Problematica mastii

Problematica mastii

1 Masca

Masca stabileste relatii atat cu psihismul individual, cat si cu cel colectiv; este reflectia mai mult sau mai putin reusita a unor dispozitii inconstiente, si a aparut initial ca organizator al fantasmelor. Semnificatia mastii prinde contur, intr-un camp de antiteze. A masca inseamna, a ascunde, a disimula, a insela; intr-un anume mod, masca inseamna impostura. Cu toate acestea masca dezvaluie, exhiba, comunica, este revelatie si se ofera ca epifanie. Prin aceasta relatie dubla pe care o intretine la fiecare dintre noi: a ascunde - a arata, prin dubla sa finalitate, agent revelator si disimulator in acelasi timp, masca isi demonstreaza ambivalenta fundamentala. Marturie a ambivalentelor umane, masca este astfel agentul dublu al unei dialectici a imposturii si a epifaniei. Prin modificarile de orice natura pe care le impune aparentei, masca devine emblema culturala a incertitudinii celei mai profunde, stand marturie pentru conditia duala a omului. Ea isi dezvaluie eficienta intr-un joc subiectiv, cu precadere in jurul dialecticii a vedea si a fi vazut, joc pe care relatiile interindividuale il vor crea in "campul" mastii.

Fenomenul "masca" apare astfel ca un simptom cultural sub particularitatile caruia se exprima conflictul dintre interdictiile delimitate social si pulsiunile individuale. Prin intermediul mastii si a circumstantelor in care este folosita, se realizeaza conditiile unei descarcari pulsionale simulate. "Situatiile de pericol" in care intervine masca pot fi identificate in functie de stadiul de dezvoltare psihologica, independent de natura mecanismelor de aparare propriu-zise.

Ceea ce se vede la orice masca, nu este de fapt decat suprafata. Sub aceasta carapace, "traieste" o alta "fata" sub aparentele careia prind viata toate trasaturile umane. Masca functioneaza in domeniul lui ca si cum dupa acest model de experimentare interna pe care il intalnim, de obicei in viata spirituala: arta, religie, filosofie, poezie, stiinta. In calitate de produs cultural, ea releva acea zona indecisa a reprezentarilor colective, sub forma unui Gestalt, in calitate de sistem unificator de fantasme. Aceasta reprezentare si procesele psihice prin care s-a constituit, joaca un rol esential in identificarea individului. Masca releva faptul ca exista la oameni o facultate innascuta de a imita si de a se adapta la personalitatea celuilalt. Constrans sa accepte garantia pe care i-o da si i-o impune grupul cu privire la semnificatie si simulacru, el isi delimiteaza astfel contururile identitatii culturale sau etnice, dar confruntarea cu realitatea va garanta construirea conturului identitatii individuale. Masca devenita oglinda, va reflecta, sub lumina influentelor etnice, acea parte a Eului universal la descoperirea caruia a contribuit.

2 Persona

Persona constituie un fragment cu un caracter universal, un arhetip, produs al inconstientului colectiv. In fata personei si simetric in raport cu Eul, se afla anima. Persona si anima se situeaza in raport cu Eul, una ca "fatada", indreptata spre exterior, iar alta plasata intr-un plan secund, in intimitatea personalitatii. Analizand persona, se inlatura masca si se poate observa ca de fapt ceea ce parea un fapt individual este in realitate unul colectiv, cu alte cuvinte persona este doar o masca a psihicului colectiv. Persona nu este ceva "real", ci reprezinta un compromis intre individ si societate, avand rolul sa creeze aparenta individului. Persona este o aparenta, sau in termeni anecdotici, "o simpla realitate bidimensionala".

in explorarea personalitatii mergand de la exterior catre interior, ceea ce se intalneste la suprafata este persona, adica fatada sociala. A trece de la persona la Eu inseamna de fapt, a trece de la aparenta la esenta, de la "ceea ce pare ca suntem", la "ceea ce suntem in realitate". "O prea mare atentie acordata aparentei, produce poate iluzia celor mai bune relatii publice, dar il separa pe individ de realitatea sa interioara si de bogatia unei vieti psihice interne" (P.-C. Morin, S. Bouchard, 1992, pp. 45).

Persona sau masca este imaginea pe care ceilalti o percep despre noi si care ne securizeaza in relatiile cu exteriorul. Construita in scopul de a raspunde la asteptarile parentale si sociale, este agentul adaptativ prin intermediul caruia individul comunica si se relationeaza cu ceilalti. In acest sens, ea este necesara, cu conditia sa-si pastreze supletea. In caz contrar, Eul risca sa fie "condamnat" la rigiditatea unui rol, asemenea cu actorul care se identifica in totalitate cu un personaj si "nu poate sa mai scape de acesta". La un subiect foarte bine adaptat atat la mediul extern, cat si la lumea sa interioara, persona este intr-un anume fel o fatada protectoare elastica ce asigura un contact relativ natural, reglator si stabil cu lumea exterioara. Insa, din cauza usurintei cu care permite omului sa-si ascunda adevarata natura in spatele acestei forme de adaptare, ea poate constitui, in egala masura un adevarat pericol. Datorita obisnuintei, persona devine un "reflex automat" transformandu-se intr-o veritabila masca, sub povara careia individul va sfarsi sufocat.

Ca un corolar putem afirma ca, institutia mastii releva defensele individuale si colective elaborate in scopul protejarii Eului. Mastile, considerate ca fiinte supranaturale au caracter defensiv, fiind destinate sa-l protejeze pe individ. La nivelul "mastii" isi vor afla sursa, caracterul defensiv al personajului si al unor tipuri de personalitati ca: personalitatea introvertita, personalitatea accentuata, personalitatea instabila, personalitatea "ca si cum", personalitatea falsa, personalitatea narcisica, personalitatea multipla (dedublata) si personalitatea convertita.

Masca "informa" atesta propria noastra individuare. Masca este persoana insasi, persona. Persoana nu devine ea insasi, decat cand accede la exprimarea ambiguitatilor si incertitudinilor sale, camuflate, sechestrate prin exercitiile registrului secundar reprezentat de sistemele de defensa. Se pare ca masca este o modalitate privilegiata de maturizare psihica si deschidere catre celalalt. Raportandu-ne la etimologia termenului persona, per- si sonare, adica "a suna prin", putem conchide intr-o exprimare psihanalitica, parafrazandu-l pe Freud ca: masca este acel ceva prin care Sinele suna pentru a deveni Eu.