Psihoterapia asertiva

PSIHOTERAPIA ASERTIVA

Psihoterapia asertiva este o varianta a terapiei cognitiv-comportamentale, dar poate fi folosita si ca strategie intr-o terapie mai complexa.

Asertivitatea reprezinta o atitudine si o modalitate de actiune in acele situatii in care subiectul trebuie sa-si exprime sentimentele, sa revendice anumite drepturi si sa zica "nu" atunci cand nu doreste ceva anume.

La baza comportamentului asertiv sta convingerea persoanei ca are dreptul sa ceara ceva respectandu-si drepturile. Asertivitatea reprezinta calea de mijloc intre doua extreme: agresivitatea si supunerea.

Conduita non-asertiva (submisiva) presupune desconsiderarea propriilor drepturi si supunerea exagerata fata de ceilalti. Astfel persoanele nu-si exprima sentimentele, fapt pentru care ceilalti nu pot lua seama de ele deoarece nu pot sa le cunoasca. Subiectul poate transmite nonverbal nesiguranta, dar ceilalti nu-i vor lua in considerare solicitarea.

Persoanele fobice se comporta non-asertiv pentru ca si-au format o personalitate gata sa faca pe plac tuturor.

Comunicarea agresiva presupune o comunicare autoritara. Acesti subiecti sunt insensibili la sentimentele si drepturile celorlalti si incearca in permanenta sa impuna tuturor sa se faca si sa fie ca ei.

Dar exista si subiecti care nu-si exprima in mod direct ostilitatea. Astfel, ei folosesc o alta varianta a comportamentului non-asertiv: stilul manipulativ.

Persoanele care folosesc stilul manipulativ incearca sa obtina ceea ce-si doresc determinandu-i pe ceilalti sa simta compasiune pentru ei. Dar comportamentul asertiv presupune solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini in mod direct si deschis, fara a se urmari sa se atace sau manipuleze alte persoane.

MODELUL LUI BURN

Formarea comportamentului asertiv non-verbal

persoana asertiva trebuie sa-si priveasca interlocutorul in ochi atunci cand i se adreseaza;

privirea orientata in jos si lateral reprezinta non-siguranta;

trebuie adoptate anumite posturi care sa exprime asertivitatea (sa stea drept, etc.);

subiectul care comunica trebuie sa fie calm si destins, iar daca este iritat este de dorit sa amane comunicarea.

Recunoasterea propriilor drepturi si realizarea unor exercitii in acest sens

terapeutul recomanda pacientilor cu probleme de comunicare sa citeasca anumite liste cu drepturi.

Constientizarea propriilor dorinte

este foarte dificil ca o persoana sa devina asertiva daca nu ii este foarte clar ceea ce simte si doreste;

aceste sentimente si dorinte trebuie exprimate deschis pentru a da dovada de un comportament asertiv.

Exersarea raspunsurilor asertive

pentru inceput aceasta etapa presupune descrierea problemei;

subiectului i se cere sa faca o descriere exacta a situatiei care il supara;

descrierea trebuie sa contina: cine il supara, perioada, continutul si modul in care vede solutionarea problemei;

odata definita situatia trebuie elaborate raspunsurile;

il elaborarea raspunsurilor trebuie respectate mai multe etape:

evaluarea drepturilor persoanei;

precizarea perioadei de timp;

informarea interlocutorului cu problema.

subiectul trebuie sa-si exprime clar sentimentele legate de situatia creata, solicitarile in legatura cu schimbarea dezirabila si consecintele pentru ambele parti;

nu sunt acceptate scuzele;

este foarte important ca subiectul a solicite ce doreste, nu sa comande;

trebuie negociate castigurile care se vor realiza de ambele parti;

in cazul in care interlocutorul este refractar la schimbare este indicat sa se arate consecintele negative ale situatiei;

subiectul trebuie sa aiba capacitatea de a refuza o solicitare care nu-i este pe plac si la care nu doreste sa raspunda; daca interlocutorul persista in solicitare refuzul trebuie dat cu calm, utilizandu-se limbajul non-verbal asertiv:

repetarea solicitarii pentru ca interlocutorul sa fie convins;

motivele refuzului;

exprimarea refuzului;

alternativele ramase pentru ambele parti.

TEHNICI DE EVITARE A MANIPULARII

In marea majoritate a situatiilor comportamentul asertiv duce la anumite situatii cand interlocutorii evita solicitarile si pun in evidenta diferite tehnici pentru schimbarea subiectului, criticarea solicitarii, formularea unor intrebari legate de solicitare, etc.

Burn ne prezinta cateva tehnici de evitare a acestor situatii:

Tehnica "discului stricat":

metoda implica repetarea solicitarii pe un ton calm si direct;

metoda se utilizeaza atunci cand interlocutorul nu doreste sa face ceea ce i se cere;

astfel se va simti prins in capcana perseverentei.

Tehnica dezamorsarii:

tehnica este folosita atunci cand avem de-a face cu persoane care critica frecvent esenta (acceptarea partiala a criticii);

subiectul trebuie sa fie de acord cu partialitatea criticii fara a fi sarcastic sau sa fie pe o pozitie de defensiva;

tehnica este utila atunci cand dorim sa minimalizam comunicarea;

tehnica este mai putin eficienta cu o persoana foarte apropiata;

trebuie sa ascultam si apoi sa facem comentariile.

Metoda focalizarii continut-proces:

modificarea subiectului unei discutii catre ceea ce se petrece intre parteneri;

daca cineva raspunde la solicitarile noastre in orice alt mod trebuie sa incercam sa gasim raspunsul dorit apeland la relatia cu interlocutorul.

Tehnica amanarii:

metoda se utilizeaza atunci cand cineva riposteaza la solicitarea asertiva declansand o reactie emotionala de furie sau plans;

daca avem de-a face cu persoane apropiate trebuie lasate sa se descarce si astfel se amana discutia.

Tehnica punerii de intrebari:

cand o persoana ne ataca pentru o solicitare exprimata asertiv se poate contracara cu intrebari de genul: "ce v-a suparat".

Un comportament asertiv implica dezvoltarea unor abilitati de comunicare. Este foarte importanta abilitatea de a-l asculta pe celalalt si de a negocia o formula de compromis pentru ambele parti.