cele care sunt necunoscute. El invata sa comunice destul de bine cunoscand gesturile si cuvintele celorlalti, dar poate sa-si faca cunoscute si propriile dorinte si emotii in moduri foarte variate incluzand "vorbitul"- spre sfarsitul acestei perioade copilul putand spune cateva cuvinte.

Dezvoltarea cognitiva la aceasta varsta este influentata foarte mult de zestrea

genetica a copilului, de maturizarea scoartei cerebrale, dar si de factori externi - familia care poate stimula acest proces. Jean Piaget sustinea ca intre 0 si 12 luni copilul se afla in stadiul senzorio-motor al inteligentei. Copilul invata si cunoaste lumea in acest mod si tot asa exprima ceea ce a invatat.

Din punct de vedere cognitiv cea mai importanta achizitie a acestei perioade este "obiectul permanent". Copilul intelege ca obiectul continua sa existe chiar daca el nu mai poate fi vazut. Legat de acest lucru copilul isi dezvolta in jurul varstei de 8 luni comportamentul de cautare a obiectului iesit din campul lui vizual.

Dezvoltarea limbajului  

Problema dezvoltarii limbajului a fost una destul de controversata. Skinner afirma ca invatarea limbajului, la aceasta varsta, se bazeaza pe asociere si conditionare. Chomsky afirma ca abilitatea de invatare a copilului este innascuta.

Limbajul incepe sa se dezvolte chiar de la nastere, copiii comunicand prin sunete

si gesturi. La sfarsitul primului an de viata copiii sunt capabili sa rosteasca cateva

cuvinte, desi inteleg mult mai multe. Invatarea limbajului in acest interval de varsta este rezultatul interactiunii intre copil si parinti. Nu numai copilul invata sa vorbeasca de la adulti, ci si invers. Parintii folosesc in aceasta perioada pentru a comunica cu copiii forme simplificate ale limbajului "vorbirea bebelusului" lucru care il stimuleaza pe copil verbal si ii dezvolta abilitatea de a intelege si a repeta.

Dezvoltarea psiho-sociala

Aceasta dezvoltare include nu numai factorii care tin de dezvoltarea emotionala, factori considerati a fi importanti pentru dezvoltarea psihica a copilului, dar si relatiile dintre parinti si influentele socio-culturale.

Dezvoltarea emotionala

Faptul ca atunci cand copilului ii este foame sau cand il doare ceva plange, ca

dupa 6 saptamani poate zambi ca raspuns la un lucru placut, a determinat conturarea

conceptiei conform careia in perioada 0-1 an nu putem vorbi de emotii, ci de simple

reactii. Reconsiderarea acestui aspect are in vedere faptul ca exprimarea emotiilor se

poate face de foarte timpuriu: bucuria, surprinderea, supararea, teama, neplacerea, interesul pentru ceva anume sunt de fapt forme de manifestare emotiva ale bebelusului. Teama este una din primele emotii cunoscute la copil. Chiar dupa nastere un zgomot foarte puternic sau persoane care se apropie de el il sperie, determinandu-l sa planga.

Dupa 6 saptamani apare zambetul ca raspuns dat altei persoane (zambetul social),

iar dupa 3-4 luni rade in imitatie sau daca ceva il bucura. La 6 luni se contureaza teama de straini care va disparea in jurul varstei de 1 an. Tot in aceasta perioada se formeaza atasamentul fata de persoana care-l ingrijeste mama sau un substitut al acesteia.

In jurul varstei de 8 - 9 luni se formeaza chiar o anxietate de separare - teama de a pierde persoana fata de care si-a format atasamentul. Relatiile conflictuale dintre parinti, modul cum influentele socio-culturale isi pun amprenta asupra lor determina un anumit tip de relatie cu copilul. Lipsa armoniei familiale, problemele de saracie, slaba informare in legatura cu nevoile copilului pot actiona negativ asupra lui.

Vederea

Noul nascut vede clar ceea ce se afla la o distanta de pana la treizeci de centimetrii de ochii lui. Privirea acestuia e atrasa de figuri, miscare si culori contrastante.

Auzul

Spre deosebire de vaz noul nascut aude toate zgomotele. Exista teorii care afirma ca bebelusul cunoaste vocea mamei inca din perioada intrauterina dar si teorii conform carora recunoaste nu numai vocea dar si elemente de limba materna. Zgomotele ii calmeaza pe bebelusi dar mai ales vocea mamei. Depistarea surditatii se realizeaza in prima saptamana de viata.

Mirosul

Simtul mirosului este prezent inca din prima zi de viata si se poate constata ca bebelusul se indreapta instinctiv catre obiectele ce miros a lapte sau sunt impregnate cu mirosul / parfumul mamei.

Gustul

Bebelusul se obisnuieste cu un anume tip de lapte iar schimbarea laptelui este uneori un lucru dificil. Cunoaste gusturile: dulce, sarat, acru, amar. Preferinta este bineinteles catre dulce.

Pipaitul

Noul nascut este sensibil la mangaieri si recunoaste stilul de alint al mamei. Cand este dezbracat si este in pielea goala incepe sa planga deoarece nu mai simte hainele sau scutecele cu care este obisnuit.

Nu exista solutie ideala pentru ca un copil sa se dezvolte, dar unele atitudini sunt mai potrivite decat altele. A fi iubitor, intelegator si a avea bun- simt sunt atuuri esentiale pentru a depasi dificultatile copilului si pentru a-i permite sa devina adult fara a se conforma proiectelor parintilor sai. Evenimentele copilariei au o importanta capitala pentru dezvoltarea armonioasa ulterioara.

Bibliografie

PAULINE MORAND de JOUFFREY.- Psihologia copilului, Ed. Teora, Bucuresti, 2003.

STORK H.-L'enfant de 3 a 6 ans, ESF, vol.2, Paris, 1986.

WINNICOTT D.W.-L'enfant et le monde exterieur, Payot, Paris, 1972.